Prima pagină > Istorie > Criza mondială a energiei împinge americanii la acte extreme: de frig ard Coranul

Criza mondială a energiei împinge americanii la acte extreme: de frig ard Coranul

Anul acesta, un reverend american pe numele său Terry Jones s-a înfuriat pe arabi și s-a hotărât să-i pedepsească simbolic arzându-le pe 21 martie cartea lor sfântă, Coranul. Arabii s-au enervat atât de feroce încât tot în mod simbolic au aruncat la propriu in aer, nu la trambulină ci cu explozibili reali, ucigând cu sânge rece 7 angajați ai ONU din care unul, din păcate, era român de-al nostru. Familiile victimelor s-au amărât iar presa s-a agitat și a început din nou să-și pună întrebări existențialiste uitând de tragedia bieților oameni.

De neînțeles mânia arabilor atâta timp cât reverendul mai sus amintit a procedat fix după modelul Coranului ce conține instigări la adresa altor religii și induce impresia că necredincioșii în mahomedanism sunt demni de spânzurătoare. Sau împușcare. Ardere pe rug, aruncare în aer, electrocutare. Asfixiere. De fapt nici nu mai conteaza. Te pot gâdila până mori de râs că tot crimă religioasă se numește.

La 1923, lui Nicolae Paulescu i se refuza recunoașterea meritelor sale în cercetarea medicală. Savantul găsise o metodă de a trata o disfuncție de-a pancreasului salvând în ultimii aproape 90 de ani, sute de milioane de oameni bolnavi de diabet, iar din ’69 când a fost recunoscut ca realul inventator al insulinei, Paulescu a devenit un nume nu doar printre români.

Ce nu prea cunoaște lumea despre academicianul Paulescu este că acesta a scris în 1913 un tratat de analiză comparativă a câtorva din cărțile sfinte ale diverselor alte popoare precum și a francmasoneriei, privite prin prizma unui medicinist: ”Spitalul, Coranul, Talmudul, Cahalul, Franc-Masoneria”.

Paulescu ne explică despre rolul creștinismului în apariția spitalelor, arătând cu date concrete că în alte civilizații nu au existat stabilimente de îngrijire a bolnavilor: egipteni, evrei, mezi și perși, indieni, chinezi, greci sau romani. După ce mai explică ce este caritatea, bolnavul, etc.. profesorul începe să explice câteva legislații religioase din care voi explica doar Coranul.

În viziunea lui Paulescu, Coranul a fost scris pe la sfârșitul secolului VI de către un bandit – pe numele său Mahomed – avid de putere, inspirându-se din Biblie si Evanghelie. După 27 expediții armate și 9 ani de lupte sângeroase, jafuri și alte fărădelegi, Mahomed cucerește Meca.

„Dumnezeu vă porunceşte să daţi Profetului o parte din prada ce o veţi lua de la duşmani, – atât din cai şi din cămile, cât şi din celelalte lucruri jefuite”[1].

Urmașii lui Mahomed, califii, au organizat armate cu scopul de a cuceri alte teritorii. Islamul s-a răspândit cu ajutorul armelor și a ajuns până în Persia, peninsula Balcanică și prin Africa de Nord până în Spania. În toate aceste țări, sultanii și pașele hrăpărețe apărate în conștiința lor de cartea lui Mahomed, au sărăcit și pustiit ca niște șacali tot ce s-a putut până la ultima picătură de sânge.

Capul familiei arabe este șeful absolut. El are drepturi inclusiv asupra vieții soțiilor sale. Mahomed a avut până la 15 soții legitime și autorizează pe musulmani să aibe maxim 4 neveste și un număr nelimitat de concubine, lăsând la liber divorțul când acestea nu-l mai satisfac.

„Dintre femeile tale, vei păstra pe cele ce-ţi con­vin; te vei despărţi de cele ce te plictisesc şi te vei culca cu cele ce-ţi plac”[2].

Pentru a-și proteja posesia nefericitelor neveste permanent nesatisfăcute sexual, Mahomed găsește o soluție poate și mai diabolică: castrarea slugilor ce păzeau haremurile. Mahomed neagă astfel dreptul la formarea unei familii pentru protejarea unui alt tip de familie dezmățat, pervers, lacom, dominator, etc..

Mahomed combină demnitățile statale cu cele religioase creând astfel nu o religie universală ci stabilind o formă de organizare instituțională națională. Sultanul are drepturi supreme în stat asupra tuturor supușilor săi neputând fi contestat nici religios nici civil. Paulescu amintește de genocidul armenilor din anii 1915-1916, cand sultanul Abdul Hamid ordona trupelor sale ‚escortarea’ a circa 2,000,000 de armeni din Anatolia spre deșerturile din Siria și Mesopotamia, prigoană în timpul căreia au murit aproximativ 1,200,000 de oameni. Guvernul turc neagă și astăzi acuzele de genocid.

„Acela care se supune profetului, apostolul lui Dumnezeu, se supune lui Dum­nezeu”[3].

„Ucideţi pe necredincioşi, unde îi veţi întâlni; lu­aţi-i robi şi observaţi pe unde trec, pentru ca să le întindeţi curse”[4].

Să nu uităm ce au făcut musulmanii în țările române, cum cereau sclavi de la populația noastră și de câte ori ne-au trecut țara prin sabie doar de dragul purului jaf. Să nu uităm jertfa la care a fost supus Constantin Brâncoveanu împreună cu cei 4 fii ai săi și cruzimea de care au dat dovadă turcii.

„Omorâţi pe cei răi, pentru ca să înlăturaţi răs­coala şi ca să nu existe în lume altă lege, decât legea lui Dumnezeu”[5].

Profetul preia și îmbunătățește legea Talionului, unul din punctele comune al evreilor cu arabii:

„Am poruncit Talionul: om pentru om, ochi pen­tru ochi, nas pentru nas, ureche pentru ureche, dinte pentru dinte, rană pentru rană; cel ce va păzi această lege, va face bine[6].

„Talionul vă este prescris şi la omoruri: liber pen­tru liber, sclav pentru sclav, fe­meie pentru femeie[7].

..și citatul meu preferat, un soi de ‘ba pe-a mă-tii’ mai pe românește: „Insultaţi pe cei ce vă vor insulta,… în acelaşi fel cum ei v-au insultat”[8].

Mahomed se declară ultimul profet trimis de dumnezeu dupa Moise și Hristos, și declară mincinos citându-l pe Mântuitor:

„Aduceţi-vă aminte că Isus a zis fiilor lui Israel: „Eu sunt trimisul lui Dumnezeu: El m-a însărcinat să confirm Vechiul Testament şi să vă anunţ că, după mine, va veni un profet ce se va chema Mahomet””[9].

Coranul nu are vreo lege a iubirii, cu toate că declară inspirația din evanghelie. Musulmanul urăște orice ‘necredincios’ pe care-l consideră un câine cu față umană ce trebuie ucis.

_________________

Vi se mai pare atât de absurd gestul pastorului Terry Jones? Justifică arderea unei cărți o răzbunare cu dinamită? Vi se pare normal ca un procent semnificativ al lumii în care trăim să se ghideze după o doctrină scrisă de un avar mincinos și plin de ură? Noi nu le dăm foc cărții lor sfinte și nici nu încercăm să-i creștinăm, pentru simplul motiv că suntem un popor milos, dar de aici până la a condamnda brutal pe un apărător al principiilor creștine și a-i aloca vinovăția pentru incidentul de la Mazar-i-Sharif este cale cam prea lungă. Musulmanii își leagă grenadele de gât – precum punem noi salbe de clopoței cailor la sărbătorile de iarnă – din vremea când când s-a inventat explozibilul. Găsesc motive și-n piatră seacă iar dacă stăm puțin să analizăm, chiar dacă nu vor mai avea cotropitori care să le calce abuziv teritoriile cu bocanci militari vor continua să pună presiune pe teritoriile neocupate religios.

Pe cine nu lași să moară nu te lasă să trăiești.


Textul integral al cărții lui Paulescu poate fi citit aici:

[1] Coran, Chapitre de l’Exil, p. 433.

[2] Coran, Chap. des Bandes, p. 331.

[3] Coran, Chap. des femmes, p. 70; vezi şi Chap. des Bandes, p. 332.

[4] Coran, Chap. deh Conversion, p. 146.

[5] Coran, Chap. du Butin, p. 141.

[6] Coran, Chap. de la Table, p. 88-89.

[7] Coran, Chap. de la Vache, p. 20.

[8] Coran, Chap. de la Vache, p. 22-23

[9] Coran, Chap. du Rang, p. 438.

Anunțuri
Categorii:Istorie

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: