Prima pagină > Istorie > Cronologia mișcării legionare (4)

Cronologia mișcării legionare (4)

CRONOLOGIE

PRIVIND ISTORIA MIŞCĂRII LEGIONARE

Ștefan Palaghiță, ”Istoria mișcării legionare scrisă de un legionar”

(perioada 1939-1940)

1939

La 4 Ianuarie 1939, în str. Aureliu 14 din Bucureşti, au fost surprinşi de poliţie şi arestaşi, legionarii: Gh. Clement, Dorea Filon, Virgil Noaghea, lt. Borzea şi alte elemente care conduceau acţiunea Mişcării Legionare şi îndrumau legăturile cu provincia.

La 7 Ianuarie 1939, explodează laboratorul legionar de produse explozibile din str. Căpitan Oarcă nr. 23, condus de locotenentul Dumitrescu Nicolae după indicaţiile comandamentului legionar reprezentat prin: Horia Sima, prof. Vasile Cristescu, Victor Dragomirescu, prof. Nicolae Pătraşcu şi Titi Cristescu. Locotenentul Dumitrescu Nicolae este arestat la 24 Ianuarie, când se descoperă aruncătoarele de flăcări, şi asasinat la 25 Ianuarie. El era un tehnician renumit, fiind autorul unor descoperiri chimice însemnate. La 24 Ianuarie, au fost arestaţi cei care conlucrau la această acţiune şi anume: dr. Zisu Constantin, avocat Demetrescu Dimitrie, Demetrescu Nicolae, Dimitriu Ion, Berechet D. Ion, Robescu Adelina, Ştefănescu Ion, dr. Gh. Butu, Constantinescu Teodor, Popescu Gheorghe, Robescu Mircea, inginer Popescu-Coculescu, avocat Pârvulescu Teodor, studenţii Mirea Ion şi Teoharie Nicolae, Chirilă Nicolae şi Custură Ion.

După ce fusese pus în libertate, la 19 Decembrie 1939, profesorul Nae Ionescu este iarăşi arestat şi închis în lagărul de la Miercurea Ciucului, pe termen de 1 an, la 13 Ianuarie 1939.

În prima jumătate a lunii Ianuarie 1939, este prins de poliţie inginerul Augustin Micu, care comanda grupul Răzleţi.

La 14 Ianuarie 1939, se judecă la Cluj procesul legionarului dr. Emil Popa şi încă a 9 legionari care sunt condamnaţi la închisoare.

La 24 Ianuarie 1939, are loc arestarea lt. Nicolae Dumitrescu şi descoperirea laboratorului pentru aruncătoarele de flăcări.

La 25 Ianuarie 1939, a fost asasinat prin strangulare, de poliţie, lt. Nicolae Dumitrescu.

La 26 Ianuarie 1939, profesorul Vasile Cristescu, care conducea Mişcarea Legionară împreună cu Horia Sima, a fost asasinat de poliţie la locuinţa lui din strada Aviator Iliescu nr. 15. Vasile Cristescu a fost împuşcat în frunte de jidanul Otto Reiner, care şi-a luat pedeapsa în închisoarea Jilava în noaptea de 26 spre 27 Noiembrie 1940. Vasile Cristescu s-a apărat eroic, rănind doi agenţi de poliţie.

La 1 Februarie 1939, intră în vigoare legea privitoare la pierderea naţionalităţii române, alcătuită de Armand Călinescu. Legea aceasta era vădit îndreptată împotriva legionarilor refugiaţi în străinătate.

La 4 Februarie 1939, Horia Sima dimpreună cu Ilie Smultea şi Alexandru Popovici trec frontiera ungară, scăpând de sub urmărirea poliţiei, pe la Beba Veche-Seghedin, şi după un lung şir de peripeţii prin Ungaria şi Germania, ajung după patru zile la Berlin.

La 8 Februarie 1939, se petrece în Bucureşti arestarea grupului legionar Nadoleanu, care pregătea un atentat împotriva lui Armand Călinescu. Legionarii sunt omorâţi şi arşi la Crematoriu, chiar în prezenţa lui Armand Călinescu.

La 9 Februarie 1939, se termină la Cluj judecarea procesului asasinării rectorului Ştefănescu-Goangă. Pe banca acuzării se aflau 72 de legionari. Studenţii Pop Ion şi Lăscăianu Aurel sunt condamnaţi la moarte. Legionarul Atofanei Gheorghe la muncă silnică pe viaţă; 38 de legionari sunt condamnaţi între 12 ani şi 3 luni închisoare şi amendă.

La 11 Februarie 1939, comandantul legionar Victor Dragomirescu, pe când încerca un zbor cu avionul în Bulgaria, în tovărăşia pilotului Andrei Costin, are un accident de motor şi este rănit. Este arestat şi dus la Spitalul Militar. Acolo a fost vizitat de legionara Natalia Nicolicescu, condamnată la 1 an închisoare, dar evadată şi urmărită de poliţie.

Legionara Nicolicescu este arestată, iar Victor Dragomirescu, rănit încă, este dus la închisoarea Văcăreşti. De la închisoare este luat de comisarul Al. Davidescu şi strangulat. Apoi, tot de acesta, este dus la Crematoriu, şi fiind încă în viaţă, este aruncat în cuptorul Crematoriului. Al. Davidescu şi-a luat pedeapsa, în noaptea de 26-27 Noiembrie 1940, la închisoarea Jilava.

La 22 şi 23 Februarie 1939, se judecă la Tribunalul Militar din Bucureşti procesul legionarilor care organizaseră laboratorul din str. Căpitan Oarcă. Virgil Mihăilescu este condamnat la 8 ani închisoare, iar studenţii Achim Mircea şi Stroescu Alexandru la 6 ani. Toţi în lipsă. în prezenţă: Bereche Ion la 3 ani închisoare; dr. Constantin Zisu şi Conteş Constantin, la 4 ani închisoare; dr. Gh. Butu, Demetrescu Nicolae, Chirilă Nicolae şi Custură Ion la 1 an închisoare.

La 9 Martie, profesorul Nae lonescu este rearestat şi dus la spitalul din Braşov, de unde este eliberat la 24 Iunie 1939, dar cu domiciliu forţat în Bucureşti până la 14 Ianuarie 1940.

La 5 Iunie 1939, pleacă din Berlin, în ţară, Miti Dumitrescu şi Ilie Smultea.

La 10 Iulie 1939 (noaptea), comandanta legionară Nicoleta Nicolescu a fost asasinată în Bucureşti de poliţia lui Armand Călinescu. Nicoleta Nicolescu avusese o bogată activitate în timpul prigoanei.

În ziua de 21 Septembrie 1939, la ora 2 p.m., a fost împuşcat în Bucureşti primul-ministru Armand Călinescu. Astfel a fost pedepsit autorul asasinării tinerei generaţii legionare. Echipa de legionari care a luat această bărbătească hotărâre era alcătuită din: Miti Dumitrescu, Gigi Paraschivescu, Marin Stănciulescu, Nelu Moldoveanu, Ion Vasiliu, Traian Popescu-Puiu, Cezar Popescu, Ovidiu Isaia şi Jean lonescu. Îndată după împuşcarea lui Armand, Călinescu, cei 9 legionari s-au dus la Societatea de Radiodifuziune, şi acolo, în faţa microfonului, au vestit ţării: „Primul-ministru Armand Călinescu a fost împuşcat astăzi de o echipă de legionari prahoveni”. Întreaga suflare românească a îndreptăţit hotărârea eroică a legionarilor. După 8 ore de chinuri îngrozitoare în beciurile poliţiei din Capitală, cei 9 legionari au fost legaţi şi împuşcaţi chiar în locul unde fusese omorât Armand Călinescu. Trupurile neînsufleţite ale bravilor legionari au fost lăsate pe caldarâm, guvernul organizând un pelerinaj neronian cu placarde. Acest ceremonial macabru a fost oficiat din umbră de regele Carol al II-lea.

In noaptea de 21 Septembrie 1939 au fost asasinaţi 252 de fruntaşi ai Mişcării Legionare: 44 în lagărul de la Miercurea Ciucului; 31 în lagărul de la Vaslui; 7 la Spitalul Militar din Braşov; 13 la penitenciarul Râmnicu Sărat; 10 în Bucureşti şi 147 în restul ţării. Acest măcel, în care îşi pierd viaţa cei mai vrednici conducători ai Mişcării Legionare, s-a săvârşit sub domnia lui Carol al II-lea, prim-ministru fiind generalul Argeşanu şi ministru de interne generalul Gabriel Marinescu. Cei 252 de eroi ai Mişcării Legionare au murit în credinţa că opera Căpitanului va triumfa.

La începutul lunii Octombrie 1939, ivindu-se o defecţiune a unui grup de legionari, care dorea desolidarizarea de gestul eroic al lui Miti Dumitrescu, pentru a se împiedica o ruptură a Mişcării Legionare, un alt grup încearcă o acţiune de destindere cu regele Carol al II-lea şi guvernul său.

Acţiunea lui Horia Sima, C. Stoicănescu şi C. Papanace înfrânge planul regelui şi legionarii nu se reîntorc de la Berlin decât la 15 Septembrie 1940.

La 26 Octombrie 1939, noaptea, Horia Sima trece frontiera pentru a doua oară, de această dată spre Iugoslavia pe la Comlosul Mare (Banat). După o lungă şedere în Iugoslavia se reîntoarce la Berlin.

La 9 Decembrie 1939, Horia Sima trece frontiera germană împreună cu Traian Borobaru, Octavian Roşu, Iancu Vasiu şi încă 4 camarazi. Arestaţi de autorităţile germane, stau în închisoarea de la Gratz până la identificare.

1940

La 15 martie 1940 moare profesorul Nae lonescu, în vârstă de 49 de ani, fost director al ziarului „Cuvântul”.

La 24 Martie 1940, grupul de legionari de la Berlin, sub comanda lui Horia Sima şi Constantin Papanace, comemorează moartea profesorului Nae lonescu şi, printr-un act scris, hotărăsc să continue, linia de intransigenţă faţă de regimul din România.

La 28 Martie 1940, venirea primei delegaţii de legionari din ţară, la Berlin, formată din Radu Mironovici şi C. Stoicănescu.

La 3 Mai 1940, a doua delegaţie de legionari, alcătuită de C. Stoicănescu şi dr. Augustin Bidianu, vine la Berlin.

La 5 Mai 1940, pleacă din Berlin în ţară Horia Sima, dimpreună cu Eugen Teodorescu, pentru a doua oară.

La 19 Mai 1940, este arestat de poliţia românească Horia Sima în comuna Comorişte (jud. Caraş).

La 13 Iunie 1940, Horia Sima este eliberat din arestul Siguranţei generale a
Statului.

La 23 Iunie 1940, Horia Sima, pentru a da posibilitatea de reorganizare a Mişcării Legionare, cere tuturor legionarilor să se înscrie în Partidul Naţiunii, nou înfiinţat.

La 27 Iunie 1940, are loc, în Bucureşti, întrevederea dintre generalul Ion Antonescu şi Horia Sima, în casele dr. Sandu Popovici.

La 4 Iulie 1940, Horia Sima este numit ministru al cultelor şi artelor.

La 7 Iulie 1940, Horia Sima demisionează din funcţia de ministru al cultelor şi artelor şi răspândeşte textul demisiei sale.

La 10 Iulie 1940, România se retrage din Liga Naţiunilor, împlinind după câţiva ani prevederile Căpitanului.

La 12 Iulie 1940, Titi Cristescu se reîntoarce în ţară din Germania cu informaţii preţioase asupra situaţiei de la Berlin, şi, totodată, cu instrucţiuni şi orientări, pentru evoluţia evenimentelor din ţară, de la Constantin Papanace şi Mihail Sturdza.

La 14 Iulie 1940, are loc în Capitală o importantă şedinţă a comandanţilor legionari din Bucureşti şi provincie, în faţa căreia Horia Sima şi-a explicat atitudinea de până atunci şi rostul demisiei sale din guvern.

În prima jumătate a lunii August 1940, Legaţia Engleză din Bucureşti răspândeşte un manifest în numele Mişcării Legionare împotriva Axei Berlin-Roma. Printr-o declaraţie făcută agenţiilor străine de presă, Horia Sima demască intriga engleză.

Marţi 3 Septembrie 1940, la ora 9 seara, izbucnirea revoluţiei legionare. În zilele precedente, Horia Sima organizase pe teren centrele de atac şi de rezistenţă în următoarele oraşe; Timişoara, Deva, Alba Iulia, Sibiu, Braşov, Constanţa şi Bucureşti. Legionarii atacă instituţiile publice la Braşov, Constanţa şi Bucureşti. Se dau lupte între autorităţi şi legionari. Cad morţi şi răniţi de ambele părţi.

Situaţia este considerată alarmantă, dar stăpâniţi de panică oamenii regelui Carol al II-lea nu izbutesc să înfrângă forţele dezlănţuite de Mişcarea Legionară. Tot în aceeaşi zi, Horia Sima lansează un manifest, pe care, din motive tactice, îl antedatează (1 Septembrie) în care cere abdicarea regelui Carol al II-lea, învinovăţindu-l de politica greşită care a dus la ciopârţirea ţării. Publicul participă la acţiunea Mişcării Legionare-şi în Bucureşti şi în oraşele din provincie au loc mari manifestaţii de stradă. Publicul cere abdicarea regelui.

La 4 Septembrie 1940, înfrânt de puterea crescândă a Mişcării Legionare, şi sub presiunea evenimentelor, regele cheamă în puterea nopţii pe generalul Ion Antonescu şi este silit să-i acorde depline puteri. Generalul Ion Antonescu eliberează pe toţi legionarii aflaţi în închisori.

6 Septembrie 1940: Minunea Arhanghelului Mihail. În dimineaţa acestei zile generalul Ion Antonescu izbuteşte să smulgă abdicarea regelui Carol al II-lea, care cade astfel înfrânt sub povara propriilor lui greşeli politice. Entuziaste manifestaţii populare de bucurie. În aceeaşi zi, la orele 8, voievodul Mihai ajunge rege pe tronul României.

În aceeaşi zi, generalul Ion Antonescu dă o Proclamaţie către ţară din care se desprinde ideea esenţială că s-a inaugurat un nou regim social şi politic în care forţele dominante vor fi ale tineretului legionar.

La 6 Septembrie, generalul Ion Antonescu trimite o telegramă de încredere lui Adolf Hitler şi alta lui Mussolini în care le aduce mărturia de prietenie a poporului, român.

Măsuri de purificare morală: la 6 Septembrie 1940 generalul Ion Antonescu scoate din cadrele active ale armatei pe următorii generali: Ilasievici Constantin, Argeşanu Gheorghe, Ţeneşcu Florea, Ilcuşu Ion, Mihail Gheorghe, Cornicioiu Grigore, Bengliu Ion, Liceanu Gheorghe, Dombrovschi Victor, Atanasescu Constantin şi amiral Bărbuneanu Petre.

Tot la această dată, generalul Ion Antonescu hotărăşte: Controlul averilor foştilor demnitari ai statului; Controlul fondurilor întrebuinţate pentru înzestrarea armatei; Desfiinţarea organizaţiei Straja Ţării; Ancheta asupra proceselor politice din ultimii 8 ani şi a magistraţilor care au judecat.

La 7 Septembrie 1940, în multe oraşe din ţară au loc manifestaţii legionare. Legionarii îmbrăcaţi în cămăşi verzi manifestează în coloane de marş.

Ziua de 7 Septembrie, a fost o zi de rugăciune şi de pomenire a eroilor Mişcării Legionare în toate oraşele, târgurile şi satele din ţară. Legionarii iau în stăpânire sediile şi proprietăţile lor.

La 7 Septembrie, au fost înmormântaţi la Constanţa cei trei legionari morţi în luptele de la 3 Septembrie: Cavachi, Caporani şi Ardeleanu.

Evreii sunt eliminaţi din teatre şi din orice funcţiune artistică.

La 8 Septembrie 1940, are loc la Braşov înmormântarea legionarilor căzuţi în luptele de la Braşov şi Vâlcele din ziua de 3 Septembrie 1940: Lucian Caramlău, Gheorghe Ştefănescu, Grigore Grigorescu, Donat Sultan şi Constantin Sălceanu.

La 9 Septembrie, generalul Ion Antonescu desfiinţează Partidul Naţiunii şi Gărzile Partidului Naţiunii.

De la 6-9 Septembrie 1940, comandantul legionar Vasile Iasinschi reîncepe
organizarea Centrului Răzleţi.

Miercuri, 11 Septembrie 1940, în cadrul unei mari solemnităţi legionare sunt reînhumaţi în cimitirul de la Predeal cei 46 legionari asasinaţi la 21 Septembrie 1939 la Miercurea Ciucului.

Prin circulara de la 11 Septembrie, Horia Sima, conducătorul Mişcării Legionare, fixează normele de sărbătorire a zilei Căpitanului pentru 13 Septembrie, însărcinând pe Radu Mironovici, Vasile Iasinschi şi Aristotel Gheorghiu cu organizarea acestei solemnităţi.

La 13 Septembrie, se desfăşoară în Bucureşti, în cadrul unei impunătoare solemnităţi, cinstirea zilei Căpitanului. Coloanele de legionari au pornit de la biserica Sfântul Ilie-Gorgani la Casa Verde, şi acolo Horia Sima a ţinut o cuvântare în care a vorbit despre lupta Căpitanului, despre sensul moral al vieţii legionare şi despre biruinţa de la 6 Septembrie.

14 Septembrie 1940: Proclamarea Regimului Legionar. Se formează noul guvern sub conducerea generalului Ion Antonescu.

La 15 Septembrie 1940 M. S. Regina Mamă Elena se reîntoarce în ţară. Mişcarea legionară îi face o manifestaţie de simpatie.

În după-amiaza aceleiaşi zile soseşte în Bucureşti grupul de legionari care a fost refugiat la Berlin, în frunte cu comandantul legionar Constantin Papanace.

La 15 Septembrie 1940, Horia Sima, comandantul Mişcării Legionare, ordonă mobilizarea tuturor elanurilor româneşti pentru refacerea ţării şi totodată aminteşte jurământul pe care Căpitanul 1-a cerut elitei legionare în faţa mormântului lui Moţa şi Marin. Legionarii depun acest jurământ.

Preşedinţia Consiliului de Miniştri arată că în anii 1939 şi 1940 Moruzov a cheltuit suma fabuloasă de 214 milioane pentru prigonirea legionarilor.

La 18 Septembrie, Mişcarea Legionară ia în primire sediile fostei organizaţiuni Straja Ţării, prin camaradul profesor Constantin Stoicănescu.

22 Septembrie 1940: Ziua eroilor şi a martirilor legionari. Prima solemnitate a noului regim legionar, organizată de comandantul legionar Vasile Iasinschi.

La Predeal, într-un cadru de măreţie şi sobrietate, solemnitatea are loc în prezenţa generalului Ion Antonescu, Horia Sima, comandant al Mişcării Legionare; domnul Fabricius, ministrul Germaniei la Bucureşti şi Pelegrino Ghigi, ministrul Italiei.

La Râmnicu-Sărat, în Bucureşti, la Vaslui şi Râşnov au loc de asemenea impunătoare solemnităţi pentru pomenirea eroilor şi martirilor legionari. La locul de pomenire al celor 9 eroi prahoveni, Horia Sima cere legionarilor împlinirea celor 9 porunci ale ceasului de faţă.

În zilele următoare Sindicatul Ziariştilor şi Societatea Scriitorilor Români elimină pe evrei. Legionarii sunt numiţi în posturile de conducere ale instituţiilor de stat. Barourile sunt naţionalizate prin eliminarea evreilor.

Prin circulara de la 26 Septembrie 1940, Horia Sima precizează sensul Ajutorului Legionar.

Generalul Ion Antonescu fixează normele de reorganizare a armatei, în urma convocării marilor comandanţi militari la 25 Septembrie.

La 28 Septembrie, generalul Ion Antonescu face un apel către Femeia Română. „Un singur lux: al jertfei; o singură podoabă: a cinstei; Soţie, mamă şi bunică”.

În primele zile ale lunii Octombrie 1940 profesorul Traian Brăileanu purcede la Reforma legionară a învăţământului. Profesorii şi elevii evrei sunt înlăturaţi din şcoli şi universităţi. Pregătirea tinerelor generaţii în şcoli se va face după tăria caracterelor, capacitatea de jertfă şi aptitudini.

6 Octombrie 1940: Marea demonstraţie de forţă legionară din Bucureşti. Peste 100 000 de cămăşi verzi defilează în faţa generalului Fon Antonescu, Horia Sima şi a reprezentanţilor diplomatici ai Axei, Spaniei şi Japoniei. Radu Mironovici, comandant al Bunei Vestiri, este organizatorul demonstraţiei.

La 9 Octombrie 1940, la ora 8 seara, în aula liceului Andrei Şaguna din Braşov, Horia Sima, comandantul Mişcării Legionare, rosteşte un discurs despre Raporturile româno-maghiare. În numele a 1.400.000 de români din Ardealul ocupat de unguri, Mişcarea Legionară, prin glasul lui Horia Sima, îşi pronunţă avertismentul.

De la 9 la 13 Octombrie un detaşament de 720 legionari echipaţi în cămăşi verzi, fiind invitaţi în Italia, sunt salutaţi de Duce şi li se face o primire entuziastă în mai multe oraşe. Conducătorul detaşamentului de legionari a fost comandantul dr. Victor Silaghi.

La 13 Octombrie 1940, ziarul „Voelkischer Beobachter” publică un interviu al generalului Ion Antonescu în care conducătorul statului precizează punctele de orientare ale statului.

La 14 Octombrie 1940, reapare „Cuvântul”, ziar al Mişcării Legionare. Întemeietor: Titus Enacovici; ctitor: Nae lonescu; director: P. P. Panaitescu; secretar general: Ştefan C. Ionescu.

La 16 Octombrie 1940, Horia Sima, comandantul Mişcării Legionare, hotărăşte Bătălia fierului vechi.

Organizaţia preliminară a tineretului se încadrează în Comandamentul viitorilor ostaşi ai statului legionar român.

Ministrul de Finanţe anulează brevetele de băuturi ale evreilor, care vor fi lichidate până la 31 Decembrie 1940.

La 27 Octombrie, au fost reînhumate la Predeal osemintele martirilor legionari asasinaţi în lagărul de la Vaslui şi, totodată, au fost depuse şi urnele cu cenuşa eroilor legionari Vasile Cristescu, locotenent Dumitrescu, Nicoleta Nicolescu, Victor Dragomirescu, Clement Gheorghe, Grupul Nadoleanu şi Grupul Miti Dumitrescu.

La 27 Octombrie, începând războiul dintre Italia şi Grecia, se fac intervenţii pentru libertatea macedonenilor din Grecia. Acţiunea este condusă de comandantul legionar Constantin Papanace.

8 Noiembrie 1940: Iaşii, proclamat oraş al Mişcării Legionare. În această zi are loc la Iaşi o impunătoare manifestaţie legionară în prezenţa M. S. Regelui, a generalului Ion Antonescu şi Horia Sima, comandantul Mişcării Legionare.

Participă o delegaţie a tineretului german şi italian.

La 7 Noiembrie au murit într-un accident de automobil legionarii Eugeniu Necrelescu şi Aron Valeriu.

La 10 Noiembrie, se deschide noua Universitate transilvană din Sibiu, în prezenţa generalului Ion Antonescu şi a lui Horia Sima.

La 12 Noiembrie, generalul Ion Antonescu pleacă în Italia unde este primit de Mussolini, reînnoind relaţiile de prietenie dintre cele două ţări.

La 11 Noiembrie, reîncepe organizarea taberelor muncii legionare. Conducerea taberelor este încredinţată lui C. Stoicănescu, comandant legionar.

La 20 Noiembrie 1940, a murit în Bucureşti venerabilul luptător naţionalist părintele Ion Moţa.

La 22 Noiembrie, are loc la Berlin întâlnirea dintre generalul Ion Antonescu şi Adolf Hitler. Generalul Antonescu s-a dus în Germania în urma invitaţiei guvernului din Berlin.

România aderă la Pactul Tripartit îndeplinind nu o formalitate diplomatică, ci o misiune istorică alături de Germania şi Italia, în care s-a săvârşit revoluţia naţionalistă ca şi în România.

La 25 Noiembrie, încep săpăturile la închisoarea Jilava pentru dezgroparea rămăşiţelor pământeşti ale Căpitanului, Nicadorilor şi Decemvirilor.

În noaptea de 26 spre 27 Noiembrie 1940, 64 de deţinuţi politici de la închisoarea Jilava au fost executaţi de mulţimea legionarilor revoltaţi la vederea osemintelor Căpitanului.

În cursul lunii Noiembrie 1940 se revizuieşte Procesul Căpitanului şi sentinţa de condamnare este anulată.

La 30 Noiembrie 1940, are loc la Mausoleul de la Casa Verde din Bucureşti reînhumarea corpului neînsufleţit al Căpitanului, Decemvirilor şi Nicadorilor, în cadrul unei impunătoare demonstraţiuni funerare, la care participă reprezentanţii diplomatici ai Germaniei, Italiei şi Spaniei. Legionarii fac, zi şi noapte, de gardă la biserica Sfântul Ilie-Gorgani şi la mormântul de la Casa Verde.

P. S. La 20 Octombrie 1932 apare în Bucureşti revista „Axa”.

Un mănunchi de tineri intelectuali intră în Mişcarea Legionară şi din ei se vor selecţiona cei mai destoinici gazetari: Mihail Polihroniade, Vladimir Dumitrescu, Vasile Marin, prof. Vasile Cristescu, precum şi pictorii Basarab şi Zlotescu şi poetul Radu Gyr.

Această cronologie se poate completa cu datele privitoare la presa şi publicaţiile legionare, apărută în „Cuvântul” de la 9 Noiembrie 1940 sub titlul „Momente din istoria presei legionare”.

Anunțuri
Categorii:Istorie
  1. mmordean
    23/04/2012 la 15:58

    Instructiv.

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: