Prima pagină > Basarabia, Istorie, Politica > 93 de ani de la unirea Basarabiei cu Țara

93 de ani de la unirea Basarabiei cu Țara

În urmã cu 93 de ani, la 27 martie/ 9 aprilie 1918, s-a produs și s-a consemnat unul dintre cele mai importante evenimente din istoria atât de încercatului popor român care, împotriva tuturor vicisitudinilor pe care le-a avut de suportat, a strãbãtut cu abilitate, dârzenie, optimism și credințã într-un destin favorabil, toate etapele devenirii sale nutrind în continuare speranța dãinuirii pe care o meritã.

Ne propunem cu acest prilej sã readucem în memoria celor pentru care istoria neamului românesc mai prezintã încã interes, mãreața înfãptuire de la 27 martie 1918, care a contribuit substanțial la reîntregirea țãrii pentru existența cãreia s-au sacrificat nenumãrate generații de români patrioți conștienți de menirea și de datoria sacrã ce le revenea de a lãsa moștenire urmașilor o vatrã strãbunã, o patrie, o limbã, o zestre geneticã sãnãtoasã, o credințã și o nezdruncinatã conștiințã a unitãții de neam.

Faptul cã neamul românesc s-a nãscut, s-a format și și-a dus întreaga existențã aici, în spațiul Carpato-Danubiano-Pontic, la confluența de interese a trei mari imperii (țarist, habsburgic și otoman) i-a prilejuit nenumãrate necazuri și l-a obligat la numeroase sacrificii de-a lungul multimilenarei sale istorii.

El a fost mereu supus unor tendințe expansioniste, unor numeroase rapturi teritoriale și, nu de puține ori, unor reale pericole de dezmembrare și desființare.

Una dintre provinciile românești provenite din vechea și eroica Dacie, supuse unor asemenea vitregii este și Moldova asupra cãreia s-au îndreptat deseori cele mai feroce acțiuni expansioniste culminând cu anexarea de cãtre Rusia în anul 1812 a teritoriului dintre Prut și Nistru.

Jumãtatea Moldovei dintre Prut, Nistru, Dunãre (brațul Chilia), Marea Neagrã și partea de nord-est a
Bucovinei a fost denumitã Basarabia în 1812 când a fost anexatã de Rusia.

Înainte de data la care ne-am referit, s-a numit „Basarabia“ numai o micã regiune aflatã la nord de Delta Dunãrii între Prut, Nistru și Marea Neagrã, cunoscutã și sub numele de „ținutul Bugeacului“ cu cetãțile Chilia și Cetatea Albã.

Așa cum consemneazã Mihai Eminescu într-un studiu consacrat Basarabiei în anul 1878 „pe la 1370 Mihai I Basarab care se intitula Despota Dobroticii, adicã Despotul Dobrogei, domn al Silistrei și al țãrilor tãtãrãști, întinsese marginile domniei sale pânã la Nistru, de-a lungul țãrmurilor Mãrii Negre cucerind aceste locuri de la tãtari. Pentru capãtul veacului al patrusprezecelea stãpânirea Valahiei asupra acestor locuri era incontestabilã“.

Așa s-a nãscut denumirea de Basarabia. Ea a fost doar o enclavã a primilor voievozi munteni dincolo de Prut.

Motivul extinderii denumirii de Basarabia asupra întregii pãrți a Moldovei dintre Prut și Nistru (aproximativ 44500 kilometri pãtrați) a fost de naturã politicã.

În conformitate cu una din clauzele Tratatului de la Tilsit din 1808, încheiat între Napoleon și Alexandru I, Rusia se obliga sã evacueze trupele sale din Moldova și țara Româneascã. În descursul tratativelor ulterioare de la Paris, la sfârșitul anului 1808, reprezentantul Rusiei a arãtat cã în Tratat nu se prevede nimic despre Basarabia și a insistat ca ea sã rãmânã Rusiei interpretând noțiunea de Basarabia într-un sens mai larg, nu numai privind Bugeacul, ci întreg teritoriul cuprins între Nistru și Prut.

Pânã la 1912, istoria Basarabiei este una și aceeași cu istoria Moldovei cunoscutã ca stat de sine stãtãtor între Carpați și Nistru pânã la Dunãre și Marea Neagrã, încã de la mijlocul secolului al XIV-lea și a cãrei parte integrantã era.

În urma Rãzboiului ruso-turc din 1806-1812 pentru supremația în bazinul Mãrii Negre și al Dunãrii, cu toate cã Poarta Otomanã se angajase sã nu permitã înstrãinarea nici unei pãrți din pãmântul Moldovei, iar Rusia afirma cã va respecta și va ajuta menținerea integritãții teritoriale a Moldovei, la 16 mai 1812, cele douã imperii au încheiat Tratatul de la București prin care Moldova dintre Prut și Nistru a fost trecutã în stãpânirea Rusiei precizându-se:

4… „frontiera între cele douã puteri sã fie formatã pe râul Prut, de acolo de unde el intrã în Moldova pânã la vãrsarea sa în Dunãre, de aici pe malul stâng al fluviului menționat pânã la Chilia și vãrsarea acestuia în Marea Neagrã.“ „Înalta Poartã Otomanã renunțã și predã țarului Rusiei teritoriul situat la malul stâng al Prutului cu toate fortificațiile, cu toate orașele și locuințele care se gãsesc în aceastã parte, inclusiv jumãtatea din râul Prut care constituie frontiera între cele douã monarhii“.

S-a consemnat în acest fel un abuz din partea Turciei care nu putea ceda în 1812 ceea ce nu-i aparținuse, pentru cã Poarta Otomanã nu a fost niciodatã suveranã asupra țãrilor Române așa cum ea însãși a recunoscut când, la Carlovitz, presatã de polonezi sã le cedeze Moldo-Vlahia le-a rãspuns cã nu are dreptul „a face vreo concesiune teritorialã“ deoarece «Capitulațiile» nu-i conferã decât un drept de supremație. „Prin aceastã concesie“ așa cum scria Nicolae Titulescu în 1939, „Turcia a violat pur și simplu contractul sãu de vasalitate și Rusia a devenit complicele violãrii unui contract de drept internațional“.

Ocuparea pãrții rãsãritene a Moldovei a fost primitã cu ostilitate de populație. Numeroase familii au emigrat în partea de vest a Moldovei, iar la sfârșitul anului 1812 fuga țãranilor români a cãpãtat un caracter de masã determinând autoritãțile rusești sã închidã granița la Prut. La ocuparea ei, Basarabia a fost declaratã autonomã, limba românã continuând sã fie folositã în administrație alãturi de limba rusã. În 1928, autonomia Basarabiei a fost anulatã, provincia depinzând direct de organele centrale de la Petersburg, iar limba românã a fost exclusã din administrație. În pofida politicii de rusificare și de coloniozare a teritoriului Basarabiei cu populație de alte naționalitãți, elementul românesc autohton a fost în permanențã majoritar.

În cursul secolului de captivitate rusã, Basarabia a constituit mereu o unitate politicã distinctã în cadrul Imperiului țarist. În ciuda politicii antiromânești de rusificare forțatã a provinciei și în ciuda stãrii culturale înapoiate determinate de guvernul imperial, masa compactã a majoritãții locuitorilor Basarabiei și-a pãstrat cu persistențã caracterul ei național moldovean și, în consecințã, român.

În ciuda numeroaselor persecuții, conștiința unitãții românești nu a putut fi înfrântã în sufletul poporului român din Basarabia și s-a manifestat într-o manierã strãlucitã în etapa în care opresiunea a început sã slãbeascã.

Pe timpul evenimentelor revoluției ruse din 1917, în Basarabia era același popor român care locuia provincia și în 1812.

Prãbușirea imperiului țarist a avut ca rezultat și emanciparea națiunilor care trãiau în hotarele sale. În paralel cu mișcarea pentru libertate naționalã din Finlanda, Estonia, Letonia, Lituania și Polonia, s-a produs și în sânul poporului român din Basarabia o vibrantã mișcare național-revoluționarã.

Congresul Ostașilor Basarabeni întrunit la Chișinãu în octombrie 1917 a decis și proclamat „autonomia teritorialã și politicã a Basarabiei“ și a hotãrât constituirea pe baze democratice a unei Adunãri Naționale – Sfatul țãrii – cu atribuțiuni de Adunare Naționalã Constituantã și Legislativã. Sfatul țãrii era alcãtuit din 120 de deputați dintre care 44 deputați militari (ofițeri și subofițeri basarabeni), 31 deputați ai țãranilor, 4 deputați ai Partidului Național Moldovenesc, 8 deputați ucraineni, 7 evrei, 2 gãgãuzi, 2 bulgari, 2 germani, 7 deputați trimiși de consiliile comunale și orãșenești și 13 deputați ai altor naționalitãți. La 2 decembrie 1917, Sfatul țãrii a proclamat Basarabia „Republicã Democraticã Federativã Moldoveneascã“ și a ales primul guvern al acestei provincii numit „Sfatul Directorilor“.

Dupã aproape douã luni, la 24 ianuarie 1918, ziua aniversarã a Unirii Moldovei cu țara Românerascã în urmã cu 59 de ani, Sfatul țãrii a proclamat cu unanimitate de voturi independența Republicii Moldovenești.

La 27 martie 1918, Consiliul Național al Basarabiei, pe baza hotãrârii Sfatului țãrii, a votat unirea cu România, emițând urmãtoarea declarație oficialã:

„În numele poporului Basarabiei, Sfatul țãrii declarã:

Republica Democraticã Moldoveneascã (Basarabia) în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Marea Neagrã și vechile granițe cu Austria, ruptã de Rusia acum o sutã și mai bine de ani din trupul vechii Moldove, în puterea dreptului istoric și dreptului de neam, pe baza principiului cã noroadele singure sã-și hotãrascã soarta lor, de azi înainte și pentru totdeauna se unește cu mamã-sa România. Aceastã unire se face pe urmãtoarele baze:

1. Sfatul țãrii actual rãmâne mai departe pentru rezolvarea și realizarea reformei agrare dupã nevoile și cererile norodului; aceste hotãrâri se vor recunoaște de guvernul român.

2. Basarabia își pãstreazã autonomia provincialã, având un Sfat al țãrii (Dietã), ales pe viitor prin vot
universal, egal, direct și secret, cu un organ împlinitor și administrație proprie.

3. Competința Sfatului țãrii este: a). votarea bugetelor locale; b). controlul tuturor organelor zemstvelor și orașelor; c). numirea tuturor funcționarilor administrației locale prin organul sãu împlinitor iar funcționarii înalți sunt întãriți de guvern.

4. Recrutarea armatei se va face în principiu pe baze teritoriale.

5. Legile în vigoare și organizația localã (zemstve și orașe) rãmân în putere și vor putea fi schimbate de parlamentul român numai dupã ce vor lua parte la lucrãrile lui și reprezentanții Basarabiei.

6. Respectarea drepturilor minoritãților din Basarabia.

7. Doi reprezentanți ai Basarabiei vor intra în Consiliul de Miniștri român, acum desemnați de actualul Sfat al țãrii, iar pe viitor luați din sânul reprezentanților Basarabiei din parlamentul român.

8. Basarabia va trimite în parlamentul român un numãr de reprezentanți proporțional cu populația, aleși pe baza votului universal, egal, direct și secret.

9. Toate alegerile din Basarabia pentru voloste, sate, orașe, zemstve și parlament se vor face pe baza votului universal, egal, secret și direct.

10. Libertatea personalã, libertatea tiparului, a credinței, a cuvântului, a adunãrilor și toate libertãțile obștești vor fi garantate prin Constituție.

11. Toate cãlcãrile de legi fãcute din motive politice în vremurile tulburi ale prefacerii din urmã sunt amnistiate.

Basarabia unindu-se ca fiicã cu mamã-sa România, parlamentul român va hotãrî convocarea neîntârziatã a Constituantei în care vor intra proporțional cu populația și reprezentanții Basarabiei, aleși prin vot universal, egal, direct și secret spre a hotãrî împreunã cu toții înscrierea în Constituție a principiilor și garanțiilor de mai sus.

Trãiascã unirea Basarabiei cu România de-a pururi și totdeauna!“

Președintele Sfatului țãrii, I. Inculeț
Secretarul Sfatului țãrii, I. Buzdugan

Din cei 138 de deputaþi, 86 au votat pentru unire, 3 au votat contra, 36 s-au abținut, iar 13 au absentat.

Din cei 36 care s-au abținut, 26 aparțineau elementelor strãine de Basarabia, cei mai mulți fiind trimiși de guvernul țarist ca profesori la școli secundare, precum și deputații ucrainieni, bulgari și germani.

Opinia publicã din întreaga țarã a primit cu bucurie vestea despre decizia de o cardinalã însemnãtate adoptatã la Chișinãu.

În aceeași zi, președintele Consiliului de Miniștri al României, A. Marghiloman, supune aprobãrii Regelui Ferdinand proiectul de decret pentru promulgarea votului Sfatului țãrii din Basarabia, iar acesta semneazã decretul pe care-l redãm în continuare:

„FERDINAND I,

Prin grația lui Dumnezeu și voința naționalã, Rege al României,

La toți de fațã și viitori, sãnãtate:

Sfatul țãrei din Basarabia, în ședința lui de la 27 Martie (9 Aprilie) 1918 votând, prin 86 voturi pentru, contra 3, fiind și 36 abțineri, urmãtoarea rezoluțiune:

«În numele Poporului Basarabiei Sfatul țãrei declarã:

Republica Democraticã Moldoveneascã (Basarabia) în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Dunãre, Marea Neagrã și vechile granițe cu Austria, ruptã de Rusia acum o sutã și mai bine de ani din trupul vechei
Moldovei, în puterea dreptului istoric și dreptului de neam, pe baza principiului cã noroadele singure sã-și hotãrascã soarta lor, de azi înainte și pentru totd’auna se unește cu Mama Sa România.

Și Prezidentul Consiliului nostru de Miniștri declarând cã: În numele poporului român și al Regelui Lui M.S. Ferdinand I al României, ia act de acest vot qvasi unanim și declarã la rândul Lui Basarabia unitã cu România de veci, una și indivizibilã.

Promulgãm acest vot și aceastã declarație și ordonãm sã fie investit cu sigiliul Statului și publicat în Monitorul Oficial.

Dat în Iași, la 9 Aprilie 1918

FERDINAND I

Președintele Consiliului de Miniștri
A. Marghiloman

Ministru de Justiție
D. Dobrescu

No. 842

Atitudinea Italiei, Franței, Marii Britanii și Japoniei fațã de unirea Basarabiei cu patria mamã a fost una categoric aprobativã și, ca urmare, țãrile menționate au semnat la 20 octombrie 1918, la Paris, în calitate de principale aliate ale României în timpul rãzboiului, Tratatul referitor la Basarabia prin care se recunoștea unirea și întinderea suveranitãții românești asupra Basarabiei.

Tratatul a fost apoi ratificat de toate puterile semnatare cu excepția Japoniei.

Problema unui acord între România și Uniunea Sovieticã în privința Basarabiei a evoluat însã într-un sens defavorabil, sovieticii condamnând energic acest act legitim lansând afirmația cã România se comportã ca o putere imperialistã. Ulterior, diplomația sovieticã a înãsprit tonul susținând cã Sfatul țãrii nu ar fi fost destul de reprezentativ deoarece clasa muncitoare și țãrãnimea nu au fost consultate și, în consecințã, poporul nu și-ar fi spus cuvântul.

Diplomația românã a fãcut mari eforturi pentru ca relațiile cu noul stat sã fie adus pe un fãgaș normal, dar în mãsura în care noua organizare a statului sovietic se consolida, se accentuau la conducerea lui vechile aspirații rusești de expansiune și, mai ales, vechea politicã de penetrare în
sud-estul Europei.

Sigurã pe dreptatea cauzei sale, România unitã în 1918, a întreprins fãrã șovãire ample acțiuni de dezvoltare a provinciei basarabene din toate punctele de vedere.

 

articol de General (r) Dr. Vasile Jenică APOSTOL

Anunțuri
Categorii:Basarabia, Istorie, Politica
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: