Prima pagină > Istorie, Ortodox, Tradiţie > Tradiţii româneşti

Tradiţii româneşti

Calendarul tradiţiilor româneşti

Viaţa românului se desfăşoară strâns legată de credinţa în care s-a născut. Evenimentele importante ale vieţii sale se petrec prin acte de credinţă, prin îndeplinirea dogmelor creştin-ortodoxe.

După naştere, primeşte Sintele Taine: Botezul, Mirungerea, Sfânta Împărtăşanie. Crescând, înaintea marilor sărbători, îşi curăţă sufletul prin Sfintele Taine: Mărturisirea (Spovedania) şi Cuminecătura (Împărtăşania). La maturitate, la căsătorie, se învredniceşte de primirea Sfintei Taine a Nunţii. (În părţile Dobrogei, în timpul cununiei, naşa îi pune miresei pe după gât un frumos material – ca de rochie – de regulă de mătase, semn al jugului frumos ce trebuie dus prin căsnicie, iar preotul leagă mâinile mirilor cu o batistă). La caz de boală se slujeşte în casă Sfântul Maslu. În sfârşit, la plecarea de pe pământ, tot prin slujbe bisericeşti se petrece.

La Botez, naşul, în numele finului, se leapădă de satana, stând cu faţa la apus şi scuipând simbolic, în semn de desolidarizare completă de cel rău; apoi, întoarce spatele răului şi, cu faţa la

Răsărit – de unde vine lumina cea adevărată – făgăduieşte credinţa în Hristos, spunând „Crezul“. După scoaterea din apa Botezului – în care şi-a înecat păcatul originar – naşul îl primeşte şi-l înfăşoară în pânză (crijmă) albă – simbol al curăţeniei. Acasă la fin, naşul îl încredinţează mamei, în faţa icoanei, rostind de trei ori, în numele Sfintei Treimi: „De la mine fin, de la Dumnezeu creştin!“, sau „Mie fin, ţie creştin!“; este legământul filiaţiei spirituale; mama primeşte un creştin, un om nou, iar naşul este părintele duhovnicesc. În părţile de nord ale ţării, unde tradiţiile se păstrează mai fidel, mama trebuie să facă trei metanii, în faţa icoanelor, înainte de a-l primi pe cel botezat din mâinile naşului, aşa cum şi nasul face înainte de a-l lua – pentru a-l boteza – pe copil, de jos, de pe pământ, din care este făcut.

La primirea celorlalte Sfintei Taine, ca şi la oricare ocazie de intrare în Biserică, orice creştin se spală în mod deosebit, se primeneşte în haine curate, se iartă cu cei cu care a fost – eventual – supărat, pentru a fi curat trupeşte şi sufleteşte, vrednic de a intra în sfinţenia Casei Domnului. Aproape fiecare sărbătoare este întărită de unele obiceiuri specifice şi diferite de la o sărbătoare la alta şi de la o zonă la alta. Cele mai încărcate de tradiţionale manifestări sunt Sărbătorile Împărăteşti, ca unele ce reamintesc evenimentele deosebite legate de istoria mântuirii, de Sfânta Treime, Mântuitorul şi Maica Domnului.

Naşterea Mântuitorului Hristos, atât de aşteptat şi dorit de toate generaţiile şi profeţit în Vechiul Testament, este şi sărbătoarea cea mai bogată în obiceiuri şi acţiuni cu semnificaţii religioase.  Încă de la începutul lunii decembrie, pe lângă faptul că tot creştinul se pregăteşte prin post, sunt zile cu practici anumite, pentru a se deprinde cu fapte de milostenie. Astfel, la ziua Sfintei Varvara (4 decembrie) dobrogenii împart pe la vecini, rude, fini, prieteni,… turte coapte în cuptor şi stropite cu miere. De Sfântul Nicolae (6 decembrie) se împart, în toate ţinuturile româneşti, daruri, mai ales copiilor, după cum şi Sfântul Ierarh Nicolae a dăruit bani unor fete sărace. De Sfinţii Sebastian şi Modest, la sate, preotul face aghiazmă, în biserică, pentru sănătatea vitelor. Tot în cursul acestei luni, vuiesc satele de repetarea cântecelor rituale – colindele de Crăciun şi urăturile de Anul Nou şi Bobotează. Gospodinele se preocupă de pregătirea caselor pentru întâmpinarea venirii Domnului Hristos (icoana Naşterii adusă de preot). Ele spală, văruiesc, scutură, schimbă înfăţişarea locuinţelor. Cu câteva zile înainte de Crăciun, se pregătesc „pelincile“ sau „scutecele Domnului“ (în Moldova, turte rupte, în Muntenia, foi subţiri de aluat, coapte pe plită şi stropite cu miere şi nuci zdrobite, pe care le sfinţesc, la Slujba Vecerniei din Ajunul Crăciunului, le împart şi mănâncă toţi ai casei. Altădată, când tradiţiile erau ţinute cu sfinţenie, ca nişte ritualuri bisericesti, în Ajunul Crăciunului, se pregăteau douăsprezece feluri de bucate de post, din care mâncau toţi ai casei în acea zi, iar ce rămânea se lăsa peste noapte pe masă pentru a se ospăta cei repausaţi. Deci credinţa în nemurire era conştientizată. Tot în acea noapte, viţelul se lăsa liber, lânga mama sa, ca să simtă şi el marea sărbătoare, dar şi ca o mulţumire că vitele au suflat ca să-l încălzească pe pruncul Iisus, la Naşterea Sa. Tot în ziua de Ajun, credincioşii moldoveni aşteaptă să vină preotul cu icoana, deschizând larg poarta curţii şi uşa casei, iar gospodina întâmpină icoana cu o lumânare aprinsă în mână, simbolizându-l pe Sfântul Ioan Botezătorul şi Înaintemergătorul, ca o mărturisire tăcută că luminează calea Domnului. Casa este strălucitor de curată – doar nu în fiecare zi îţi calcă Dumnezeu pragul! – candela priveghează din colţul de răsărit al casei, din acea parte de unde a venit „lumina lumii“. În unele părţi ale ţării, un grup de copii vestesc sosirea preotului cu „naşterea“, cântând „chiraleisa“ (din greceşte „kirie eleison“, adică „Doamne miluieşte“), obicei rămas din vremea grecilor, din timpul domniilor fanariote. În noaptea aceea se aud colindele până târziu, mai ales pe la sate, unde se păstrează mai bine frumoasele tradiţii ce nu s-au pierdut în „civilizaţia“ urbană. Din prima zi de Crăciun şi până la Bobotează (6 ianuarie) se umblă din casă în casă cu „steaua“ frumos împodobită în hârtie multicoloră, având în centru icoana Naşterii; mai este împodobită şi cu unul sau doi clopoţei – glasul îngerilor – şi ea ne aduce aminte de steaua care a apărut pe cer la Naşterea Domnului. Mai întâi, trei stelari (cei trei crai de la Răsărit) duc steaua la biserică, unde preotul, după Sfânta Liturghie, o stropeşte cu aghiazmă în timp ce copii cântă specificul cântec de stea; şi numai după această sfinţire, steaua intră în casele creştinilor primitori, căci se întreabă: „Cine primeşte steaua frumoasă şi luminoasă, de la Dumnezeu, din cer trimeasă?“. Mersul cu steaua are şi rolul unei binecuvântări, atrase de cântecul celor trei „crai“, pe isonul (acompaniamentul) clopoţeilor, iar la plecare, copiii îndeamnă pe cei din casă: „Luaţi smirnă şi tămâie, să vă fie de folos Naşterea Domnului Hristos!“

În toate zilele Crăciunului, un foarte frumos obicei, astăzi pe cale de dispariţie, era „Viflaimul“ sau „Irozii“. Prezentare dramatică, prin toată grandoarea sa, imitarea costumelor epocii, originalitatea măştilor, prin recitările, cântările şi jocul scenic,… insuflau adânc în sufletele credincioşilor – spectatori ai întregului act al Naşterii lui Iisus Hristos. Ascultătorii se bucurau, cu atât mai mult, cu cât reprezentarea teatrală se desfăşura la ei în casă.

Obiceiurile de Anul Nou, deşi sunt de sorginte păgână, au fost creştinizate prin introduceri de sfinţi, între urările aduse, cu mai multe speranţe, pentru noul an: „Seara de Sfântul Vasile / să vă fie gospodarilor, de bine!…“ , iar la plecare: „Rămâi gazdă sănătoasă, cu Sfântul Ion la masă!“, anticipând sărbătoarea Sfântului Ioan (7 ianuarie); Ioan – un nume drag şi foarte frecvent la romani. Şi la obiceiul laic „capra“, în părţile Dobrogei, este şi un personaj – Moş Andrei –, care, după ce îşi recită rolul, vrând să plece, un altul, tot din ceată, îl roagă să mai rămână la care el replică: „Deacum vă las sănătoşi şi mereu tot bucuroşi / Eu mă duc peste Istru spre Carpaţi / să botez şi pe alti fraţi!“. Este uimitor cum se păstrează credinţa şi cunoştintele religioase prin aceste tradiţii!…

De Bobotează, tot în Dobrogea, se ieşea cu „botezul“, neapărat la o apă curgătoare sau la o fântână, nou săpată. Un obicei păstrat cu sfinţenie în localităţile situate de-a lungul Dunării, este aruncatul crucii de lemn, după slujbă, în apă, şi prinderea ei de către voinicii înotători ce se aruncă în apă (La Tulcea, spre exemplu, sunt atâţia concurenţi câte naţionalităţi ortodoxe locuiesc acolo: români, greci, bulgari, ruşi). Cel care o prinde umblă, cu o ceată de flăcăi, prin casele creştinilor, purtând crucea frumos împodobită cu flori, pe o tavă, timp de câteva zile. Deci, crucea, acest simbol specific al credinţei noastre, este adusă în casele creştinilor, o dată de preot, în Ajunul Bobotezei, şi apoi de tinerii creştini ce dovedesc dragoste deosebită şi dorinţa arzătoare de a o obţine, înfruntând răceala apei şi „gerul Bobotezei“.

Tot în Dobrogea, unde caii sunt la mare preţuire, după sfinţirea apei şi stropirea cu aghiazmă a credincioşilor, se „botează“ şi caii, trecând în pas uşor prin faţa preotului, iar după aceea se întrec la fugă undeva la marginea satului, întrecere ce poartă numele de „cosie“. În satele de la munte se iese la un râu şi, după sfinţirea apei, credincioşii se spală pe cap cu apa din râu, iar femeile se dezbrobodesc şi se spală şi ele pe faţă şi pe gât (De menţionat că nimeni nu s-a îmbolnăvit vreodată din această cauză, ci, dimpotrivă, s-au întărit).

Acestea sunt câteva din tradiţiile legate de sărbătorile Naşterii şi Botezului Domnului, precum şi ale Anului Nou. Strămoşii noştri, neştiutori de carte aşa se ghidau, cu privire la timp, având ca reper sărbătorile. Dar şi în muncile sale, creştinul român se conduce după un calendar întocmit de el, legând strâns practicile vieţii de zilele calendaristice ale sfinţilor.

Articol de Prof. Letiţia Leonte

Flamura Verde îi urează la cât mai Multi Ani Fructuoşi! profesoarei Letiţia Leonte care anul acesta în aprilie a împlinit frumoasa vârsta de 95 de ani şi îşi continuă cu o minte la fel de ageră activitatea publicistică. Doamna profesoară, presbitera preotului Spiridon Leonte, este licenţiată în teologie, litere şi fisolosofie – la Cernăuţi – în vremea când acel tărâm aparținea României. 

foto: Profesoara Letiţia Leonte (centru)

Anunțuri
Categorii:Istorie, Ortodox, Tradiţie
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: