Arhiva

Archive for Mai 2011

Legământ în fața voievodului Vlad Țepeș

Printre zecile de trupe în chiloței, negricioși de mahala ce-și invoca dușmani, drogați și alte pușlamale, prin muzica românească s-au mai strecurat și câteva exemple pozitive.

Trooper sunt o trupa din Târgoviște care a dedicat un întreg album vieții și memoriei marelui nostru voievod Vlad Țepeș, apărător al creștinătății și un formidabil geniu militar strategic. Albumul este foarte bine structurat cronologic și are un caracter profund patriotic. Stilul în care se încadreaza aparține rockului progresiv și a fost înobilat de o orchestrație simfonică profesionistă. Îmbinarea dintre muzică și versuri este deseori cutremurătoare. Melodiile nu se încadrează în tiparul comercial obișnuit de strofă-refren-strofă-etc.. ci este lucrat până la cele mai mici detalii. Nu scriu această înșiruire de cuvinte ca să le fac un elogiu ci din simplul motiv că mi s-a zbârlit părul pe spate când am ascultat piesele.
Întrgul album poate fi descărcat de pe situl oficial Trooper la adresa de aici

_________
Citez din versurile piesei

”Solii turci”

Dinspre Poarta turca se stârneste vânt,
Se încrunta cerul peste al nost` pamânt,
Solii Semilunii vin ca sa ne certe,
Vin cu inimi negre ce nu stiu sa ierte.

Cu alaiuri multe si stralucitoare,
Cu turbane `nalte, aurite-n soare,
Se vede-n ochi vointa cea rea,
Când se-ndreapta iute spre Maria Sa.

Intră sfruntători și făr` de onoare
Si privesc la Vodă cum ocara-l doare!
Nu stiu ce e frica, nu vor sa salute,
De datina vlaha au parut sa uite!

Cât e lumea lume, cât e pamânt,
De acu` nainte, pâna în mormânt,
Nu lasam turbanul față de român,
Noi suntem stapânii, el e cel hain!

Îndrazneala însa le ramâne-n gât,
Văd deodata solii, ca-ntr-un vis urât,
Vodă cum se-ncruntă ca și toti boierii
Ce nu stiu a tace dacă vrei sa-i sperii.

Intră-n sala mare Andrei Căpitan
Să aducă cuie, moarte și ciocan,
Iar turbanul mândru, de nelepadat,
Prins e pe vecie cu piroane-n cap!

Să învețe dară cei ce nu știau,
Că românii fală și pe Vodă-l au.
Să învețe turcii buna-cuviință:
Peste Vodă Țepes? Nu e cu putință!

TROOPER

Cinste vouă băieți! Mertitați întreg respectul nostru.

Cinste eternă martirilor neamului nostru.

Anunțuri
Categorii:Istorie, Muzică, Tradiţie

Steagul ungar are părți bune

După o îndelungă deliberare, echipa flamurei verzi a ajuns la o concluzie fără echivoc. Drapelul con-naționalilor noștri de etnie maghiară are ceva ce ne unge la suflet: culoarea verde! poate puțin și cea roșie, dar nu se compară cu verdele.


Ungurii mai fac un pas către regionalizarea ținutului secuiesc

ADEVĂRUL ne anunță Ținutul Secuiesc se înființează la Bruxelles

Vicepreşedintele Parlamentului European, Laszlo Tökes, va inaugura săptămâna viitoare reprezentanţa Ţinutului Secuiesc la Bruxelles. Acţiunea este sprijinită de ceilalţi doi eurodeputaţi UDMR. Unul dintre aceştia, Sogor Csaba, recunoaşte că, pe lângă lobby-ul economic, reprezentanţa va pleda şi pentru autonomie.

Inaugurarea „ambasadei” Ţinutului Secuiesc la Bruxelles va avea loc la data de 1 iunie, iar în cinstea evenimentului, Laszlo Tökes şi europarlamentarii UDMR vor organiza o recepţie la Parlamentul European. La eveniment au fost invitaţi şi colegii din grupul popularilor europeni, care au fost luaţi prin surprindere. Europarlamentarii români din PPE vor analiza luni cazul înfiinţării Reprezentanţei la Bruxelles a Ţinutului Secuiesc, a declarat pentru „Adevărul” Marian Jean Marinescu (PDL), lider al delegaţiei române din cadrul PPE. „Noi abia acum am aflat. Oricum, Tokes nu vine la reuniunile delegaţiei române din PPE, îşi trimite doar asistentul”, a mai comentat Marian Jean Marinescu. Reprezentanţa va avea doi angajaţi şi va fi susţinută financiar din bugetele judeţelor Harghita şi Covasna şi din contribuţiile eurodeputaţilor UDMR.

Explicaţiile eurodeputaţilor UDMR

Întrebat dacă reprezentanţa va face lobby şi pentru autonomia Ţinutului Secuiesc, eurodeputatul UDMR Sogor Csaba a răspuns: „Bineînţeles, că va face… De ce să nu facă? E o practică europeană pe care noi nu trebuie să o aruncăm la gunoi. Dar să nu fie nimeni neliniştit, autonomia Ţinutului Secuiesc va fi votată tot în Parlamentul de la Bucureşti…”.

Eurodeputatul s-a arătat nedumerit de ce denumirea de „Ţinutul Secuiesc”, aleasă pentru reprezentanţă creează o problemă. „Spunem Ţinutul Secuiesc tot aşa cum am spune Bucovina sau Ţara Moţilor. Nu văd ce prejudiciu aduce denumirea asta”… s-a mirat Sogor Csaba. El a respins criticile PSD  potrivit cărora deschiderea reprezentanţei Ţinutului Secuiesc ar reprezenta „o provocare” şi ar aduce atingere Constituţiei. „Nu văd nimic neconstituţional. De ce atâta agitaţie…”, a replicat Sogor Csaba.

„Este o iniţiativă perfect legitimă, la fel ca o reprezentanţă transilvană, moldoveană sau una a Bucureştiului la Bruxelles”, a declarat şi europarlamentarul UDMR Iuliu Winkler. El a precizat că biroul va avea rolul  de a promova oportunităţile economice şi turistice din zonă, iar cele două judeţe vor fi ajutate să atragă fonduri europene. Şi preşedinţii Consiliilor Judeţene Harghita şi Covasna, cărora le-a aparţinut iniţiativa, au susţinut că nu e nimic ilegal. „E doar o isterie politicianistă”, a spus şeful CJ Covasna, Tamas Sandor. El a admis însă că biroul va face şi lobby pentru autonomie.

„Ambasade” regionale la Bruxelles – nimic nou

Deschiderea unei reprezentanţe regionale la Bruxelles nu ar reprezenta un fapt ieşit din comun. Sunt 27 se state membre, dar peste 300 de reprezentanţe regionale. Regiunile de dezvoltare ale României sunt şi ele reprezentate la Bruxelles. Unele au deschis birouri permanente, cum este cazul regiunilor Vest, Centru sau Nord-Est, ultima, inaugurată oficial chiar în cursul acestei luni. Diferenţa dintre birourile româneşti şi cele din alte state membre este dată însă de statutul legal al regiunilor în numele cărora acţionează.

Regiunile reprezentate la Bruxelles au, în general, legi proprii de funcţionare şi anumite grade de autonomie, diferite de la ţară la ţară. Regiunile de dezvoltare ale României, trasate printr-o lege din 1998, nu au însă personalitate juridică. Birourile care le reprezintă la Bruxelles sunt, de fapt, ale Agenţilor de Dezvoltare Regională. Judeţele Harghita, Covasna şi Mureş sunt oricum reprezentate, prin intermediul Regiunii Centru.

Explicația celor 10 porunci

În urma discuţiilor noastre despre Legea pe care trebuie s-o respecte tânărul din Evanghelie, ca să aibă viaţă veşnică, vin aici cu unele lămuriri.

După ce Dumnezeu i-a scos pe israeliteni din robia Egiptului, mergând ei spre Ţara Făgăduinţei, au ajuns la poalele Muntelui Sinai.

Acolo i-a oprit Dumnezeu, prin cuvântul lui Moise, şi le-a dat „tablele legii“, adică cele zece porunci sau decalogul (pe greceşte), care să le fie îndreptar pentru viaţa adevărată, curată, ce trebuie s-o ducă şi pe care porunci le ascultăm şi noi creştinii, ca fii ai lui Dumnezeu. (Exod –Ieşire – p. 20, vers. 1-17).

Să desluşim înţelesul învăţăturii fiecărei porunci.

Prima poruncă este aşa: „Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, Care te-a scos din casa Egiptului şi din robie. Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine“.

Prin aceste cuvinte ni se aminteşte şi nouă, creştinilor, că Dumnezeu ne-a scos din casa robiei păcatului primordial ( strămoşesc) şi numai în El singur trebuie să credem. Dumnezeul cel Unul, preamărit în trei persoane. Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, Căruia trebuie să ne închinăm, căci nouă ne-a revelat Dumnezeu pe Sfânta Treime (Mt. 2, 16-17, Mc. 1, 10-11, Lc. 3, 27, I. 1, 22-23). Cea pe care cei Vechi, deşi o văzuseră, prin Avraam la stejarul din Mamvri, nu o înţeleseseră.

Porunca a doua: „Să nu-ţi faci ţie chip cioplit şi nici un fel de asemănare a nici unui lucru din câte sunt în cer, sus şi din câte sunt pe pământ jos şi din câte sunt în apele de sub pământ. Să nu te închini lor şi nici să slujeşti lor.“

Trebuie să ştim că pe atunci, se închinau popoarele păgâne fie la zei-statui, făcute de mâinile lor, fie la animale (boi, la egipteni; gâşte, la romani ş.a.) precum şi la soare, lună, stele şi la multe creaturi din ape şi de sub pământ; pe toate de care se temeau le socoteau zeităţi.

Porunca aceasta a fost interpretată de unii ca fiind împotriva icoanelor (iconoclaştii). Dar Sfinţii Părinţi, adunaţi într-un sinod ecumenic au dovedit folosirea icoanelor ca admisă de învăţătura creştină. (Chiar prima icoană – cu figura Maicii Domnului – a fost pictată de Sfântul evanghelist Luca. Noi ne închinăm chipului, nu materialului din care este făurită icoana (lemn, metal, vopsele…). Icoana este ca o carte, căci se află, din imagini, din viaţa sfântului ce-l reprezintă. În icoane au „citit“ neştiutorii de carte din trecut. Imaginile de pe pereţii bisericilor de la Mănăstirile Voroneţ, Modoviţa, Suceviţa, Arbore, Humor ş.a. sunt considerate ca fiind cărţile sfinţilor ale strămoşilor noştri. Că trebuie să ne închinăm la icoane, este şi faptul că multe icoane sunt făcătoare de minuni, dar nu materialul face minunea, ci, pentru credinţa puternică a celui care se roagă, sfântul respectiv imploră mila Domnului, Care răspunde prin minuni. Aşa ne-a învăţat Mântuitorul, când repeta vindecaţilor: „credinţa ta te-a mântuit“.

Domnul ne dă poruncă să nu credem decât în Unul Dumnezeu. „Pe cei ce Mă urăsc – adică ateii –, cei fără Dumnezeu, îi voi pedepsi pe ei şi pe copiii lor, până la al treilea şi al patrulea neam; iar pe cei care Mă iubesc şi păzesc poruncile Mele, Mă milostivesc de ei, până la al miilea neam“, adică „în veci“ (Exod 20, 5).

Porunca a III-a: „Să nu iei numele Dumnezeului tău în deşert, că nu va lăsa Domnul nepedepsit pe cel care ia în deşert numele Lui“. Deci: să nu juri strâmb, să nu fii mincinos. Mulţi jură strâmb, fie la vreun proces, fie în viaţa de toate zilele. Mereu auzim „zău“ sau „pe crucea mea…“ spus cu uşurinţă şi neadevăr. Îl iau pe Dumnezeu ca martor la minciuna lor, Îl nesocotesc pe Dumnezeu, Care este Dreptate şi Adevăr. Apoi se miră de ce l-o fi pedepsit Dumnezeu cu accidente, boli şi chiar moarte. „Să fie cuvântul vostru da, da şi nu, nu.“ ne îndeamnă Sfântul Apostol Pavel. Un adevărat creştin nu spune minciuni. Minciuna este condamnată de morala creştină. În „Faptele Apostolilor“ este un caz, când doi au jurat mincinos şi Sfântul Apostol Petru i-a făcut morţi pe amândoi (Fapte 5, 1-10).

Porunca a IV-a: „Adu-ţi aminte de ziua odihnei, ca să o sfinţeşti. Lucrează şase zile pe săptămână şi fă în acelea toate treburile tale. Iar ziua a şaptea este ziua Domnului Dumnezeului tău. Să nu faci în acea zi, nici un lucru, nici tu şi nici un om sau dobitoc al tău. Căci în şase zile a creat Dumnezeu toate câte sunt şi în ziua a şaptea S-a odihnit. De aceea a binecuvântat-o şi sfinţit-o.“ Aşadar nu vei munci nici tu, nici animalele care te ajută în muncă. Şi ele au nevoie de odihnă, de timp pentru refacere.

„Căci în şase zile a făcut Dumnezeu lumea“. (Aici cuvântul „zi“ nu înseamnă o zi din vremea noastră, căci zise psalmistul: „o mie de ani, ca o zi înaintea Ta, Doamne“.) În ziua a şaptea S-a odihnit, e ziua Domnului. Deci închin-o lui Dumnezeu. Înfrăţeşte-te cu ceilalţi creştini din biserică, citeşte rugăciuni sau alte cărţi religioase, discută despre învăţătura noastră creştinortodoxă, fă milostenie, plăcută lui Dumnezeu. Respectă această zi, că este o zi sfântă. (Unii însă cred că e ziua petrecerilor, a beţiilor, a lucrărilor urâte de oameni şi de Dumnezeu Unele creştine au obiceiul de a nu lucra nimic în ziua de vineri. Ele calcă porunca Domnului de a ţine duminica. Ziua de vineri, în amintirea patimilor Domnului Iisus Hristos se „serbează“ prin post, dar nu şi prin a nu lucra.)

Porunca a V-a: „Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca să-ţi fie ţie bine şi să trăieşti ani mulţi pe pământul pe care Dumnezeul tău ţi l-a dat ţie!“ Dumnezeu a ales ca cei doi părinţi să-ţi dea viaţă. Cinstindu-i pe ei, cinsteşti pe Dumnezeu Care aşa a voit. Iubindu-i şi ajutându-i pe ei, ei se roagă la Dumnezeu pentru tine, pentru ca viaţa ta să fie lungă şi cu sănătate. Dumnezeu ne făgăduieşte şi răsplată: „Ca să-ţi fie ţie bine şi să trăieşti ani mulţi pe pământ.“ O! dar câţi copii, crescând mari, uită de părinţi. Nu-i ajută, nu-i hrănesc, nu-i cinstesc. Aceştia să nu se mire că nu le merge bine! Dumnezeu îi pedepseşte pe cei care-I calcă poruncile.

Porunca a VI-a: „Să nu ucizi“! Să nu iei viaţa nimănui, că nu tu i-ai dat-o, ci Dumnezeu; deci nu i-o poţi reda, în caz că te-ai răzgândit omori creatura lui Dumnezeu, omori pe cel asemenea ţie. Dar nu-l omori pe om numai cu puşca sau cuţitul. Îl poţi omorî cu o vorbă rea, neadevărată. Nu-l încurajezi, când vezi că-şi pierde nădejdea. Sau cu vorba şi fapta ta îi omori idealul. Câţi soţi necinstiţi ucid inimile tovarăşilor lor de viaţă „călcând strâmb“. A dezamăgit pe cel care crezuse în el. Unii fac glume proaste, ce duc la moartea cui îi sunt adresate. Iată atâtea moduri de a omorî, chiar dacă nu curge, sânge. Omoară încrederea, dragostea, bucuria de a trăi, a naşte ura, transformând un om bun în neom. În Noul Testament, Sfântul Apostol şi Evanghelistul Matei (5, 21) ne redă cuvintele Mântuitorului: „Aţi auzit că s-a zis celor mai de demult „să nu ucizi“ iar cine va ucide vrednic va fi de osândă. Eu însă vă spun vouă: oricine se mânie pe fratele său vrednic va fi de osândă.“ şi oricine va jigni sau va supăra pe fratele său va fi condamnat „vrednic“ de gheena focului“.

Porunca a VII-a: „Să nu fii desfrânat“. Poruncile decurg unele din altele. Toate se leagă. A nu fi desfrânat înseamnă a pune frâu răutăţilor, greşelilor, spre care este îndemnat de către cel rău. În zilele noastre, desfrâul a luat avânt, a devenit o obişnuinţă. Marii bogătaşi îşi au şi o altă „legătură“ în afara căsniciei. Multora le „alunecă ochii“ de la fiinţele cărora le-a jurat credinţă sfântă. Sfântul Evanghelist Matei ne învaţă că „dacă se uită cu gând necurat la femeia altuia a şi săvârşit păcat, în inima sa. „Câţi nu beau, mănâncă peste măsură! Fumează, se droghează, nu postesc din îngâmfare? Sau fac gesturi urâte, se îmbracă dezgolindu-se, nu-şi pun frâu spre a dovedi decenţă, spre a da exemplul bun! Prin toate acestea ei atrag şi pe alţii în desfrâul lor şi se fac mai vinovaţi, căci duc şi pe alţii în păcat. Cei care rostesc cuvinte de ruşine nu-şi pun frâu gurii. Şi în câte alte feluri devin desfrânaţi!

Porunca a VIII-a: „Să nu furi!“ Să nu-ţi însuşeşti ce-i aparţine altuia! Şi asta, fără voia lor. Mulţi vor fi liniştiţi. „N-am furat nimic niciodată“. Dar şi hoţia are o sferă foarte largă. „A fura“ nu înseamnă numai a deposeda pe cineva de un obiect oarecare. Câţi nu fură soţul sau soţia altuia! Câţi nu împrumută un obiect (carte, bani…) şi nu mai restituie! Câţi nu scriu copiind ce au scris alţii şi le prezintă ca propriile lor idei! (această hoţie se numeşte „plagiat“). Mulţi fură ideile altora, fie scrise, fie desenate (tablouri, proiecte…), fie doar auzite. Chiar copiatul elevilor, a studenţilor sau nedeclararea dreaptă a ceva… este tot hoţie. Dar hoţia – în stil mare – a oamenilor de afaceri! Dar hoţiile la preţuri ale unor negustori! Dar încălcările de haturi, de hotare ale altor ţări! …Ce mare este gama furturilor!

Porunca a IX-a: „Să nu mărturiseşti strâmb împotriva aproapelui tău“. Toţi martorii falşi de la procese calcă această poruncă şi cad în păcat. Dar chiar şi în viaţa obişnuită, când spui minciuni despre un vecin, frate… e mărturie strâmbă. Această poruncă este ca o completare la porunca a treia.

Porunca a X-a: „Să nu doreşti casa aproapelui tău, să nu doreşti femeia aproapelui tău, nici ogorul lui, nici slujnica lui, nici boul lui, nici asinul lui, nici unul din dobitoacele lui şi nimic din câte are aproapele tău“. Este foarte clar. Să nu-ţi însuşeşti nu numai ce aparţine altuia, dar nici să nu doreşti, să nu râvneşti, să nu-l invidiezi că el are şi tu nu. Dacă te gândeşti bine, poate că Dumnezeu ţi-a dat ţie alt marte bun, mai folositor decât are aproapele tău: sănătate, înţelegere în casă, copii buni. Invidia ta te afectează pe tine în primul rând. Te înciudezi, te superi, nu mai ai linişte, îţi înveninezi sufletul şi-ţi distrugi bucuriile. Mulţumeşte lui Dumnezeu pentru ceea ce ţi-a dat. Laudă-L pentru marea Sa bunătate şi mai ales pentru atotputernicia şi înţelepciunea cu care conduce Universul şi roagă-te, cu smerenie, recunoscând în adâncul inimii cât eşti de mic faţă de Creatorul celor văzute şi nevăzut.

Dea Domnul ca aceste îndrumări să aducă ferire de orice greşeală, mulţumire sufletească şi bucuria vieţii veşnice!

Sănătate şi mântuire!
Prof. Laetiţia pr. LEONTE

Categorii:Educație, Ortodox

25 de ani de la moartea Comandantului Horia Sima

Astăzi se împlinesc 25 de ani de la moartea Comandantului Horia Sima. Născut pe 6 iulie 1906 în satul Mândra din județul Făgăraș – aflat pe atunci sub conducere Austro-Ungară – urmează cursurile facultății de Litere și Filozofie din București unde intră în mișcarea legionară (1927). În 1932 este numit profesor de limba și literatura română în Caransebeș iar în 1935 Căpitanul îl numește șef al regiunii Banat. Pe 6 septembrie 1940 îi este încredințată conducerea mișcării, după ce în prealabil, în 1938 căpitanul Corneliu Zelea-Codreanu fusese ucis. După doar 8 zile este numit vicepreședinte al consiliului de miniștri al statului legionar proclamat de M.S. Mihai I, funcție pe care și-o păstrează 4-5 luni până la lovitura de stat a generalului Antonescu. După căderea României în ghiare sovietice, Horia Sima ajunge în Italia unde duce o muncă colosală în interesul neamului român. Pe 25 mai 1993 se stinge una din cele mai viguroase cetăți a românismului contemporan. Horia Sima lasă în urma sa un tezaur de lucrări doctrinare și istorice.  Dumnezeu să-l ierte!

Pe mai departe voi reproduce un articol din revista ”Scrisori legionare”,  Buenos-Aires, anul I, nr. 9-10, nov.-dec. 1980.

”Marele Român trãieste în dialog permanent cu Neamul, cu acel Neam invizibil care licãreste în constiinta fiecãruia, si întreaga lui existentã e prefiguratã de aceste institutii intelectuale.

Dar dacã nu e dat fiecãrui Român sã ajungã la o plenitudine interioarã de românism, fiecare are posibilitatea sã-si însuseascã perspectiva Marelui Român si sã-si potriveascã pasii in cadenta lui. Undeva, departe, dincolo de suvoiul nestatornic al existentei zilnice, poate sã-si proiecteze, ca o stea polarã, idealul Marelui Român si sã încerce sã se apropie de el. Cât poate sã realizeze fiecare actionând pe linia eternitãții românesti, e o chestiune care depinde de o multime de factori, dar esential este ca toti, absolut toti, sã-si ia ca punct de orientare în viatã imaginea Marelui Român. Marele Român este o chintesentã a Românismului si trebuie sã devinã o aspirație generalã a Neamului, dacã vrem sã mai reprezentãm ceva în omenire. Realitatea Marelui Român e rezervatã câtorva alesi, dar proectia acestei realitãti în constiinta fiecãruia trebuie sã atragã ca un magnet tot ce avem mai bun, mai nobil si mai generos în sufletul nostru. Orice alte aspiratii nationale am avea, politice, sociale, culturale, etc., ele nu se pot împlini dacã în prealabil nu am devenit un „om nou”.

A fi un om nou, cum cerea Corneliu Codreanu, nu e ceva extraordinar, extra-terestru sau imposibil de atins. E o manifestare naturalã a ființei noastre. Fiecare Român, în adâncul sufletului sãu, nãzueste la mândrie si mãrire nationalã. A nu avea aceastã aspiratie, a nu dori Patriei tale un destin înãltãtor, e ceva anormal. Inseamnã cã suntem bolnavi interior, cã ceva nu functioneazã bine în constiinta noastrã. Trebuie sã ne cercetãm, trebuie sã ne examinãm, pentru a vedea dece ne lipseste avântul creator al „omului nou”. Nu cumva sunt blocate izvoarele Românismului de conceptii gresite, de indolentã, de lipsã de curaj si din cauza acestor pietroaie crestem mici si piperniciti, în loc sã ne ridicãm falnici ca niste brazi de munte? Nu cumva ne complacem în situatii minore, crezând cã asta e viata, cã pentru asta ne e dat sã trãim, când în realitate trebuie sã justificãm talantul cu care ne-a înzestrat Dumnezeu.

Dat fiind situatia tragicã în care se gãseste poporul român astãzi – cãci nu mai suntem ca în vremurile blajine de odinioarã când ne puteam retrage din fata nãvãlitorilor în codri de nepãtruns – nu ne mai putem permite luxul de a trãi vegetativ si banal. Am intrat într’o erã care reclamã eforturi maxime din partea fiecãrui Român, dacã vrem sã mai supravietuim ca Neam. Orice refuz de a examina aceastã situatie desperatã a natiunii – sclavie si decimare – e mai mult decât o dezertare; e un certificat de imbecilitate pe care si-l elibereazã individul singur.

Din perspectiva Marelui Român, interesele individuale si de familie rãmân permanent subordonate intereselor naționale. 
A te îngriji de tine si de familie e o datorie sacrã, dar a reduce tot orizontul vietii la aceste entitãti, e o eroare gravã care se poate repercuta chiar asupra acelora pe care îi iubesti si vrei sã-i ocrotesti. Nici existenta strict personalã nici a familiei nu se apãrã hit et nuc, ci lãrgind orizontul la mii de kllometri distantã. Adevãrata dragoste de femilie se manifestã prin asigurarea viitorului ei de vicisitudinile istorice. Bãrbatul trebuie sã vadã ce se întâmplã în lume, ce primejdii amenintã integritatea Neamului, primejdii cari în fond fatal se vor descãrca si asupra familiei lui, si sã nu se ascundã îndãrãtul femeii. Bãrbatii lasi, cari mereu se scuzã cã nu pot sacrifica pentru Neam din cauza greutãtilor familiale, sunt în realitate dusmanii femeilor si copiilor lor, cãci, prin lipsa lor de prevedere, îi lasã pradã opresorilor si criminalilor.

Când Natiunea e puternicã, si familia e ocrotitã si asiguratã; iar când prevaleazã îngustimea de spirit in afacerile publice, crivãtul mãturã nu numai întocmirile nationale, ci si asezãmintele de familie.

-In orice Natiune întâlnim trei categorii de indivizi: pãsãrile de pradã, oamenii de sacrificiu, si masele populare. Pãsãrile de pradã, cum le indicã si numele, prãdeazã avutul si viata oamenilor, pentru a câstiga ei influentã, bani si putere. Oamenii de sacrificiu fac eforturi ca sã compenseze rãul sãvârsit de vampirii societãtii, apãrând interesele colectivitãtii. Masele populare sunt fundamental bune si urmeazã linia oamenilor de sacrificiu, când acestia se afirmã cu putere în Stat, dar când ei nu se pot impune în viata publicã, atunci masele cad sub imperiul pãsãrilor de pradã si se corup.

O natiune e puternicã atunci când echipa oamenilor de sacrificiu predominã în afacerile publice si intrã în declin când pãsãrile de pradã se înmultesc în mijlocul ei. Acestea sunt ca niste bacterii sau virusuri cari împiedicã buna functionare a organelor.

Din perspectiva Marelui Român, rostul maselor largi ale poporului nu e ca sã se comporte inert în lupta continuã ce se desfãsoarã în națiune între pãsãrile de pradã si oamenii de sacrificiu, ci ca sã participe la giganticul duel de pe vârfuri. Orice Român, chiar de cea mai umilã conditie socialã, trebuie sã aibã ochi si sã observe cum poate ajuta pe cei care luptã în primele linii. Rezultatul bãtãliei – adicã o natiune stãpânã pe destinul ei sau o natiune sclavã – nu e produsul întâmplãrii, al norocului, al hazardului, al „bietului om sub vremuri”, ci e determinat de efortul depus deoparte si de alta a baricadei. În cursul unei bãtãlii pentru destinele natiunii, intervin o multime de incidente, factori, amãnunte, necunoscute. Adeseori, un mic ajutor, venit la momentul oportun, din partea cine stie cãrui necunoscut, poate sã încline cumpãna victoriei spre fortele binelui. De câte ori, oameni mari n’au cãzut pentrucã au fost pãrãsiti de cei cari puteau, cu un mic sacrificiu, sã-i salveze. Tiranii suprimã pe binefãcãtorii popoarelor, contând pe lasitatea maselor. Acestea se vor retrage din câmpul de bãtãlie, lãsându-i pradã dusmanului tocmai pe cei cari luptã pentru drepturile lor. Când marii oameni sunt rãpusi si masele zac înlãntuite, nu le mai rãmîne altceva decât sã-si aducã aminte de ei si sã plângã.

În orice nenorocire nationalã nu existã numai o rãspundere a pãturii conducãtoare, ci si o rãspundere colectivã, a întregului popor. De aceea se vorbeste si de „pãcatele întregului popor”.

Situatia trebuie remediatã. Sã nu mai existe mase inerte, anonime, stupide; sã nu mai existe indivizi fãrã formã politicã si spiritualã, ci o formidabilã întrecere între toti Românii pentru a sprijini idealul Marelui Român. Fiecare Român trebuie sã oficieze slujba „Marelui Român”, aducând fiecare ce poate la constructia României de mâine.

Scoala Marelui Român ne învatã sã stãm bravi în fata evenimentelor, sã nu acceptãm niciun compromis care ar putea sã dãuneze intereselor Neamului, dar, în acelas timp sã ne purtãm cu un infinit respect fatã de tot ce reprezintã o valoare nationalã, o autoritate politicã, moralã, științificã sau culturalã.

Marele Român e un indicator de valori. Un altimetru. La nivelul lui se aflã plafonul optim al existentei omenesti. El se luptã, se sacrificã si moare pentru a trezi în noi apetitul marilor întreprinderi. Nu o rasã de fiinte spãrioase, cari fug într’o parte sau alta, cum aud pocnetul biciului sau dupã cum li se aruncã un ciolan de ros, ci o rasã de cuceritori, cari, cu pretul a aspre renuntãri, îsi fãuresc destinul, sub ocrotirea Proniei Ceresti.

-Fiecare Român, un imperiu spiritual. 

-Fiecare Român, un sculptor al viitorului.”

Horia Sima


M-a luat gura pe dinainte și am scris 25 de ani în loc de 18. Greșeală de matematică elementară pentru care îmi cer scuze.

Holocaustul evreiesc impotriva neamului românesc. Se cer despagubiri de doua sute de miliarde de euro pentru crimele comise impotriva poporului roman.

Am preluat acest articol de pe un blog prieten, dar cautându-l am observat că mai este prezent în multe locuri, așa că nu-i voi mai cita sursa. Presupun că îl știți, dar mi se pare un articol de colecție ce merită postat. Lectură plăcută.


Societatea culturala Bucuresti-Chisinau prin presedintele Gheorghe Gavrila Copil.


1.1945 Abraham Guttman (Avram Butnariu pe numele romanesc), un evreu, infiinteaza Tribunalul Poporului in care functioneaza evrei precum nevasta lui Brucan , ca acuzatori ai celor 3000 de personalitati romanesti ce reprezentau elitele armatei, jandarmeriei, sigurantei si justititiei. Acuzatii sint invinvovatiti de urmatoarele:
– antisemitism
– anticomunism
– antisovietism
2. In 1948 se infiinteaza Directia Generala a Securitatii Statului. Incepe teroarea impotriva poporului roman. Oamenii sunt arestati, deposedati de bunuri, internati in lagare de exterminare.
Revoluţia bolşevică din Rusia au făcut-o evreii. In Consiliul Comisarilor erau 17 evrei, din 22 membri (77%), la Comisariatul Războiului 33 evrei, din 43 membri (77%), la Afaceri Străine 13 evrei, din 16 membri (81%), la Justiţie 20 evrei, din 21 membri (95%), la Instrucţie Publică 6 evrei, din 6 membri (100%), la Muncă 7 evrei, din 8 membri (87%), la Ministerul Provinciilor 21 evrei, din 23 membri (91%), la Presă 4 evrei, din 4 membri (100%), în misiunile Crucii Roşii, de fapt misiunea propagandei în ţările străine 8 evrei, din 8 membri (100%). In total 129 evrei, din 151 de conducători ai Rusiei bolşevice.
Pe 12 aprilie 1919, M.Cohan scria în ziarul Le Comuniste, din Harkov: „Putem fără ezitare să afirmăm că Marea Revoluţie Rusă a fost înfăptuită de mâinile evreieşti… Noi am fost şi numai noi cei ce am condus Proletariatul Rus spre aurora internaţională şi chiar astăzi Cauza bolşevismului stă în mâinile noastre tari… Simbolul iudaismului, steaua cu cinci raze, este acum adoptată de bolşevism… şi în acest semn va fi exterminată burghezimea”.
Politica exterminării totale a clasei conducătoare a început în Rusia, cu Revoluţia din 1917, iar în România a avut loc între 1940-1964 (cu întrerupere între 1941-1944).
In 1918 poporul român şi-a reîntregit ţara, constituindu-şi statul naţional unitar român. Dar acum, împotriva acestui ideal sfânt, împlinit, al tuturor românilor, de a trăi într-o singură ţară, a început terorismul în România, prin evreul Max Goldştein, care a pus o bombă în Parlamentul României, atentat soldat cu morţi şi răniţi.
In 1921 în România s-a înfiinţat Partidul Comunist din România, numit şi Partidul Comunist Român. Acesta a acţionat împotriva integrităţii teritoriale a României, dintr-un motiv cât se poate de clar, pentru că România se opunea cu succes avansării bolşevismului pe teritoriul său. Bolşevicii avuseseră un deosebit succes în Germania. In Ungaria, în 1919, preiau puterea. Guvernul Sovietelor din Ungaria a fost răsturnat de armata română, în 1919,care,după ce a intrat în Budapesta, s-a retras, revenind interiorul graniţelor României. Comuniştii din România hotărăsc să împartă Ungariei, Bulgariei şi Rusiei Sovietice, o mare parte din România, încât România să nu mai poată despărţi Uniunea Sovietică de Ungaria şi nici de Bulgaria. In felul acesta Uniunea Sovietică ar fi urmat să debordeze în Balcani, Mediterana şi în întreaga Europă Occidentală. Acest plan de expansiune teritorială imperială a Rusiei bolşevice a fost dejucat de România în toţi anii de după Revoluţia din 1917, până spre sfârşitul celui de al doilea război mondial.
In 1939 şi 1940, Partidul Comunist din România continuă să susţină cu fermitate desfiinţarea României ,,imperialiste”, prin dislocarea din trupul ei a Basarabiei, Bucovinei, Dobrogei, Transilvaniei şi a Banatului.

In 1940,conform Pactului Ribbentrop-Molotov, URSS anexează partea de răsărit a României (Basarabia, Ţinutul Herţa, nordul Bucovinei). Cei ce au hotărât şi au executat genocidul (holocaustul) împotriva românilor de aici, au fost evreii, ca voinţă politică decizională comunistă. Genocidul a fost îndreptat atât împotriva clasei conducătoare, cât şi a poporului de rând, fiind vorba şi de o epurare etnică, de aducere în locul românilor, a unor cetăţeni sovietici, din alte părţi ale URSS. Ca să nu existe nici o îndoială şi nici o posibilitate de sustragere a evreilor comunişti, ca făptuitori ai holocaustului împotriva românilor, iată-i, în 1940, pe fiecare după mumele său. Tabelul nr.1 cu membri Partidului Comunist din România, basarabeni şi bucovineni, recomandaţi de CC al PCR pentru a li se acorda calitatea de membri ai Partidului Comunist al bolşevicilor din toată Rusia: 1. Bruhis (Kofman) Srul Pinhusovici 2. Faierştein Raia 3.Kofman Iakov 4. Djureak Dmitri Mihailovici (Vladimirovici) 5. Morgherştern Izrail Markovici 6.Zighelbaun Srul 7. Burlacenko Serghei Danilvici 8 . Luca Leaslo 9. Korotkov Iuri Aleksandrovici 1o. Scvorţov Mihail Iakovlevici: Leibovici Srul Abramovici 11.Oighenştein Lev Nikolaevici 12.Goldforb Abram Isaakovici 13. Petrov Piotr Ivanovici (Guzun) 14. Roitman Fanea Isaakovna 15. Tarandaş Malea 16. Korotkova Natalia Isaakovna 17. Satovskaia Roza 18. Rabinovici Fanea Iakovlevna 19. Revici Iakov Moiseevici 20. Visecauţan Polea Efimovna 21. Budeştskaia Ester 22. Cioklo Mordko 23. Kolpakci Iakov Aronovici 24. Şteinberg Froim 25. Boguslavskaia Polea Iakovlevna 26. Romanenko Nikolai Nikolaevici 27. Pastir Zasea Leibov 28. Gudis Lev Smulevici 29.Rabinovici Şoil Oiezero vici 30. Orlih Mark Semionovici 31. Boguslavski Iakov Tovici 32. Zighelbaum Abram 33. Voloh Abram 34. Limon Srul Greşovici 35. Grinman Isaak Iosifovici 36. Bujor Iosif Aronovici 37. Weisman Sara Iosifovna (Seindel).Tabelul nr. 2 cu membri Partidului Comunist din România, basarabeni şi bucovineni, a căror apartenenţă de partid este necesar să fie înregistrată la locul actual de muncă. Judeţul Chişinău: 1. Şafran Raisa Semionovna 2. Leib Nahman (Noiman Leibovici) 3. Diner Eti Iakovlevna 4. Protodiakonov Vsevolod Mihailovici 5. Malerp Maria Kisilevna 6. Voinberg Niuka Markovici 7. Şor Lev Ilici 8. Zaru Ivan Ilici 9. Oirik Avram Moiseevici 10. Derevicii Ippolit Gheorghevici 11. Şandrovskaia Ita Beniaminovna 12. Goldfarb Zeilik Borisovici 13. Kuperman Isaak Moiseevici 14. Şvarţman 15. Konstantinov Konstantin Stepanovici 16. Glikman Gitlea 17. Sinitivker Fritz 18. Grinberg Ida Izrailevna 19. Şehter Roza Borisovna 20. Zislis Vonver Lvovici 21. Izu Fruhtman 22. Lupan Andrei Pavlovici 23. Bravar Liuba S. 24. Şvetskaia 25. Makler Ciaka Isakovna 26. Avramescu Ida 27. Hresonskaia Etea Iosifovna 28. Rubinştein Aleksander 29.Geboveţer Riva Simonovna 30. Gofman Mordko Iakovlevici 31. Silvestrov Ivan Antonovici 32. Kemelmaher Bliuma Naumovna 33. Goldştein Iosif Pinkusovici 34. Gherenburg Roza 35. Ihilovici Maier 36. Sikorski Gheorghi 37. Iancu Janetta 38. Tukerman Mark Borisovici 39 Tudoraki Lena Aronovna. Judeţul Soroca: 40. Cemortanu Matvei Grigorevici 41. Şoimu Ivan Samuilovici 42. Kolokolnikov Evgheni 43. Pavlov Mihail 44. Guţul Constantin 45. Leahovski Mihail 46. Guţu Pavel 47. Gruzin Aleksandr 48. Zaidman Leib 49. Zelţer Rahil Ihilovna 50. Golovatii Ivan 51. Gherşman Srul Beirelovici 52. Dolear Malea Ihilovna 53. Akkerman Leib Iankelevici 54. Harmi Eva Iankelevna 55. Şoimu Samuil 56. Livşitz Haim 57. Klimov Ivan Ivanovici 58. Mer Leib 59. Doktorovici Anna (Enea) 60. Abramovici Abram 61. Cehover (Tarasov) Oba Rahimilovici. Judeţul Bălţi: 62.Reidenboim Rahil Isaakovna 63. Masisi Moisei Iosifovici 64. Erji Leibil Nahmanovici 65. Voitman Berko Iakovlevici 66. Reidel Rahil 67. Palaria Riva Davidovna 68. Rab Eva Isaakovna 69. Rab Ivan 70. Oighenştein Niunea Iakovlevna 71. Goldman Bela Abramovna 72. Goldman (Baciu) Ida Mironovna 73. Iampolski Buka 74. Oighenştein Mihail 75. Kotlear Lev. Judeţul Bender: 76. Şimkov Ivan Fiodorovici 77. Sisimov Mendel 78. Revenealî Serghei 79. Reddenboim Smil 80. Dikler Ester 81. Dvoiritz Aron Matveevici. Judeţul Orhei: 82. Ciornaia Nataşa (Burlacenko). 83.Krasnopolski Monea Iakovlevici 84. Malcik Riva Favelevna 85. Averbuh Jena Livovna 86. Vainştoc Nuhin Rubinovici 87. Munder Lev Abramovici 88. Kojuşneanu Abram Iakovlevici. Judeţul Hotin: 89. Kuşnir Semion Ilici 90. Kovalciuk Vasili Mihailovici 91. Botoşanski Avram Iţkovici. Judeţul Ismail: 92. Gherşkovici Silea 93. Gherşcovici Jenea (după soţ Georgescu) 94.Şabin Anrei. Judeţul Cernăuţi: 95. Finkel Evghenia (Vais Anna) 96. Kurţman Mozes 97. Vittner Eva 98. Vittner Norbert Leonovici 99. Kraizler Naftalii Uşerovici 100. Şlomiuc Reia Aronovna 101. Gheigher Artur Irevici 102. Gadiak Anton Iakovlevici 103. Rainer Racella Natalovna 104. Magkovski Vasilii Onufrievici 105. Srefiuk Evghen-Lev . Tabelul nr. 3 cu membri Partidului Comunist din România care trebuie să fie lăsaţi cu dreptul de membri ai partidelor comuniste frăţeşti şi să fie obţinute informaţii suplimentare despre activitatea lor în Partidul Comunist din România. Oraşul Chişinău: 1. Spektor Ester Peisovna 2. Berştein Simha Pinkusovici 3. Gherştein Haim Srulevici 4.Mirza Evghenia Borisovna 5. Feldman Riva Isakovna 6. Şteiberg Etea 7. Goldberg Iosif Davidovici 8. Bubis Isaak Markovici 9.Bubis Isaak Markovici 10. Şmulevici Liza Aronovna 11. Beloterkovici V.S. 12.Torban Iosif Iakovlevici 13. Grekov Stepan Danilovici 14. Kaşelnik Ivan Ivanovici 15. Lazar Izabela Iosiifovna 16.Vinberg Isaak Leizerovici 17. Barenboim Ioşe Iankelevici 18. Bukur Ghenea Miniminovna 19. Ohştat Ghenea 20. Blekher Lev Meerovici 21. Reider Moisei Lvovici 22. Şprinţen Fanea Lipovna 23. Rubinştein Berta Vladimirovna 24. Lifşitz Efimovici 25. Ghilman Froim Moiseevici 26. Bleher Iakov Moiseevici 27. Solomovici Fanea 28. Vasilenko Vladiimir Sergheevici 29. Nisenblat Vitea Naumovna 30. Abraham Sonea Grigorevna 31. Kaufman Fanea Isidorovna. Oraşul şi judeţul Soroca: 32. Oleinik Maxim Stepanovici 33.Timofei Grigorii Mihailovici 34. Melişen Ivan Nicolaevici 35. Navroţkaia Anna Panteleevna 36. Navroţki Mihail Iosifovici 37. Mişişin Alexander Antonovici 38. Navroţki Andrei Iosifovici 39. Navroţki Piotr Filippovici 40.Meşişen Vladimir Mihailovici 41. Meşişen Nikolai Grigorevici 42. Kordebanovski Frantz Iosifovici 43.Boiko Ivan Makarovici 44. Mocindcea Vasilii Markovici 45. Reşednik Dionisii Ignat 46. Boredeniuk Mihail Vasilevici 47. Bihovski Vasilii Abramovici 48. Takii Diordii Fiodorovici 49. Tokmeak Ivan Vasilevici 50. Şaragov Semen Fiodorovici 51.Weisberg Isaak 52. Oleinik Petr Feodoseevici 53. Kolesnik Afanasii Ivanovici 54. Ghebedniuk Timofei Fiodorovici 55. Morgun Pantelei Fedotovici 56.Tismineţki Buzea 57.Şarogradski David Şeşomov 58. Goldenberg Abram 59. Buhman Lazar Abramovici 60. Ciumak Mihail 61. Roitman Iakov 62. Stolear Hana Srulevna 63. Cerkbz Vsevolod Arkadievici 64. Goldştern Şişmon 65. Dumbravă Anatolii 66. Bilkis Ilia Isaakovici 67. Şteinbuk Smil 68.Faierştein Iancu Aronovici 69. Goreşnik Iţik Meerovici 70. Şulman Froiim 71. Magazinik Riva Leibovna 72. Magazinik Gherş Leibovici 73. Milman Moişe 74. Makogon Sonea 75. Kotler Hanakii Iankelevici 76. Kotlear Mendeii Iankelevici 77. Kotlear Şmerl Iţkovici 78.Palii Vasilii 79. Balan Isake 80. Ghilas Haralambie 81. Stariş Silvestr 82. Gogu Profirii 83. Kofteneak Vladimir 84. Deaur Dimitri 85.Harkovei Afanasii 86. Lefter Dionisii 87. Tihoţki Valentin 88.Kolker Boruh 89.Kravţov Ivan 90. Naumov Alexei 91. Gherşenzon Sulea Moiseevici 92. Trahtman Idel 93. Pastuşenko Grigorii 94. Derkauţan Aizik 95. Şehtman Ţalik 96. Gluhovski Petr 97.Karpiş Ivan 98. Lisov Ivan Antonovici 99. Soltuz Nikolai 100. Gologorski David 101. Kriger Ianik 102. Davidovici Lubov 103. Pînzaru Ivan 104. Pînzaru Pavel Vasilevici 105. Kazak Demian Stepanovici 106. Tivnik 107. Tomak Gheorghii Pavlovici 108. Iasinski Vasilii Ivanovici 109. Kalmaţui Ştefan 110. Kozman Timku 111.Haralamb Buhor 112. Ciporneak Vanea 113.Ciporneak Haralamb 114.Zelţer Zolea 115. Postolake Vasilii 116. Bezbeda 117. Maceak Ivan 118.Eriomenko Grigorii Fiodorovici 119.Şveţ Dmitrii Mihailovici 120. Poliţiuk Şişma 121. Strahov Kalinik 122. Samanaki Alexandr Ivanovici 123. Ciobanu Marcu 124. Guţu Dimitrii 125. Kvatkovski 126. Ştrahman Sunea 127. Bruma Semion 128.Halkin Sima 129. Buris Sima 130. Nedelea Ambrozis 131. Şmunis Iţik 132. Revuleţ Grigorii 133. Spivak Şlik 134. Ţentis Pavel 135. Drobnika Fedor 136.Savka Efim Dmitrevici 137. Kaplan Mioka 138. Hoiut Iosif 139. Sosna Haim 140. Kaplan Avoris 141. Ţîmbaliuk Kuzma 142. Ciumak Semion. Judeţul Orhei: 143. Sakara Evghenia Vasilevna 144. Brizma Cearma Aronovna 145. Şnir Ghenea Livovna 146. Lener Frima Iakovlevna 147. Lefter Roza Avseevna 148. Lerner Opşip Kipelovici 149. Şaparina Pelagheia Isakovna 150. Zamislovskaia Peloaghelia Moiseevna 151. Şapoşnik Izrail Rubinovici 152. Lerner Venea Markovna 153. Rakul Constantin Gheorghievici 154. Tartovski Solomon Moiseevici 155. Ghelman Riva Haskova 156. Rezingof Sara Haimovna 157. Dizingof Naum Haimovici 158. Malis Motel Abramovici 159. Cebotari Peisih Haimovici 160. Grivokopatel Haim Iosifovici 161. Vaiser Haia Iosifovna 162. Moitlis Moisei Şumovici 163. Ciobotaru Sara Iosifovna 164. Iaruga Isaak Abramovici 165. Goldman Polina Pavlovna 166. Goldman Isaak Pavlovici 167. Fişman Rahil Davidovna 168. Fişman Estera Davidovna 169. Gerş Dafa Davidovna 170. Daici Ghitlea Şlemovna 171. Brezman Ecaterina Aronovna 172. Popusku Mira Mendelevna 173. Berekovici Adela Isaakovna 174. Jesan Vasilii Ivanovici 175. Zisler Iankel Ţalikovici 176. Şmukler Leib Borisovici 177. Kogan Beleamia Moiseevici 178. Tarlev Hana Ioaakovna 179. Ghinzburg Lipa Tudicovici 180. Averbuh Basea Livovna. Judeţul Bender:181. Erţberg Amika 182. Burlak Fiodor 183. Slipakov Nikolai 184. Tabanov Elifer 185. Gabdzea Feodosii 186. Bazarov Dmitrii 187. Taran Iakov 188. Kovtunenko Ivan 189. Bicikov Victor 190. Bicikov Boris 191. Zavada Victor 192. Grinberg Hava 193. Kofman Zelma 194. Kofman Fanea 195. Mozeş Evghenii 196. Sisman Frida 197. Goldştein Iakov Şmulevici 198. Haikim Idel Gherşkovici 199. Zelter Zaiveid Leibovici 200.Roşko Rahman Davidovici 201. Kîsa Hristofor Ivanovici 202. Kelmenciuk Zinovii Ivanovici 203. Borisova Zinaida Ivanovna 204.Şlapakov Nikolai Abramovici 205. Pronoza Evghenii Ilici 206. Brodskaia Dora Zaharovna 207. Koroli Boris Iakovlevici 208. Brodskaia Janna Zaharovna 209. Leah Ivan Zaharovici 210. Dmitrieva Şeifa Iosifovna 211. Prokopet Moisei Iosifovici. Judeţul Bălţi: 212. Kolker Moisei Mihailovici 213. Birinboim Zolea Nutoviei 214. Barenboi Abram 215. Lerner Lona Idelovna 216. Rabenko Alexandr Israilevici 217.Rapaport Beeno Boris 218. Kuşnir Semion Aronovici 219. Goldiş Abram Isaakovici 220. Garber Sioma Ovşi Iankelevici 221. Weisman Toivi Şaevici 222. Rozenblat Moişe Lipov 223.Roll Valter Livovici 224. Kuşnir Haia Eftimovna 225. Brinboim Monea Nutuvici 226. Kaţ Oscar Gerş-Berovici 227. Kevilevin Ihil Moşkovici 228. Kiseleva Şeiva Zisileva 229. Bujor Tatiana Iakovlevna 230. Ghelman-Vaitraub Fanea Pinkrovna 231. Roizman Nlemi Borisovna 232. Harak Polea Zelmovna 233. Grinberg Mişa 234. Ghelman Ivţe Iţkovici 235. Şerman Moişe Beilovici 236. Fux Naftul Abramovici 237. Rîlskii Grigorii Afanas 238.Haot Niusin Gherşovicii 239. Jukovskii Boris Iosifovici 240. Ţuprik Aizea Davidovici 241. Rudima Anton Gheorghevici 242. Kleiman Moise Isaakovici 243. Pogorelovskii Mihail Samuilovici 244. Babineţki Ivan Pavlov 245. Zernovoi Ivan Ivanovici 246. Reaboi Andrei Anufrievici 247. Stratiiciuk Iakov Stepan 248. Gomeniuc Ivan Eliseevici 249. Grinberg Haia Solomonovna 250. Grinberg Fira Izrailevna 251. Leabis Tatiana Isidorovna 252.Vikinskii Fiodor Ivanovici 253.Gavriliuk Petr Petrovici 254. Golik Ivan Andronovici 255. Glinberg Moise Grigorevici. Tabelul nr. 4 cu membri Partidului Comunist din România, basarabeni şi bucovineni, sosiţi în URSS, în calitate de emigranţi politici (foşti voluntari ai Armatei Republicane în Spania ş.a.), pe care CC al PCR îi recomandă pentru a fi transferaţi în Partidul Comunist al bolşevicilor din toată Rusia: 1. Tismeneţki Leon Moiseevici 2. Telmer Elias 3. Kleiman Moisei Solomonovici 4. Vihrev Abram Naumovici.
Din partea de răsărit a României, armata română se retrăsese fără luptă, deci nu existau nici un fel de consecinţe dureroase pricinuite românilor sau evreilor de aici, datorită încleştărilor armate. Şi cu toate acestea, în 1940, împotriva armatei române în retragere, evrei înarmaţi au umilit şi au lichidat, prin împuşcare, ofiţeri şi soldaţi români. Armata română primise ordin să nu răspundă la provocări. Este evident că aceşti evrei se coalizaseră, cu arma în mână, cu armata de invazie a URSS, împotriva propriei ţări, România, încadrându-se astfel în programul şi activitatea comuniştilor evrei de până acum, împotriva statului român. Singurul român care a fost în fruntea Partidului Comunist, până după al doilea război mondial, a fost îndepărtat din funcţie în 1924, pentru că începuse să regrete şi să nu mai accepte aceste programe de desfiinţare a României.
Asupra familiilor de români care se refugiau din calea ocupantului rus, evreii s-au dedat la jafuri şi omoruri.
Din Basarabia, Ţinutul Herţa şi nordul Bucovinei, trenurile morţii pornesc spre Siberia, începând cu anul 1940 şi din 1944, până în anii de după 1950. Morţi pe drum, în vagoane de vite, din lipsă de aer şi apă. Moartea seceră în lagărele de exterminare. Adevărate stafii, schelete umane. Sute de mii de civili români. Putinii supravieţuitori au avut parte numai de persecuţii, până la moarte. Toate acestea în răsăritul României căzut sub ocupaţia bolşevică. Dar în România (între graniţele României de azi), ce s-a întâmplat între 1944 – 1964 ? In 1948 comuniştii preluaseră întreaga putere politică în România. Are loc lichidarea totală a clasei conducătoare din România, a tuturor elitelor şi a multor altor români, din poporul de rând. In întreaga Românie, din 1921 până în timpul celui de al doilea război mondial, erau aproximativ 1000 (o mie) de comunişti, în mare majoritate alogeni, conducerea aparţinând evreilor. Din 1948 până în 1964, în România au fost întemniţaţi peste două milioane de români şi peste două sute de mii au fost lichidaţi în puşcării şi lagăre. Singura forţă politică decizionlă, în România, o formau comuniştii. Secretariatul Comitetului Central al Partidului Comunist Român din anul 1948: Gheorghe Gheorghiu-Dej – Secretar general, Ana Pauker- Secretar, evreică, Vasile Luca- Secretar, evreu, Teohari Georgescu- Secretar, evreu, Lothar Rădăceanu- Secretar, evreu. Se impune precizarea că ministrul de interne al noii orânduiri comuniste din România a fost tot evreu, Teohari Georgescu. Si alţii, şefi ai securităţii. In acest context se poate înţelege mai bine, de ce colonelul Alexandru Nicolski, evreu, este exemplul tipic de ofiţer de securitate vinovat de genocid împotriva românilor. Apare un fenomen demn de reţinut. In viaţa publică, evreii din Comitetul Central al Partidului Comunist Român ,după preluarea puterii, (a se vedea, spre exemplu, anul 1948), apar cu nume româneşti- cu o excepţie, sau două. Evreii comunişti din 1940 au numele lor evreiesc.
Fenomenul românizării numelor, după război şi în timpul comunismului, se răspândeşte şi în rândul altor categorii de evrei, încât, în aparenţă, după nume, o parte din evrei au dispărut. Nu înseamnă că nu au mai existat şi evrei cu nume evreieşti. N-au avut nici un fel de dificultăţi pentru afirmare socială, politică, profesională, nici unii, nici alţii. Dimpotrivă, evreilor, majorităţii zdrobitoare, li s-a asigurat, în viaţa României, locuri de şefi. Dăm în continuare o listă de evrei care au format conducerea României în primii ani de domnie a comunismului, datele fiind extrase din The Plot Against the Church, de Maurice Pinay, de la p.73-77 (Cf. Traian Golea, Cum se regizează condamnarea unui popor, Romanian Historical Studies, 1996, ed. II ,p. 7-9 ). Evrei în Guvernul României:
1. Ana Pauker, alias Anna Rabinsohn , Ministru de Externe şi agenta nr.1 a Moscovei la Bucureşti.
2. Ilka Wassermann, reala directoare a Ministerului de Externe.
3. Iosif Chişinevschi, alias Jakob Broitman, vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri şi membru al Comitetului Central.
4. Teohari Georgescu, alias Burah Tescovich, Ministru de Interne.
5. Avram Bunaciu, alias Abraham Gutman, Secretar General al Adunării Naţionale, realul conducător al Adunării.
6. Lothar Rădăceanu, alias Lothar Wuertzel, ministru.
7. Miron Constantinescu, alias Mehr Kohn, originar din Galaţi, Ministru al Minelor şi membru al Comitetului Central.
8. Moises Haupt, general, comandant militar al Capitalei.
9. Laurian Zamfir, alias Laurian Rechler, general, şef al Securităţii, originar din Brăila.
10. Heinz Gutman, şef al Serviciului Secret Civil.
11. William Suder, alias Wilman Suder, şef al Contra Spionajului.
12. Colonel Roman, alias Roman Walter, tatăl lui Petre Roman, şef al Serviciului de Educaţie, Cultură şi Propagandă al Armatei.
13. Alexander Moghioroş, Ministru al Naţionalităţilor, evreu din Ungaria.
14. Alexandru Badan, alias Alexander Braunstein, şef al Comisiei de Control al Străinilor.
15. Maior Lewin, evreu, fost ofiţer în Armata Roşie, şef al Cenzurei pentru presă.
16. Colonel Holban, alias Moscovich, şef al Securităţii pe Bucureşti.
17. George Silviu, alias Gersch Gollinger, secretar general în Ministerul de Interne.
18. Erwin Voiculescu, alias Erwin Weinberg, şef al Departamentului pentru paşapoarte în Ministerul de Externe.
19. Gheorghe Apostol, alias Gerschwin, preşedinte al Sindicatului Muncitoresc.
20. Stupineanu, alias Stappnau, şef al Spionajului Economic.
21. Emmerick Stoffel, evreu din Ungaria, ambasador al României în Elveţia.
22. Harry Fainaru, alias Hersch Feiner, şef de legaţie în Ambasada din Statele Unite.
23. Ida Szillagy, evreică, prietenă a Anei Pauker. Reala conducătoare a Ambasadei din Londra.
24. N. Lăzărescu, alias Burach Lazarovich, însărcinat de afaceri a României la Paris.
25. Simon Oieru, alias Schaeffer, subsecretar de stat.
26. Aurel Baranga, alias Ariel Leibovich, inspector general în Departamentul Artelor.
27. Liuba Chişinevschi, alias Liuba Broitman, preşedintă a Femeilor Române Antifasciste.
28. Lew Zeiger, evreu, director general în Ministerul Economiei.
29. Doctor Zeider, jurisconsult al Ministerului de Externe.
30. Marcel Breslaşu, alias Mark Breslau, director general al Departamentului Artelor.
31. Silviu Brucan, alias Bruekker, redactor şef al Scânteii, conducea întreaga campanie care viza dezamăgirea poporului în ce privea domnia comunismului. In acelaşi timp conducea şi înscenata campanie antisemită din România.
32. Samoila, alias Samuel Rubenstein, director guvernator al Scânteii.
33. Horea Liman, alias Lehman, redactor secund al Scânteii.
34. Inginerul Schnapp, evreu, director guvernator al ziarului România Liberă.
35. Jehan Mihai, alias Jakob Michael, şef al industriei cinematografice române.
36. Alexandru Graur, alias Alter Brauer, director general al Societăţii Radiofonice Române.
37. Mihai Roller, evreu, necunoscut înainte de venirea sa în România, din Uniunea Sovietică, Preşedinte al Academiei Române, autorul istoriei falsificate a Românilor.
38. Profesorul Weigel, tiranul Universităţii din Bucureşti. Conducea operaţia de epurare a studenţilor anti comunişti.
39. Profesorul Lewin Bercovich, un alt tiran al Universităţii din Bucureşti, care controla corpul profesoral, venit din Rusia.
40. Silviu Iosifescu, alias Samson Iosifovich, cel care i-a cenzurat pe Eminescu, Alecsandri, Vlahuţă, de conţinutul care nu se armoniza cu comunismul.
41. Joan Vinter, alias Jakob Winter, al doilea critic literar marxist al României.
42. Trei predecesori secretari generali ai Ligii Generale a Muncii au fost evrei, Alexander Sencovich, Misha Levin şi Sam Asriel (Serban).
Extremiştii de stânga şi atrocităţile comise nu pot scăpa de verdictul: holocaust, genocid, crimă la adresa umanităţii.
Considerăm că poporului român trebuie să i se ofere din partea organismelor internaţionale evreieşti, din partea evreilor de pretutindeni şi din partea statului Israel, pentru Holocaustul săvârşit de evreii comunişti împotriva românilor, suma de 200 (două sute) miliarde euro.
II
Matatias Carp, evreu din România, în Cartea Neagră, Bucureşti, 1946, vol. 1, p. 48, scrie „presupunând sau pretextând injurii sau ofense ce s-ar fi adus acestei armate de către evrei, cu prilejul retragerii din teritoriile cedate în 1940, Armata Română, recucerind aceste teritorii în 1941…”
Deci, după Matatias Carp, evreii, în 1940, nu s-au manifestat în nici un fel împotriva militarilor români (presupunând sau pretextând injurii sau ofense ce s-ar fi adus…).
În 1944, deşi armata română încetase orice luptă cu URSS, românii fiind angajaţi în bătălii împotriva Armatei germane, sovieticii deportează în URSS pe cei 180 000 de militari români, de pe linia frontului. Aceştia nu mai trăseseră nici un foc de armă împotriva militarilor sovietici. Nu erau prizonieri în urma unor lupte. Foarte mulţi îşi dorm somnul de veci în pământul lagărelor de exterminare. Teroarea comunistă cuprinde întreaga Românie. Evreii comunişti preiau, progresiv, puterea sub protecţia Armatei URSS, încât în 1948 sunt stăpânii absoluţi ai României. Nimeni nu îndrăznea să aibă o altă părere despre holocaustul (genocidul) împotriva românilor, din 1940 şi din prima jumătate a anului 1941, din teritoriile româneşti anexate de URSS şi din anii de după război, din România cu graniţele de azi, fără riscul de a fi condamnat la puşcărie pe viaţă, sau lichidat. Apar documente contrafăcute, mărturii şi declaraţii sub şantaj, ameninţări şi tortură.
Istoricul american Nicholas M. Nagy–Talavera, evreu născut în România, în The Green Shirts and the Others, Hoover Institutions Press, Standfort, California, 1970, p. 305, în ediţia în limba engleză, din România, din 2001, p.427 şi în ediţia în limba română, din România, cu titlul Fascismul în Ungaria şi România (Subtitlul din engleză, Fascism in Hungary and Romania, devine titlu), din 1996, la p.414, scrie: „Ruşii au cerut cedarea Basarabiei şi a Bucovinei de nord. Ultimatumul a fost lapidar şi lipsit de orice echivoc. În haosul în care a urmat, generat de o retragere românească dezordonată, s-au petrecut multe lucruri care nu ar fi trebuit să se întâmple. Populaţia evreiască şi cea ucrainiană, în entuziasmul generat de plecarea autorităţilor române, care făcuseră din această provincie, cea mai prost administrată parte a ţării, i-au tratat pe românii în retragere într-un fel care avea să-i coste scump un an mai târziu.”
Trecuse un sfert de secol între lucrarea lui Matatias Carp şi cea a lui Nagy -Talavera. Erau alte vremuri. Nagy-Talavera n-a mai avut curajul, ca predecesorul său, să nege atrocităţile săvârşite de evrei în 1940.
Deci „s-au petrecut multe lucruri ce n-ar fi trebuit să se întâmple. Populaţia evreiască şi ucrainiană… i-a tratat pe românii aflaţi în retragere într-un mod care avea să-i coste scump un an mai târziu.”
Este evident, în citatul de mai sus este vorba de fapte cutremurătoare, săvârşite de evrei împotriva românilor, în 1940, altfel autorul nu le-ar fi considerat drept cauză a ceea ce a urmat mai târziu, în 1941. De asemenea recunoaşte că s-a acţionat atât asupra armatei române, cât şi asupra românilor civili. Din text mai reiese că de vină este populaţia evreiască, nu numai evreii comunişti. Numai că şi Nagy -Talavera face tot ce poate, ca aceste doar câteva rânduri despre genocidul evreilor (holocaustul), din 1940, împotriva românilor, să se piardă în sutele de pagini ale lucrării. Şi neprecizând ,,lucrurile ce n-ar fi trebuit să se întâmple”, cititorul trece şi peste aceste doar câteva cuvinte, ca şi cum evreii n-ar fi de vină de crime la adresa umanităţii. Că este aşa şi nu altfel, reiese fără echivoc, chiar din titlul capitolului în care chiar şi cititorul versat descoperă cu greu aceste câteva rânduri: The Legion against Carolist Romania – Legiunea împotriva României carliste. Cu alte cuvinte, legionarii împotriva României carliste. Numai că citatul pe care l-am reprodus înseamnă Evreii împotriva României – o adevărată ,,carte neagră” a genocidului evreiesc împotriva românilor.
Dacă în prima parte a acestui material destinat mass-mediei, am evitat să reproducem unele documente, pentru a nu aduce la lumina zilei rănile adânci, deschise în fiinţa poporului român, totuşi ne vedem siliţi să reţinem câteva. Toate se găsesc în arhiva Ministerului Apărării Naţionale şi în unele cărţi de specialitate. Spre exemplu, vezi Alex.- Mihai Stoenescu, Armata, mareşalul şi evreii, RAO International Publishing Company, 1998:
,,La Chişinău, 400-500 evrei comunişti constituiţi în bandă, înarmaţi unii cu puşti şi revolvere, iar alţii cu pietre şi bastoane, au cerut directorului Ioneţ, medicul spitalului de copii, ca imediat clădirea acestuia să fie predată. La încercarea medicului de a calma spiritele, l-au împuşcat, după care au năvălit în spital, devastându-l complet, iar pe copiii aflaţi internaţi, omorându-i şi aruncându-i afară pe geamuri.”
„Populaţia evreiască de pretutindeni a avut o atitudine ostilă şi de sfidare, batjocorind pe funcţionari, asasinând pe unii dintre ei, furând tezaurul instituţiilor statului, etc.”
„În judeţul Cetatea Albă bande comuniste evreieşti au schingiuit preoţi, le-au ars bărbile cu ţigări, au devastat bisericile.”
„Populaţia şi în special evreii s-au înarmat cu armament luat de la unităţile noastre. Evreii din Basarabia continuau să atace fracţiuni izolate, la adăpostul trupelor ruseşti .”
„Populaţia evreiască a ajutat la dezarmare.”
„Exodul populaţiei române constituie o dramă de nedescris. Locuitorii evrei organizează pretutindeni–până şi în Galaţi– o adevărată rebeliune cu jafuri şi omoruri.”
„Ciocniri între trupele române şi populaţia evreiască ce voia să sechestreze trenurile de evacuare au avut loc şi la Ungheni, soldate cu morţi şi răniţi.”
„La îndemnul trupelor sovietice, unii militari minoritari din cadrul Armatei a 4 – a şi a 3-a române au dezertat cu armamentul şi muniţia din dotare. Ulterior aceştia au fost organizaţi în bande înarmate şi au acţionat împotriva fostelor unităţi.”
La 6 iulie 1940, pierderile Armatei române (primise ordin, pentru a evita războiul, să nu răspundă la provocări) au fost următoarele: ucişi, răniţi, daţi dispăruţi – 356 cadre şi 42.876 soldaţi şi gradaţi.
„La Bolgrad, comuniştii circulau pe străzi având ca semn distinctiv steaua evreiască cu 6 colţuri şi o panglică roşie.”
„Evreii din Chişinău au arborat drapele roşii, manifestând pe stradă şi barând străzile spre gară pentru a nu permite retragerea funcţionarilor români; au ocupat de asemenea localurile instituţiilor, comisarii Pascal Nicolae, Mateescu Constantin, Severin şi Stol au fost executaţi de evrei în stradă.”
„În toate satele s-au arborat steaguri roşii şi în special evreii…”
Documentaţia e bogată, dar într-un articol de presă, puţine documente pot fi reproduse. Unele, care evidenţiază sadismul evreilor, din timpul rebeliunii iudaice din 1940, împotriva românilor, au fost evitate, dar niciodată nu e prea târziu. Cuvintele lui Nicolae Iorga sunt edificatoare în sensul acesta:
„Se adună şi cresc văzând cu ochii documentele şi materialele, acte oficiale şi declaraţiile luate sub jurământ. Înalţi magistraţi şi bravi ofiţeri, care şi-au riscat viaţa ca să apere cu puterile lor retragerea şi exodul românilor, au văzut cu ochii lor nenumărate acte de sălbăticie, uciderea nevinovaţilor, lovituri cu pietre şi huiduieli. Toate aceste gesturi infame şi criminale au fost comise de evreimea furioasă, ale cărei valuri de ură s-au deslănţuit ca sub o comandă nevăzută (s.n.).
De ce atâta ură?
Aşa ni se răsplăteşte bunăvoinţa şi toleranţa noastră?
Am acceptat acapararea şi stăpânirea iudaică multe decenii şi evreimea se răsbună în ceasurile grele pe care le trăim. Şi de nicăieri o dezavuare, o rupere vehementă şi publică de isprăvile bandelor ucigaşe de sectanţi sangvinari. Nebunia organizată împotriva noastră a cuprins târguri, oraşe şi sate (s.n.). Fraţii noştri îşi părăsesc copii bolnavi, părinţi bătrâni, averi agonisite cu trudă. În nenorocirea lor ar fi avut nevoie de un cuvânt bun, măcar de o fărâmă de milă. Sprijin cald şi un cuvânt înţelegător, fie şi numai sentimental, ar fi primit cu recunoştinţă. Li s-au servit gloanţe, au fost sfârtecaţi cu topoare, destui dintre ei şi-au dat sufletul. Li s-au smuls hainele şi li s-au furat ce aveau cu dânşii, ca apoi să fie supuşi tratamentului hain şi vandalic(s.n.). Românimea aceasta, de o bunătate prostească faţă de musafiri şi jecmănitori, merita un tratament ceva mai omenesc din partea evreimii care se lăuda până mai ieri că are sentimente calde şi frăţeşti faţă de neamul nostru în nenorocire.” (De ce atâta ură?, în Neamul Românesc, din 6 iulie 1940).
Până şi avocaţi evrei, chemaţi prin profesie să apere pe cei nedreptăţiţi, au participat la genocidul împotriva românilor, au fost lideri de grup de evrei criminali, au întocmit liste pentru asasinate:
„În Soroca bande de comunişti evrei conduse de avocatul Michael Flexer după ce au ocupat clădirea primăriei şi a poliţiei au asasinat în faţa statuii generalului Poetaş pe comisarul Murafa şi ajutorul său Eustaţiu Gabriel.”
„În Chişinău listele de execuţii au fost întocmite de intelectuali comunişti evrei, avocatul Carol Steinberbg, avocata Etea Dinar şi dr. Derevich.”
„Astăzi a fost ultima zi a evacuării şi a fost hotărâtă zi de doliu naţional. Evreii şi comuniştii s-au purtat oribil. Asasinatele şi molestările…”
Cititorul însuşi poate completa lista cu ororile săvârşite de evrei. Aşa, din Paul Goma, Săptămâna Roşie, 28 iunie – 3 iulie 1940, sau Basarabia si evreii, Editura Vremea XXI, 2004:
,,Nu puţini erau înarmaţi si agitau liste negre, ameninţând pedepsirea celor figurând acolo.”
La Cernăuţi ,, Evreii l-au împuşcat pe preotul bisericii catolice, pe câţiva gardieni. Evreii tineri (15 – 16 ani) au dezarmat soldaţi, i – au pus să se dezbrace, apoi i-au înjunghiat cu propriile baionete.”
,,Imediat după plecarea soldaţilor români, evreii, în număr de câteva zeci de mii, în afară de faptul că au comis tot felul de delicte, au deschis porţile închisorilor, înarmând pe deţinuţi, au început cu furie să masacreze pe românii aflaţi pe străzi, au jefuit băncile, casele particulare, au incendiat bisericile si palatele.” Iată nume de evrei din Cernăuţi, căpetenii ai bandelor de evrei asasini, din timpul genocidului antiromânesc: Marek Ficher, Filip Beer, Max Weissman, Bruell, dr. Zuflucht, dr. Kehr, dr. Saşa Pimensohn. Sau de tineri evrei asasini: Aufleger Feibis, Fisher, Abacumov, Eisinger, Sigi Bainer (Sigismund Brainer, sau Bayner, Beiner – îl găsim apoi, în regimul comunist, la Cluj, la securitate, adevărat torţionar, locţiitor al şefului serviciului anchete la Direcţia Regională a Securităţii). Şi în Cernăuţi, evreii preiau puterea lucală: Salo Brül – comisar, Glaubah – primar, Hitzig – ajutor de primar, Meer (Beer) – prefect. Deci se cunosc şefii progromului antiromânesc, prin asasinate la faţa locului şi prin încărcarea trenurilor de vite, cu români, spre Siberia. La fel s-a întâmplat şi în alte localităţi. La Chişinău, avocatul Steinberg – conducătorul sovietului comunal. La Chilia Nouă, dr. Robinovici, medic primar al oraşului, şeful comitetului local. La Soroca, Leizer Ghinsberg – conducătorul acţiunii teroriste. Lista poate continua cu alţi evrei, cu sutele de evrei din conducerea comunistă, factori politici, de decizie, împreună responsabili de genocidul împotriva românilor.
,,Înşişi copiii evrei, dintre care unii chiar străjeri, aşteptau în gări trenurile refugiaţilor, pentru a-i înjura şi a le arunca cu pietre şi orice obiecte care cădeau la îndemână, creând o impresie oribilă.”
,,Preotul Bujakovski din Tighina a fost împuşcat de teroriştii evrei.”
Spre o documentare mai largă, cititorul poate apela şi la Gheorghe Buzatu, “Aşa a început holocaustul împotriva Românilor”, Bucureşti, Editura Majadahonda, 1995:
,,Incidentele, mai ales cu populaţia evreiască, au avut loc pretutindeni. Din această cauză evacuările în multe locuri au fost imposibile. S-au împuşcat funcţionari, s-au atacat chiar unităţi militare.”
Cititorul, dacă doreşte, are la dispoziţie o carte alcătuită doar din documente (128 la număr), reproduse după originalele din arhive – Locotenent – colonel Alesandru Duţu, dr. Constantin Botoran, Situaţia evreilor din România,1939–1941,Editura Ţara Noastră, Uniunea Vatra Românească, Bucureşti, 2003 (Carte interzisă şi trimisă la topit): ,, În toate oraşele basarabene şi nord bucovinene… s-au format grupuri de evrei înarmaţi, în majoritate tineri de ambele sexe, care numaidecât au început acţiunea teroristă. Au fost împuşcaţi cu predilecţie funcţionarii judecătoreşti, cei poliţieneşti, slujitorii altarului, precum şi funcţionarii financiari, aceştia din urmă cu ocazia devalizării diferitelor casierii ale Statului… Au fost cazuri când execuţiile au luat aspectul unei sinistre vânători de oameni, în care tot ce putea constitui un element reprezentativ românesc stimula activitatea sângeroasă a tinerilor terorişti evrei.”
După ultima zi a evacuării Basarabiei, a nordului Bucovinei şi a Ţinutului Herţa, de către Armata română şi unele familii de români, evreii au continuat o altă evacuare, umplând trenurile pentru animale, cu români pentru lagărele de exterminare din Siberia. Epurare etnică prin holocaust în proporţie de masă. În România, din 1948, umplu puşcăriile cu milioane de români, dintre care, sute de mii, vor fi lichidaţi.
Se impune cu necesitate înfiinţarea unei comisii pentru studierea holocaustului (genocidului) evreilor împotriva românilor şi publicarea lucrărilor rezultate din aceste cercetări.

Vaccinarea obligatorie


Cică se intenționează introducerea vaccinării obligatorii la copii, fiecărui copil urmându-i-se a da un carnet de vaccinare pe care părintele să-l prezinte ori de câte ori este nevoia medicului sau asistentului ce urmează a injecta progenitura pentru a completa vaccinul făcut.

Zis și făcut am spune. Dacă nu vrem să ne vaccinăm copiii dăm foc carnetului de vaccinuri și cu asta basta, dar tarantela nu se oprește aici. Acest carnet de vaccinare se pare că va fi necesar copiilor pentru a fi acceptați în grădinițe și școli.

Obligativitatea vaccinării genereaza discriminare între cei ce se conformează sistemului cu cel puțin două categorii de oameni. A. Cei ce nu doresc vaccinarea din rațiuni religioase.. și aici nu sunt mulți, pentru că ortodoxia din câte știu eu nu se războiește cu medicina și B. cu cei care nu doresc vaccinarea din motive medicale, uneori alimentate (pe drept sau nu – asta rămâne ca timpul să decidă) de teorii conspiraționiste.

Ce avem de făcut, noi ce nu prea ne împăcăm cu vaccinurile? Știm bine că protestele nu au prea mare efect, demonstrațiile sunt controlate foarte ușor de cei de sus iar răzmerița este practic imposibilă la nivelul nostru de organizare.

Flamura Verde vă prezintă în premieră soluția finală și totală. Unica și singura soluție infailibilă, dar și revoluționară prin caracterul ei temerar și dârz. Glumesc! E o soluție simplă pe care în sistemul nostru medical (ca să nu-i zic corupt am să-i zic plin de înțelegere la nivel uman.. ) o poate pune oricine în aplicare: ne luăm carnețelu-n dinți la medicul vaccinator și contra unei discuții motivate îl convingem ca în loc de brațul copilului să folosească brațul fotoliului sau chiuveta pentru a evacua lichidul din fiolă. Plătim consultația, plătim și vaccinarea obligatorie dacă este cazul, dar nu ne lăsăm copilul otrăvit de jivine.

Pentru cazul în care copiii sunt vaccinați în școli, este musai a ne atenționa copiii să nu se lase înțepați nici în ruptul capului de nimeni și nimic, iar școlii putem motiva că ne lăsăm copiii vaccinați doar în condiții drastice de igienă la medicul nostru privat.

Ca o mică explicație a vaccinărilor obligatorii, doar pentru cine nu știe, vă voi da câteva posibile motivații.

1. Cineva, în general un producător din industria medicamentelor, dorește musai să-și vândă produsul și șpăguiește un oficial pentru a-l declara vital pentru sănătatea publică. (motivație financiară)

2. Cineva, în general un producător din industria medicamentelor, dorește dorește să îmbolnăvească populația pentru a avea clienți pe mai târziu. Trece pe la punctul 1, șpăguiește oficialul și merge mai departe. Afacerile sunt și ele făcute să fie gândite pe termen lung. Nu fac decât să porteze metoda vulcanizatorului care aruncă pioneze prin oraș. (motivație financiară)

3. Cineva dorește să sterilizeze o populație ce crează prea mari probleme intereselor vre-unei organizații – prin sărăcie, împotrivire sau rezistență la nou. Cei bogați vor avea resurse să-și rezolve problema mai târziu, nu? Respectiva organizație trece pe la punctul 2 unde convinge un producător să facă o mică afacere trecând pe la punctul 1. Cel mai la îndemână exemplu mi se pare vaccinarea împotriva cancerului de col uterin demarată prin 2007. (motivație conspiraționistă)

În concluzie aș vrea să subliniez că nicidecum prin panică ne vom rezolva problemele. Lupta cu sistemul trebuie făcută cu armele sistemului și cu credința că cei ce încearcă să ne vâre venin pe sub piele vor pieri în țepele urmașilor lui Vlad Țepeș. Știu că într-un final sau altul în-țeparea acestora este inevitabilă. Până una alta încerc să mă sustrag activităților ”obligatorii”