Arhiva

Archive for August 2011

Glumă

Un preot se despartea de parohia sa dupa multi ani de slujire. Pe langa masa de adio, enoriasii s-au gandit sa-i faca si un cadou. Ca peste tot, a fost invitat si un politician sa spuna cateva cuvinte si sa-i inmaneze cadoul. Dar ca toti politicienii, a intarziat, si atunci parintele s-a gandit sa umple timpul cu un discurs.
– Prima mea impresie despre parohia aceasta mi-am facut-o cu ocazia primei spovedanii. M-am gandit ca am fost trimis intr-un loc teribil deoarece primul care s-a spovedit mi-a marturisit ca furase un televizor, ca le-a furat banii parintilor, ca a mai furat si la locul de munca, pe langa faptul ca avea o aventura sexuala cu sotia sefului. In unele ocazii facea trafic si vanzare de droguri. Si la urma a zis ca i-a transmis o boala venerica sorei sale. Am ramas inmarmurit… stupefiat… si foarte speriat! Dar dupa aceea am cunoscut lume care nu semana deloc cu acest individ. Mai mult, pot sa spun ca a fost o parohie de oameni responsabili, cu valori morale, credinciosi, si ca am trait aici ani minunati!
In acest moment soseste politicianul, asa ca l-au chemat repede sa ia cuvantul. Dupa ce s-a scuzat pentru intarziere a inceput astfel:


– Niciodata n-am sa uit cand a venit parintele in parohie… De fapt, am avut onoarea sa fiu primul care s-a spovedit la el…

Categorii:Amuzant

Dan Voiculescu reales în poziția de turnător

Nici de această dată, fostul turnător, dar şi devalizator al conturilor Securităţii, împreună cu alţi colegi de breaslă, nu a reuşit să scape de eticheta ieftină de simplu turnător la fosta Securitate. După lungi lupte, ameninţări, atacuri prin magherniţa sa antenistă, instanţa supremă de judecată nu a fost şantajată nici de această dată să dea aviz negativ la colaborarea lui Felix-Mircea cu Securitatea, acolo unde acesta îşi turna şi propria familie, după cum însuşi recunoştea, „să mănånce şi el o påine“. Mai degrabă o baghetă franţuzească, după averea pe care a făcut-o din această relaţie reciproc avantajoasă. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ) a respins, joi, ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de senatorul PC Dan Voiculescu împotriva deciziei prin care s-a stabilit definitiv că a colaborat cu fosta Securitate, hotărårea fiind definitivă. În sala de judecată de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, avocata lui Dan Voiculescu a invocat o serie de motive pentru care decizia anterioară a instanţei supreme ar trebui modificată, făcånd referire la mai multe erori materiale, precum şi la faptul că instanţa nu ar fi ţinut cont de o serie de probe.

CNSAS a demontat expunerile felixiene

Pe de altă parte, reprezentantul CNSAS a susţinut că motivele invocate de Dan Voiculescu nu pot modifica decizia irevocabilă dată în luna martie şi a cerut respingerea contestaţiei.
Fostul lider al PC Dan Voiculescu a făcut contestaţie în anulare împotriva deciziei Secţiei Contencios Administrativ şi Fiscal a ÎCCJ din 10 martie, care a stabilit că senatorul a colaborat cu Securitatea. Dan Voiculescu a furnizat informaţii către structurile poliţiei politice comuniste, arată judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ), în motivarea deciziei definitive din 10 martie 2011. Colaborarea lui Dan Voiculescu cu Securitatea este înscrisă, potrivit motivării, chiar în fişa personală a acestuia de la Ministerul de Interne – Direcţia a III-a. Potrivit fişei personale, Voiculescu a fost recrutat ca informator de către fostul serviciu 7-Comercianţi şi în timpul colaborării a purtat numele conspirativ „Felix“. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a decis pe 10 martie, irevocabil, că Dan Voiculescu a făcut poliţie politică. Instanţa supremă a respins recursul senatorului împotriva hotărårii din februarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti prin care a fost menţinut verdictul dat de CNSAS în 2006 în acest sens. Mai mult, nici măcar faptul că dosarul său a nimerit la Completul VII de la Înalta Curte, cel mai binevoitor şi îngăduitor complet al instanţei supreme în raport cu turnătorii şi ofiţerii fostei Securităţi, nu l-a ajutat prea mult. Rămåne de văzut dacă turnătorul Felix-Mircea va internaţionaliza problema şi se va supune unei posibile umilinţe de plan mondial la CEDO, acolo unde riscă să rămånă ştanţat cu aceeaşi marcă înregistrată de „şobolan“.

autor: Nicolae Bucur

sursa: Curentul

fotografii: Curentul, Mediafax

Felix, negul de pe umbra lăsată de o pată de vomă de pe itinerarul istoriei, a fost acuzat și dovedit în instanță ca turnător pentru o mizerie minusculă (citiți vă rog articolul anterior pentru detalii: Timpul i-a tras o palmă peste bot turnătorului Felix) din camionul cu fapte ce au influențat cursul evenimentelor dinainte și după ’89. Iată cum propaganda de la Adevărul maschează justiția cu praf. În ochi. După cum remarca un bun prieten de-al meu, așteptăm cu interes de-secretizarea dosarului marinarului Popey, un alt securist așa zis închipuit al creierelor de golani. Vechii golani! Băsescu se bate cu bolțaru-n piept cu cât este el de imaculat, dar se folosește de accesul la dosare și de puterea pe care o are asupra securității pentru a arunca în populație cu pudră de talc. 

Ar trebui acum să jubilăm de fericire pentru că mister Felix motanul – poreclit uneori Dan Voiculescu – are o etichetă de turnător lipită pe dosare? S-a făcut lumea mai bună? Ni s-a făcut într-adevăr dreptate?

Nu stimabililor! Felix merită să înfunde pușcăria împreună cu acuzatorul său. Și tâlharul și călăul. Însăși inchiziția cu cele mai sinistre metode n-ar avea instrumente capabile să-i pedepsească îndeajuns pe cei care și-au bătut joc de neamul românesc. Dacă o canalie ca Voiculescu, pentru bunul său plac în particular și pentru bunul plac al unei colectivități influente de foști turnători, reușește să reducă la tăcere o instituție care avea cel puțin în fișa postului rolul de a demasca pe cei care s-au implicat activ în aparatul represiv, atunci o pramatie precum Băsescu, cu puterea sa din CSAT, guvern, justiție, etc.. poate face orice dorește perechea dumisale de biluțe: să îndatoreze țara cu zeci de miliarde la FMI, să vândă flota pe nimic, aurul de la Roșia Montană, să ne vândă cu totul imperiului UE și SUA și să ne râdă în nas că știm ce se petrece și n-avem ce să-i facem pentru că nu suntem organizați.

Harta religiilor pe ultimii 5.000 de ani

accesați linkul de mai jos
HARTA DINAMICA A RELIGIILOR

Categorii:Istorie, Religie

Farmaciile Cangrena

Nu mă declar un anti-farmacii dar clipul de mai jos mă umple de rânjete. 

Folosiți cu încredere metodele tradiționale înaintea celor pe care vi le impun reclamele, sistemul medical, teama nejustificată sau alte motive.

Am avut onoarea (mai de mult) să cunosc o farmacistă tânără din Râșnov cu care privind împreună câteva reclame, am observat-o că râdea pe înfundate. Nedumiririi mele mi-a venit în întâmpinare prin termeni chimici, medicali sau alte sintagme pe care chiar dacă nu le-am înțeles, având în vedere caracteru-mi profan în cele ale științei, le-am crezut pe cuvânt, mai ales că derivam prin apropiere cu aisbergul meu pe lângă vâltoarea neîncrederii în industria farmaceutică. Hexoral, prostamol, autan,.. toate mari tâmpenii.

Produsele farmaceutice nu sunt un produs al necesităților noastre, ci noi suntem un produs al necesităților companiilor farmaceutice (prin vaccine, alimentație nesănătoasă, stil de viață, așteptări).

Avem atât de multe metode alternative încât ar fi chiar amuzant să o folosim pe cea mai scumpă.

NU?

Indexul guvernelor României de la 1862 până în prezent

Guvernele României

Acesta este un index al guvernelor României, de la formarea primului guvern unic în ambele Principate Române până în zilele noastre. Acestea au purtat titulatura de Consiliu de miniştri până în 28 martie 1974, după care s-a adoptat titulatura de Guvernul României.

Portret

Guvern

Coaliţie

Info

 

Guvernul Barbu Catargiu
22 ianuarie 1862 – 24 iunie 1862

conservatori

Primul guvern unic după recunoaşterea Unirii depline a Principatelor; dezbateri intense privind proiectul de lege rurală; primul ministru este asasinat sub clopotniţa de pe Dealul Mitropoliei

 

Guvernul Nicolae Creţulescu (1)
24 iunie 1862 – 11 octombrie 1863

centru

Măsuri ce vizează aplicarea în administraţie a Unirii depline; Criza tranzitului armelor sârbeşti; măsuri preliminare privind mănăstirile închinate; cabinetul primeşte vot de blam însă refuză să demisioneze

 

Guvernul Mihail Kogălniceanu
11 octombrie 1863 – 26 ianuarie 1865

cuzişti

Secularizarea averilor mănăstireşti; Lovitura de stat din 2 mai 1864; Statutul dezvoltător al Convenţiei de la ParisLegea electorală din 1864Reforma agrară din 1864; înfiinţarea Universităţii din Bucureşti; Legea instrucţiunii publiceLegea pentru comunele urbane şi rurale;
Legea de organizare a Armatei din 1864

 

Guvernul Constantin Bosianu
26 ianuarie 1865 – 14 iunie 1865

Legea pentru organizarea judecătorească din 1865 (sunt înfiinţate judecătoriile de plasă, tribunalele judeţene, curţile de apel, curţile de juraţi şi Curtea de Casaţie, care era totodată şi instanţa de recurs); sunt promulgate Codul civil şi de procedură civilă, Codul Penal, Codul comercial

 

Guvernul Nicolae Creţulescu (2)
14 iunie 1865 – 11 februarie 1866

Conflictul politic dintre domn şi opoziţie gripează sistemul instituţional al statului;Alexandru Ioan Cuza este silit să abdice

 

Guvernul Ion Ghica (1)
11 februarie 1866 – 10 mai 1866

Uniune Naţională

Cabinet provizoriu cu rolul de a administra ţara după abdicarea lui Cuza şi până la aducerea unui prinţ străin; Legea pentru tocmeli agricole din 1866; proclamarea lui Carol ca domn al românilor

 

Guvernul Lascăr Catargiu (1)
11 mai 1866 – 13 iulie 1866

Constituţia din 1866Legea electorală din 1866; din cauza discrepanţei ideologice dintre membrii săi, cabinetul nu şi-a putut încheia mandatul

Guvernul Ion Ghica (2)
15 iulie 1866 – 21 februarie 1867

centru

Poarta emite firmanul prin care îl recunoşte pe Carol ca domn ereditar al Principatelor Unite; după încheierea „Înţelegerii de la Concordia”, cabinetul primeşte vot de blam, iar primul ministru depune mandatul

 

Guvernul Constantin A. Creţulescu
1 martie 1867 – 4 august 1867

stânga

Cabinetul este expresia „Înţelegerii de la Concordia” între radicali, maişti şi fracţionişti; se reiau lucrările la construcţia Căii ferate Bucureşti – GiurgiuLegea pentru înfiinţarea unui nou sistem monetar (leul devine moneda naţională a Principatelor)

 

Guvernul Ştefan Golescu
17 august 1867 – 29 aprilie 1868

radicali

Activitatea cabinetului este încetinită de conflictul dintre grupările politice; depunerea unui proiect de lege prin care evreilor le era interzisă luarea în arendă a imobilelor deteriorează poziţia externă a statului român; la presiunea Puterilor Garante, primul ministru îşi depune mandatul

 

Guvernul Nicolae Golescu
1 mai 1868 – 16 noiembrie 1868

Concesiunea StrousbergLegea privind organizarea puterii armate din 1868; Franţa intensifică presiunile asupra principelui Carol pentru a renunţa la colaborarea cu „roşii”, bănuind că aceştia orientează politica externă spre Prusia; ca urmare a acestui context, primul ministru se retrage

 

Guvernul Dimitrie Ghica
16 noiembrie 1868 – 27 ianuarie 1870

conservatori moderaţi
liberali moderaţii

A fost un cabinet de nuanţă moderată cu rolul de a ameliora poziţia internaţională a statului şi de a stinge discordia din interiorul clasei politice; M. Kogălniceanu, ministrul de Interne, provoacă tensiuni în cabinet determinând o criză guvernamentală; primul ministru depune mandatul după ce pierde mare parte din sprijinul parlamentar

 

Guvernul Alexandru G. Golescu
2 februarie 1870 – 18 aprilie 1870

centru

Se emit primele monede de aur cu efigia domnului Carol şi inscripţia „prinţ al României”; constituirea cabinetului nemulţumeşte întreaga clasă politică, iar situaţia se destabilizează; nereuşind să-şi complete cabinetul, primul ministru demisionează

 

Guvernul Emanoil Costache Epureanu (1)
20 aprilie 1870 – 14 decembrie 1870

conservatori
(juna dreaptă)

Puternice mişcări antidinastice şi republicane ce culminează cu insurecţia de la Ploieşti; izbucneşte scandalul politic legat de concesiunea Strousberg; cabinetul primeşte vot de blam în Cameră şi depune mandatul

 

Guvernul Ion Ghica (3)
18 decembrie 1870 – 11 martie 1871

liberali moderaţi

Sărbătorirea cu fast a zilei de naştere a împăratului Wilhelm I de către colonia germană din Bucureşti se încheie cu o ciocnire sângeroasă între forţele de ordine şi manifestanţii republicani (Incidentul de la sala Slătineanu); după ce anunţă intenţia de a abdica, Carol revine asupra deciziei în schimbul promisiunii de constiuire a unui guvern puternic

Guvernul Lascăr Catargiu (2)
11 martie 1871 – 31 martie 1876

conservatori

Măsuri de creştere a fiscalităţii pentru ameliorarea finanţelor publice; Legea de organizare a Armatei din 1872; anularea Concesiunii Strousberg; Legea învoielilor agricole din 1872; Convenţia comercială cu Austro-Ungaria; cabinetul primeşte vot de blam în Senat

 

Guvernul Ion Emanoil Florescu (1)
4 aprilie 1876 – 26 aprilie 1876

Cabinetul a avut o durată de numai trei săptămâni timp în care a existat o luptă acerbă între conservatori şi liberali pentru desemnarea biroului Senatului, victoriosă ieşind coaliţia liberală

Guvernul Emanoil Costache Epureanu (2)
27 aprilie 1876 – 23 iulie 1876

PNL

După alegeri, noua Cameră dominată de liberali trimite în judecată 11 miniştri din fostul guvern conservator sub acuzaţiile de încălcare a Constituţiei şi abuz în serviciu (vor fi retrase anul următor); conservator dizident, membru în cabinetul Catargiu, primul ministru demisionează

 

Guvernul Ion C. Brătianu (1)
24 iulie 1876 – 24 noiembrie 1878

Războiul ruso-turc; Proclamarea Independenţei (10 mai 1877); recunoaşterea independenţei este condiţionată de modificarea art. 7 din Constituţie; Congresul de Pace de la BerlinRomânia primeşte Dobrogea şi Delta Dunării la schimb cu sudul Basarabiei

Guvernul Ion C. Brătianu (2)
25 noiembrie 1878 – 10 iulie 1879

Guvernul Ion C. Brătianu (3)
11 iulie 1879 – 9 aprilie 1881

Revizuirea Constituţiei; Legea pentru organizarea Dobrogei; canalizarea Dâmboviţei; răscumpărarea căilor ferate (statul preia exploatarea şi administrarea acestora); înfiinţarea Direcţiunii princiare a CFR; înfiinţarea Băncii Naţionale; Proclamarea Regatului (14 martie 1881)

 

Guvernul Dimitrie C. Brătianu
10 aprilie 1881 – 8 iunie 1881

Ceremonia de încoronare a lui Carol I şi a soţiei sale, Elisabeta, ca suverani ai României; Pactul de familie; ministrul de Război primeşte vot de blam în Senat; înţelegând că a pierdut sprijinul majorităţii parlamentare liberale, primul ministru demisionează

Guvernul Ion C. Brătianu (4)
9 iunie 1881 – 20 martie 1888

Legea asupra străinilor; România aderă la Dubla Alianţă (1883); revizuirea Constituţiei; Legea electorală din 1884; înfiinţarea Domeniilor Coroanei; se reduce termenul învoielilor agricole la 2 ani şi jumătate; Legea pentru încurajarea industriei naţionale din 1887; Războiul vamal cu Austro-Ungaria

 

Guvernul Theodor Rosetti (1)
23 martie 1888 – 11 noiembrie 1888

Junimea

Răscoalele ţărăneşti din Câmpia Dunării; doctrina Era Nouă; diferendele politice din interiorul arcului guvernamental au blocat activitatea cabinetului

Guvernul Theodor Rosetti (2)
12 noiembrie 1888 – 22 martie 1889

Junimea • PLC

 

Guvernul Lascăr Catargiu (3)
29 martie 1889 – 3 noiembrie 1889

PLC

Se înfiinţează Şcoala Superioară de Război; confilctele politice dintre grupările conservatoare accentuează criza guvernamentală

 

Guvernul Gheorghe Manu
5 noiembrie 1889 – 15 februarie 1891

PLC • Junimea

Se formează Direcţia poştelor, telegrafelor şi telefoanelor; se introduce iluminatul electric în Capitală; se încep lucrările la podul peste Dunăre, operă a lui A. Saligny; reorganizarea Băncii Naţionale prin trecerea la monometalismul aur

Guvernul Ion Emanoil Florescu (2)
21 februarie 1891 – 26 noiembrie 1891

PLC

Jubileul a 25 de ani de domnie a lui Carol I; criză guvernamentală; divergenţele dintre catargişti şi vernescani vor conduce la destrămarea PLC

 

Guvernul Lascăr Catargiu (4)
27 noiembrie 1891 – 3 octombrie 1895

PC • Junimea

Înfiinţarea jandarmeriei rurale; Legea învoielilor agricole din 1893; reorganizarea Creditului Agricol; „criza Memorandumului”; se reia sistemul convenţiilor comerciale; Regulamentul industriilor insalubre;
Legea minelor din 1895

 

Guvernul Dimitrie A. Sturdza (1)
4 octombrie 1895 – 21 noiembrie 1896

PNL

Vizita împăratului Franz Josef la Bucureşti; „chestiunea Ghenadie” (val de manifestaţii şi proteste organizate de opoziţie împotriva guvernului având ca pretext îndepărtarea în condiţii neobişnuite a mitropolitului primat Ghenadie de la conducerea Bisericii)

 

Guvernul Petre S. Aurelian
21 noiembrie 1896 – 26 martie 1897

PNL
(gruparea drapelistă)

A fost un cabinet de compromis pentru a aplana „criza Ghenadie”; Legea reaposului duminical din 1897 (duminica şi sărbătorile nu se lucrează, iar magazinele şi întreprinderile sunt închise)

Guvernul Dimitrie A. Sturdza (2)
31 martie 1897 – 30 martie 1899

PNL

Legile învăţământului promovate de Spiru Haret (instituirea bacalaureatului, reforma învăţământului secundar şi superior, ş.a.); criză politică generată de problema subvenţionării instituţiilor de învăţământ româneşti din Ardeal

 

Guvernul Gheorghe Gr. Cantacuzino (1)
11 aprilie 1899 – 7 iulie 1900

PC

Criză financiară (deficit bugetar de peste 35 mil. lei); împrumut extern de 175 de milioane lei; pentru echilibrarea bugetului şi atragerea de noi resurse guvernul adoptă măsuri de creştere a fiscalităţii; Afacerea Hallier (rezilierea contractului privind modernizarea portului Constanţa)

 

Guvernul Petre P. Carp (1)
7 iulie 1900 – 13 februarie 1901

Pentru a face faţă dificultăţii economice, primul ministru imaginează un plan de măsuri ce cuprindea creşteri de fiscalitate, restructurări institituţionale, concesiuni; eforturile de contractare a unui nou împrumut extern eşuează; aceste măsuri provoacă nemulţumirea clasei politice, iar primul ministru este forţat să demisioneze

 

Guvernul Dimitrie A. Sturdza (3)
14 februarie 1901 – 20 decembrie 1904

PNL

Se adoptă măsuri de reducere a cheltuielilor bugetare (suprimarea de instituţii şi posturi în domeniul public, reduceri pe o scară progresivă a salariilor, de la 2% la 20%); Legea meseriilor; primul ministru este forţat să demisioneze la presiunile „Ocultei”, grupare din interiorul PNL ce sprijină ascensiunea lui Ionel Brătianu în fruntea partidului

Guvernul Gheorghe Gr. Cantacuzino (2)
22 decembrie 1904 – 12 martie 1907

PC

Expoziţia jubiliară pentru sărbătorirea a 40 de ani de domnie a regelui Carol; Legea generală a vămilor; înfiinţarea Casei de credit viticol; „chestiunea concesiunii terenurilor petrolifere”; Răscoala din 1907

 

Guvernul Dimitrie A. Sturdza (4)
12 martie 1907 – 27 decembrie 1908

PNL

Legea învoielilor agricole din 1907; înfiinţarea Casei Rurale; desfiinţarea trusturilor arendăşeşti; legea pentru organizarea comunelor şi plăşilor; împrumut de 70 mil. lei pentru finanţarea unor proiecte de infrastructură; primul ministru demisionează din motive de sănătate

 

Guvernul Ion I. C. Brătianu (1)
12 decembrie 1908 – 4 martie 1909

Legea Orleanu; Legea referitoare la cooperativele de muncitori şi meseriaşi; Legea pentru şcoalele de copii mici; Codul Silvic; program de construire de locuinţe ieftine pentru muncitori

Guvernul Ion I. C. Brătianu (2)
4 martie 1909 – 28 decembrie 1910

Guvernul Petre P. Carp (2)
29 decembrie 1910 – 28 martie 1912

PC

Legea privind organizarea meseriilor, creditului şi asigurărilor muncitoreşti; măsuri împotriva preţurilor de monopol la produsele de consum de bază; pachet de legi pentru ieftinirea traiului prin scutiri de taxe şi impozite; Legea încurajării industriei naţionale din 1912Afacerea tramvaielor

 

Guvernul Titu Maiorescu (1)
28 martie 1912 – 14 octombrie 1912

Al Doilea Război Balcanic; Pacea de la Bucureşti; România primeşte de la Bulgaria un teritoriu de aprox. 7000 de km2 în sudul Dobrogei (Cadrilaterul); înfiinţarea Academiei de Înalte Studii Comerciale

Guvernul Titu Maiorescu (2)
14 octombrie 1912 – 31 decembrie 1913

PC • PCD

 

Guvernul Ion I. C. Brătianu (3)
4 ianuarie 1914 – 11 decembrie 1916

PNL

Izbucneşte Primul Război Mondial; Consiliul de Coroană se pronunţă pentru adoptarea poziţiei de neutralitate; decesul regelui Carol I; Convenţia militară cu Antanta; La 14 august 1916, Consiliul de Coroană decide intrarea României în război împotriva Austro-Ungariei; Armata Puterilor Centrale ocupă Capitala, condiţie în care familia regală, Parlamentul şi Guvernul sunt nevoite să se retragă la Iaşi

Guvernul Ion I. C. Brătianu (4)
11 decembrie 1916 – 26 ianuarie 1918

PNL • PCD

Se trece la reorganizarea şi înzestrarea Armatei cu echipament modern; tezaurul României este transportat la Moscova; proiectul de revizuire a Constituţiei consacră adoptarea reformei agrare prin exproprierea marii proprietăţi şi introducerea votului universal; Bătăliile de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz; „criza Diamandi”; în faţa presiunilor Austro-Ungariei de a semna armistiţiul, Brătianu depune mandatul de premier

 

Guvernul Alexandru Averescu (1)
29 ianuarie 1918 – 27 februarie 1918

Uniune Naţională

După ieşirea oficială a Rusiei din război, Austro-Ungaria pune problema armistiţiului într-o manieră ultimativă; Consiliul de Coroană decide ca textul tratatului să fie discutat în bloc şi nu pe articole, pentru a se pune în evidenţă caracterul de dictat al acestuia; sperând într-o ameliorare a condiţiilor de armistiţiu, regele Ferdinand apelează la o personalitate politică ce se bucura de încrederea Puterilor Centrale

 

Guvernul Alexandru Marghiloman
5 martie 1918 – 24 octombrie 1918

PC

Unirea Basarabiei cu România; este semnat Tratatul de pace cu Puterile Centrale (Dobrogea era ocupată de Bulgaria, Austro-Ungaria lua partea vestică a Carpaţilor, Germania instituia un monopol asupra ţiţeiului pe 90 de ani); regele Ferdinand refuză să semneze Tratatul; prima criză dinastică

 

Guvernul Constantin Coandă
24 octombrie 1918 – 29 noiembrie 1918

Uniune Naţională

Ca urmare a victoriilor obţinute de Antanta pe parcursul verii anului 1918 s-a întrevăzut posibilitatea ca România să reintre în război împotriva Puterilor Centrale; sfârşitul Primului Război Mondial; Unirea Bucovinei cu RomâniaUnirea Transilvaniei cu România

 

Guvernul Ion I. C. Brătianu (5)
29 noiembrie 1918 a.v./12 decembrie 1918 a.n.
– 12 septembrie 1919

PNL

Manifestaţia din Piaţa Teatrului Naţional; se începe reforma agrară prin exproprierea marii proprietăţi rurale; Conferinţa de Pace de la Paris; Tratatul de la Versailles;adoptarea Calendarului gregorianOcuparea Budapestei; primul ministru demisionează refuzând să semneze Tratatul de Pace cu Austria ce cuprindea clauze menite să faciliteze amestecul Marilor Puteri în treburile interne ale României

 

Guvernul Arthur Văitoianu
27 septembrie 1919 – 28 noiembrie 1919

Uniune Naţională

Cabinetul a avut rolul de a organiza primele alegeri generale parlamentare pe baza votului universal; cum nici un partid nu a reuşit să câştige alegerile s-au purtat tratative în vederea realizării unei majorităţi parlamentare pe baza unui program de guvernare

 

Guvernul Alexandru Vaida-Voevod (1)
1 decembrie 1919 – 12 martie 1920

Blocul Parlamentar

Parlamentul votează legile prin care se ratifică unirea BasarabieiBucovinei şiTransilvaniei cu România; Tratatul privind minorităţile; la presiunea Marilor Puteri, este semnat Tratatul de Pace cu Austria de la Saint-Germain; Brătianu intervine pe lângă rege pentru a determina căderea cabinetului; mizând pe popularitatea exacerbată a generalului Averescu, fruntaşul liberal îi acordă sprijinul pentru a veni la putere

Guvernul Alexandru Averescu (2)
13 martie 1920 – 13 decembrie 1921

PP • PD

Reforma financiară din 1921; unificarea monetară; Reforma agrară din 1921;Atentatul cu bombă de la Senat; prima grevă generală din istorie (oct. 1920); Legea privind sindicatele profesionale; Convenţia de alianţă defensivă cu Polonia;Tratatul de la Trianon; constituirea Micii Înţelegeri; în urma demisiei ministrului de Externe, Take Ionescu (PD), se provoacă o criză politică iar cabinetul îşi depune mandatul

 

Guvernul Ion I. C. Brătianu (6)
19 ianuarie 1922 – 27 martie 1926

PNL

Politică economică protecţionistă şi de sprijinire a burgheziei industriale („prin noi înşine”); Constituţia din 1923; ceremonia de încoronare a lui Ferdinand I ca rege al tuturor românilor; Legea minelor din 1924Legea MârzescuLegea pentru învăţământul primarLegea pentru unificarea administrativă; se înfiinţează Patriarhia Română; Legea electorală din 1926renunţarea la tron a principelui Carol; Actele de la 4 ianuarie 1926

Guvernul Alexandru Averescu (3)
30 martie 1926 – 4 iunie 1927

PP

Cabinetul a venit la putere cu sprijinul lui Ionel Brătianu; Tratatul de prietenie cu Franţa; prima grilă de salarizare a funcţionarilor publici; Averescu se îndepărtează de la linia politică dictată de Brătianu, manifestând opinii favorabile restauraţiei carliste; fruntaşul liberal forţează căderea guvernului, iar primul ministru se vede nevoit să demisioneze

 

Guvernul Barbu Ştirbei
4 iunie 1927 – 20 iunie 1927

Uniune Naţională

A fost un cabinet efemer format din grupări politice divergente şi personalităţi cu vederi politice total diferite; la sugestia lui Ionel Brătianu, miniştrii liberali se retrag din guvern, iar primul ministru este nevoit să îşi depună mandatul

 

Guvernul Ion I. C. Brătianu (7)
22 iunie 1927 – 24 noiembrie 1927

PNL

Decesul regelui Ferdinand şi intrarea în funcţiune a Regenţei; principele Carol îşi manifestă pentru prima dată dorinţa de a reveni în ţară în cotidianul parizian „Le matin”; procesul Manoilescu; Ionel Brătianu încetează din viaţă în urma unei amigdalite

 

Guvernul Vintilă I. C. Brătianu
24 noiembrie 1927 – 3 noiembrie 1928

Legea pentru protecţia muncii femeilor şi minorilor; se stabileşte durata zilei de lucru de 8 ore; Pactul Briand-Kellog; tentative eşuate de stabilizare monetară prin contractarea unui împrumut extern; Marşul asupra Bucureştiului; eşuând în tentativa de a constitui un guvern de uniune naţională, primul ministru demisionează

 

Guvernul Iuliu Maniu (1)
10 noiembrie 1928 – 7 iunie 1930

PNŢ

Activitatea cabinetului este marcată de criza economică globală (scăderea nivelului de trai, creşteri de taxe şi impozite, producţia industrială scade cu 37%); împrumut extern de 100 mil. USD prin care se realizează stabilizarea monetară; politică economică de atragere a capitalului străin („porţile deschise”); Legea Mihalache;Protocolul Litvinov; Greva minerilor de la Lupeni (22 de morţi şi 58 de răniţi); principele Carol soseşte inopinat în ţară; Maniu demisionează deoarece Carol evită să îşi ia angajamentele propuse de el

 

Guvernul Gheorghe Mironescu (1)
7 iunie 1930 – 8 iunie 1930

În urma consultărilor, majoritatea clasei politice cu excepţia PNL se pronunţă pentru restauraţia carlistă; în ziua de 8 iunie 1930, cele două Corpuri legislative au votat numirea Alteţei Sale Regale Carol al II-lea ca rege al României; este cabinetul cu cel mai scurt mandat având unica misiune de a organiza actul restauraţiei

Guvernul Iuliu Maniu (2)
13 iunie 1930 – 8 octombrie 1930

Elena Lupescu soseşte în ţară şi se pun bazele camarilei regale; divergenţe politice între rege şi Maniu în privinţa „ordinii constituţionale”; în semn de protest, primul ministru demisionează invocând probleme de sănătate

Guvernul Gheorghe Mironescu (2)
10 octombrie 1930 – 4 aprilie 1931

Împrumut extern de peste 1 miliard de franci cu dobândă de 10,23% pe an; program de investiţii pentru modernizarea a 10.000 km de drumuri; prima „curbă de sacrificiu” (salariile în domeniul public sunt reduse cu 10-25%); regele declanşează o campanie pentru formarea unui cabinet de uniune naţională; o criză ministerială provoacă demisia primului ministru

 

Guvernul Nicolae Iorga
18 aprilie 1931 – 31 mai 1932

Uniunea Naţională

Resursele bugetare ale statului se injumătăţesc; a doua „curbă de sacrificiu” (impozit de 15% pe salarii, creştere a fiscalităţii); adâncirea crizei economice şi amplificarea confilctelor sociale (statul nu mai poate asigura plata regulată a salariilor şi pensiilor); Legea pentru învăţământul universitar; primul ministru demisionează

Guvernul Alexandru Vaida-Voevod (2)
6 iunie 1932 – 10 august 1932

PNŢ

Împrumut extern de 50 milioane de franci elveţieni pentru rezerva BNR; reducerea impozitului agricol, a celui pe clădiri şi pentru profesiile liberale; Problema conversiunii datoriilor agricole; ca urmare a unei crize diplomatice provocate de N. Titulescu, primul ministru demisionează

Guvernul Alexandru Vaida-Voevod (3)
11 august 1932 – 17 octombrie 1932

 

Guvernul Iuliu Maniu (3)
20 octombrie 1932 – 12 ianuarie 1933

Se renunţă la politica „porţilor deschise” prin stabilirea limitelor cantitative ale importului în scopul protejării producţiei naţionale; regele refuză să contrasemneze decretele de destituire din funcţie a prefectului Politiţiei şi cmd. Jandarmeriei, membri ai camarilei, motiv pentru care ministrul de Interne, I. Mihalache, demisionează; din solidaritate, primul ministru demisionează la rândul său

 

Guvernul Alexandru Vaida-Voevod (4)
14 ianuarie 1933 – 9 noiembrie 1933

Ample tensiuni sociale şi mişcări de protest reprimate în forţă de autorităţi (greva petroliştilor de pe Valea Prahovei, greva de la Ateliere CFR „Griviţa”), care determină cabinetul să renunţe la aplicarea unei a treia „curbe de sacrificiu”; Planul de la Geneva; reorganizarea Micii Înţelegeri; pachet de legi pentru protecţie socială; izbucneşte scandalul politic „Afacerea Skoda

 

Guvernul Ion Gheorghe Duca
14 noiembrie 1933 – 3 ianuarie 1934

PNL

În ultima zi a depunerii listelor electorale, guvernul scoate în afara legii Garda de Fier; după o întrevedere la Sinaia cu regele Carol, primul ministru este asasinat pe peronul gării (29 decembrie) de un grup de trei legionari cunoscuţi sub numele deNicadorii

 

Guvernul Gheorghe Tătărescu (1)

5 ianuarie 1934 – 1 octombrie 1934

Cabinetul a promovat o politică de încurajare a industriei naţionale prin practicarea unui protecţionism vamal ridicat şi de creştere a intervenţiei statului în viaţa economică; boom economic fără precedent având consecinţe pozitive asupra nivelului de trai; creşte rolul monarhiei în viaţa de stat prin influenţa pe care regele o exercita asupra guvernului; este semnat Pactul Înţelegerii BalcanicePactul de asistenţă mutuală cu URSSPactul de neagresiune electorală

Guvernul Gheorghe Tătărescu (2)

2 octombrie 1934 – 29 august 1936

Guvernul Gheorghe Tătărescu (3)

29 august 1936 – 14 noiembrie 1937

Guvernul Gheorghe Tătărescu (4)

14 noiembrie 1937 – 28 decembrie 1937

La alegerile din 20 decembrie nici un partid nu reuşeşte să obţină cel puţin 40% din voturi pentru a beneficia de prima majoritară, astfel încât să poată forma şi susţine un cabinet în Parlament; PNL este primul partid de guvernământ din istorie care pierde alegerile

 

Guvernul Octavian Goga
28 decembrie 1937 – 10 februarie 1938

PNC

Regele profită de criza politică determinată de rezultatul alegerilor şi cheamă la guvernare formaţiunea clasată pe locul patru; Garda de Fier se angajează să sprijine PNC la alegerile programate în martie; înţelegând că a pierdut încrederea suveranului, decis să acţioneze pentru schimbarea regimului politic, primul ministru demisionează

 

Guvernul Miron Cristea (1)

10 februarie 1938 – 30 martie 1938

Uniune Naţională

regele Carol al II-lea instaurează regimul monarhiei autoritare; este decretată starea de asediu şi cenzura pe întreg cuprinsul ţării; Constituţia din 27 februarie 1938dizolvarea asociaţiilor, grupărilor şi partidelor politiceDecret-lege pentru apărarea ordinei în statReforma administrativă din 1938 (se înfiinţează 10 ţinuturi); asasinarea lui C. Z. Codreanu; se înfiinţează Frontului Renaşterii Naţionale (FRN)
ca unică organizaţie politică în stat

Guvernul Miron Cristea (2)

30 martie 1938 – 1 februarie 1939

Guvernul Miron Cristea (3)

1 februarie 1938 – 6 martie 1939

 

Guvernul Armand Călinescu
7 martie 1939 – 21 septembrie 1939

FRN (PN din
22 iunie 1940
)

Marea Britanie şi Franţa acordă garanţii de independenţă României,
nu pentru integritatea teritorialăLegea electorală din 1939Pactul Ribbentrop-Molotov; începutul celui de-al Doilea Război Mondial; Consiliul de Coroană decide „observarea strictă a regulilor neutralităţii stabilite prin convenţiile internaţionale faţă de beligeranţii actualului conflict” [1]primul ministru este asasinat de un comando legionar

 

Guvernul Gheorghe Argeşeanu
21 septembrie 1939 – 28 septembrie 1939

Primul ministru a coordonat represaliile autorităţilor faţă de asasinarea lui A. Călinescu; în total au fost asasinaţi aproximativ 300 de fruntaşi legionari

 

Guvernul Constantin Argetoianu
28 septembrie 1939 – 24 noiembrie 1939

Activitatea cabinetului a fost considerată ineficientă de şeful statului; în plin război mondial, regele a considerat că primul ministru „n-are vlaga de care ritmul actual are nevoie” şi a decis înlocuirea lui

Guvernul Gheorghe Tătărescu (5)

24 noiembrie 1939 – 11 mai 1940

Ofensiva germană în Europa de Vest; capitularea Franţei; Notele ultimative ale URSS din 26/28 iunie 1940 (România cedează Basarabia, nordul Bucovinei şi ţinutul Herţa); se renunţă la garanţiile anglo-franceze din 13 aprilie 1939; politica externă este reorientată spre Germania

Guvernul Gheorghe Tătărescu (6)

11 mai 1940 – 4 iulie 1940

 

Guvernul Ion Gigurtu
4 iulie 1940 – 4 septembrie 1940

PN

Decretul-lege privitor la starea juridică a locuitorilor evrei din România;
Al doilea arbitraj de la Viena (România cedează Ungariei nord-vestul Transilvaniei, reprezentând 43.492 km² şi o populaţie de aproximativ
2,5 mililioane locuitori)

 

Guvernul Ion Antonescu (1)

4 septembrie 1940 – 14 septembrie 1940

Uniune Naţională [1]

abdicarea regelui Carol al II-lea; primul ministru este învestit cu puteri deplineAcordul de la Craiova (România cedează Cadrilaterul Bulgariei); România este declarată „stat naţional-legionar”

Guvernul Ion Antonescu (2)

14 septembrie 1940 – 27 ianuarie 1941

Mişcarea Legionară înfiinţează instituţii proprii care funcţionează în paralel cu cele oficiale; România aderă la Pactul Tripartit; Masacrul de la JilavaRebeliunea legionară (legionarii sunt înlăturaţi de la guvernare)

Guvernul Ion Antonescu (3)

27 ianuarie 1941 – 23 august 1944

Războiul împotriva Uniunii Sovietice; Actul de la 23 august 1944 (mareşalul Antonescu este demis de regele Mihai I şi arestat)

 

Guvernul Constantin Sănătescu (1)

23 august 1944 – 4 noiembrie 1944

BND
(PNŢ • PNL • PSD • PCR)

Convenţia de armistiţiu din 12 septembrie 1944 (ieşirea din războiul antisovietic şi angajarea în lupta împotriva Germaniei, plata a 300 mil. USD despăgubiri de război, anularea dictatului de la Viena, stabilirea graniţei româno-sovietice din 28 iunie 1940); confruntare între partidele politice şi coaliţia girată de comunişti

Guvernul Constantin Sănătescu (2)

4 noiembrie 1944 – 6 decembrie 1944

Uniune Naţională
(PNŢ• PNL • FND)

 

Guvernul Nicolae Rădescu
6 decembrie 1944 – 28 februarie 1945

Mandatul cabinetului a fost marcat de o profundă criză politică determinată de campaniile FND organizate în tentativa de a prelua puterea; Conferinţa de la Ialta; Manifestaţia antiguvernamentală din 24 februarie 1945;
A. I. Vâşinski efectuează o vizită la Bucureşti, prilej cu care îi impune regelui Mihai destituirea cabinetului

 

Guvernul Petru Groza (1)

6 martie 1945 – 30 noiembrie 1946

FND [2]
• PNL-T • PNŢ-A

Reforma agrară din 1945; instituirea Sovrom-urilor; sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial; greva regală (regele refuză să contrasemneze actele emise de guvern); Manifestaţia anticomunistă din 8 noiembrie 1945; procesul mareşalului Ion AntonescuLegea electorală din 1946Alegerile din 19 noiembrie 1946

Guvernul Petru Groza (2)

1 decembrie 1946 – 30 decembrie 1947

BPD [3]

Comuniştii demarează procesul de acaparare a întregii puteri în stat şi lichidare a oricăror forme de opoziţie; etatizarea BNR; instituirea controlului de stat în industrie; Tratatul de Pace de la Paris; Înscenarea de la Tămădău; abdicarea regelui Mihai I; proclamarea Republicii

Guvernul Petru Groza (3)

30 decembrie 1947 – 13 aprilie 1948

PMR [4] [5]

Constituţia din 13 aprilie 1948naţionalizarea industriei; România devine membru fondator CAER (1949); instiuirea planificării economice, având la bază centralismul; demararea procesului de colectivizare; înfiinţarea DGSP; Deportările în Bărăgan; înfiinţarea regiunilor şi raioanelor (1950)

Guvernul Petru Groza (4)

13 aprilie 1948 – 2 iunie 1952

 

Guvernul Gheorghe Gheorghiu-Dej (1)

2 iunie 1952 – 24 ianuarie 1953

Constituţia din 27 septembrie 1952; România devine membru fondator al Tratatului de la Varşovia (17 mai 1955)

Guvernul Gheorghe Gheorghiu-Dej (2)

24 ianuarie 1953 – 4 octombrie 1955

 

Guvernul Chivu Stoica (1)

4 octombrie 1955 – 19 martie 1957

Începe procesul de destalinizare; desfiinţarea Sovrom-urilor; România devine membru ONU (14 dec. 1955); Revoluţia maghiară din 1956; retragerea trupelor sovietice (1958); constituirea Consiliului de Stat în locul prezidiului MAN (1961)

Guvernul Chivu Stoica (2)

19 martie 1957 – 21 martie 1961

 

Guvernul Ion Gheorghe Maurer (1)

21 martie 1961 – 18 martie 1965

Se încheie procesul de colectivizare (1962); Declaraţia PMR din Aprilie 1964; disensiunile din interiorul CAER; respingerea planului Valev; Constituţia din 21 august 1965

Guvernul Ion Gheorghe Maurer (2)

18 martie 1965 – 21 august 1965

Guvernul Ion Gheorghe Maurer (3)

21 august 1965 – 9 decembrie 1967

PCR

Ceauşescu continuă linia politică de independenţă faţă de Moscova; Reforma administrativă din 1968; condamnarea publică a intervenţiei trupelor Tratatului de la Varşovia în Cehoslovacia; deschidere în plan extern; vizita preşedintelui SUA, R. Nixon, la Bucureşti; demararea procesului de industrializare şi urbanizare forţată;Tezele din Iulie 1971

Guvernul Ion Gheorghe Maurer (4)

9 decembrie 1967 – 13 martie 1969

Guvernul Ion Gheorghe Maurer (5)

13 martie 1969 – 27 februarie 1974

 

Guvernul Manea Mănescu (1)

27 februarie 1974 – 18 martie 1975

Ceauşescu preia, treptat, toate pârghiile de putere în stat; acutizarea represiunii politice; amplificarea cultului personalităţii; Actul final de la Helsinki; greva minerilor din Valea Jiului

Guvernul Manea Mănescu (2)

18 martie 1975 – 30 martie 1979

 

Guvernul Ilie Verdeţ (1)

30 martie 1979 – 29 martie 1980

Deteriorare a stării materiale a populaţiei; România se izolează în plan extern, atât faţă de lumea occidentală, cât şi în interiorul blocului comunist; datoria externă ajunge la 10,2 miliarde de dolari; Ceauşescu decide achitarea întreagă a datoriei externe până în 1990

Guvernul Ilie Verdeţ (2)

29 martie 1980 – 21 mai 1982

 

Guvernul Constantin Dăscălescu (1)

21 mai 1982 – 29 martie 1985

Profundă criză economică şi socială; deteriorare accentuată a nivelului de trai până la limita subzistenţei; pentru a achita datoria externă, producţia internă a fost reorientată spre export, în timp ce restul cetăţenilor au fost privaţi de alimentele şi bunurile de consum de bază, acestea fiind raţionalizate şi reduse progresiv;Revoluţia din Decembrie 1989

Guvernul Constantin Dăscălescu (2)

29 martie 1985 – 22 decembrie 1989

 

Guvernul Petre Roman (1)

27 decembrie 1989 – 28 iunie 1990

FSN

Măsuri privind reorganizarea instituţională a statului; primele alegeri libere (20 mai1990); Fenomenul Piaţa UniversităţiiMineriada din Iunie 1990

Guvernul Petre Roman (2)

28 iunie 1990 – 16 octombrie 1991

Pachet de măsuri privind mecanismele economiei de piaţă; Legea fondului funciar; vânzarea către populaţie a locuinţelor construite din fondurile statului; liberalizarea parţială a preţurilor; inflaţie accelerată (170%); recesiune economică (PIB scade cu 13%); ca urmare a Mineriadei din Septembrie 1991 premierul demisionează

 

Guvernul Theodor Stolojan

16 octombrie 1991 – 20 noiembrie 1992

Uniune Naţională [6]

Cabinet de concentrare naţională fără sprijinul PNŢ-CD; Constituţia din 8 decembrie 1991; naţionalizarea valutei (societăţile comerciale şi populaţia au fost obligate să-şi schimbe valuta în lei la un curs fixat administrativ); recapitalizarea băncilor; liberalizarea totală a preţurilor; scădere a PIB cu 8,8%; inflaţie galopantă (210%)

 

Guvernul Nicolae Văcăroiu

20 noiembrie 1992 – 12 decembrie 1996

PDSR [7]

Abordare lentă a procesului de restructurare şi reformă a sistemului bancar, pierderile economice fiind acoperite de la bugetul de stat; după atingerea unui prag record de 256%, rata anuală a inflaţiei scade sub 100%; introducerea TVA;CuponiadaAfacerea Caritas; România devine membru în Consiliul Europei; România semnează Acordul de asociere la UE

 

Guvernul Victor Ciorbea

12 decembrie 1996 – 17 aprilie 1998

CDR • USD [8] • UDMR

Program ce vizează accelerarea privatizării, restructurării şi reducerea pierderilor din economie; recesiune economică (în anul 1997, PIB scade cu 6,1%, iar rata inflaţiei ajunge la 150%); Căderea guvernului s-a produs ca urmare a unei crize politice provocate de PD

 

Guvernul Radu Vasile

17 aprilie 1998 – 22 decembrie 1999

Deteriorare a nivelului de trai (şomajul depăşeşte 10%); Legea învăţământului din 1998Mineriada din Ianuarie 1999; participarea la Războiul din Kosovo; vizita Papei Ioan Paul al II-lea; România este invitată să înceapă negocierile pentru aderarea la UE; primul ministru este revocat din funcţie de preşedintele Constantinescu

 

Guvernul Mugur Isărescu

22 decembrie 1999 – 28 decembrie 2000

CDR • PD
• PSDR • UDMR

Prima creştere economică după trei ani (2,4%); pachet de măsuri de relaxare fiscală (reducerea impozitului pe profit, aplicarea unei cote unice de TVA de 19%, introducerea impozitului pe venitul global, ş.a.); măsuri fiscale de sprijinire a exporturilor; reglementarea sistemului public de pensii şi asigurări sociale; Afacerea FNI

 

Guvernul Adrian Năstase

28 decembrie 2000 – 29 decembrie 2004

PSD [9]

Boom economic (în anul 2004, creşterea economică a fost de 8,3%,
iar rata inflaţiei scade sub 10%); eliminarea vizei Schengen; revizuirea Constituţiei; participarea la Războiul din Irak şi din Afghanistan; România devine membru al NATO (29 martie 2004); închiderea negocierilor
pentru aderarea la UE

 

Guvernul Călin Popescu Tăriceanu (1)

29 decembrie 2004 – 5 aprilie 2007

Alianţa D.A. PNL-PD
• UDMR • PC [10]

Mandatul cabinetului a fost marcat de confruntarea dintre primul ministru
şi preşedintele Băsescu; introducerea cotei unice de impozitare de 16%; denominarea monedei naţionale cu patru zerouri; Răpirea jurnaliştilor din Irak; România devine membru al Uniunii Europene la 1 ianuarie 2007; PD este scos de la guvernare prin restructurarea cabinetului

Guvernul Călin Popescu Tăriceanu (2)

5 aprilie 2007 – 22 decembrie 2008 [11]

PNL • UDMR

Boom economic (creştere record de 8,8% în sem. I al anului 2008); creştere a investiţiilor străine; suspendarea preşedintelui Traian Băsescu Summit-ul NATO de la Bucureşti; introducerea votului uninominal mixt

 

Guvernul Emil Boc (1)

22 decembrie 2008 – 13 octombrie 2009
ad-int. 13 octombrie 2009 – 23 decembrie 2009

PDL • PSD [12]

Prima recesiune economică după 10 ani (scădere a PIB cu 7,1%); program de finanţare externă coordonat de FMI în valoare de 20 mld. euro; primul cabinet demis de Parlament prin moţiune de cenzură după 1989

Guvernul Emil Boc (2)

23 decembrie 2009 – prezent

PDL • UDMR

sursa

Categorii:Istorie

Puterea vindecătoare a rugăciunii

Rugăciunile vindecă bolile

Oamenii pot să se vindece într-adevăr în biserici atunci când ating sfintele moaşte sau sanctuarele. Oamenii de ştiinţă din Petersburg au dovedit-o şi au descoperit şi mecanismul „material” al acestui fenomen divin.

„O rugăciune este un remediu puternic”, spune Valeri Slezin, şeful Laboratorului de Neuropsihofiziologie al Institutului de Cercetare şi Dezvoltare Psihoneurologică Bekhterev din Petersburg. „Rugăciunea nu numai că reglează toate procesele din organismul uman, dar ea repară şi structura grav afectată a conştiinţei.”


Profesorul Slezin a făcut ceva de necrezut – a masurat puterea rugăciunii. El a înregistrat electroencefalogramele unor călugări în timp ce se rugau şi a captat un fenomen neobişnuit – „stingerea” completă a cortexului cerebral. Această stare poate fi observată numai la bebeluşii de trei luni, atunci când se află lângă mamele lor, în siguranţă absolută. Pe masură ce persoana creşte, această senzaţie de siguranţă dispare, activitatea creierului creşte şi acest ritm al biocurenţilor cerebrali devine rar, numai în timpul somnului profund sau al rugăciunii, aşa după cum a dovedit omul de ştiinţă. Valeri Slezin a numit aceasta stare necunoscută „trezie uşoară, în rugăciune” şi a dovedit ca are o importanţă vitală pentru orice persoană. Este un fapt cunoscut că bolile sunt cauzate mai ales de situaţii negative şi afronturi care ne rămân înfipte în minte.

În timpul rugăciunii, însă, grijile se mută pe un plan secundar sau chiar dispar cu totul. Astfel, devine posibilă atât vindecarea psihică şi morală cât şi cea fizică..

Slujbele bisericeşti ajută şi ele la ameliorarea sănătăţii. Inginera şi electrofiziciana Angelina Malakovskaia, de la Laboratorul de Tehnologie Medicală şi Biologică a condus peste o mie de studii pentru a afla caracteristicile sănătăţii unor enoriaşi înainte şi după slujbă. A rezultat că slujba în biserică normalizeaza tensiunea şi valorile analizei sângelui. Se pare că rugăciunile pot să neutralizeze chiar şi radiaţiile.

Se ştie că după explozia de la Cernobîl, instrumentele de masură pentru radiaţii au arătat valori care depăşeau capacitatea de măsurare a instrumentului. În apropierea Bisericii Arhanghelului Mihail, însă, aflată la patru km de reactoare, valoarea radiaţiilor era normală.

Oamenii de ştiinţă din Petersburg au confirmat, cu ajutorul experimentelor efectuate, că apa sfinţită, semnul Crucii şi bătutul clopotelor pot să aibă, de asemenea, proprietăşi vindecătoare. De aceea, în Rusia, clopotele bat întotdeauna în cursul epidemiilor. Ultrasunetele emise de clopotele care bat omoară viruşii de gripă, hepatită şi tifos. Proteinele viruşilor se încovoaie şi nu mai poartă infecţia, a spus a. Malakovskaia. Semnul crucii are un efect şi mai semnificativ: omoară microbii patogeni (bacilul de colon şi stafilococi) nu numai în apa de la robinet, ci şi în râuri şi lacuri. Este chiar mai eficientă decât aparatele moderne de dezinfecţie cu radiaţie magnetică.

Laboratorul ştiinţific al Institutului de Medicină Industrială şi Navală a analizat apa înainte şi după sfinţire. A rezultat că dacă se citeşte rugăciunea Tatăl Nostru şi se face semnul Crucii asupra apei, atunci concentraţia bacteriilor dăunătoare va fi de o sută de ori mai mică. Radiaţia electromagnetică dă rezultate mult inferioare. Astfel, recomandările Ortodoxe de a binecuvânta orice mâncare sau băutură nu au numai o valoare spirituală, ci şi una preventivă. Apa sfinţită nu este numai purificată, ci ea îşi schimbă şi structura, devine inofensivă şi poate să vindece. Aceasta se poate dovedi cu aparate speciale..

Spectrograful indică o densitate optică mai mare a apei sfinţite, ca şi cum aceasta ar fi înţeles sensul rugăciunilor şi l-ar fi păstrat. Aceasta este cauza acestei puteri unice de a vindeca. Singura limită este că vindecă numai pe cei credincioşi. „Apa „distinge” nivelul de credinţă al oamenilor.”, spune A. Malenkovskaia.

Atunci când un preot sfinţeşte apa, densitatea optică este de 2,5 ori mai mare, atunci când sfinţirea este efectuată de o persoană credincioasă laică, numai de 1,5 ori mai mare, dar cu un om botezat şi necredincios, fără cruce la gât, schimbările au fost nesemnificative.

De fapt, după cum se va vedea, au fost capabili să măsoare unele efecte, dovedind cu mijloacele ştiinţifice actuale ceea ce Sfinţii Părinţi ştiu, prin experinţă, de 2000 de ani, dar „mecanismul”, fiind divin, nu poate fi explicat în termeni omeneşti. (N.T.)

sursa

Categorii:Credință, Ştiinţă

Formarea continentelor

Iată una din variantele serioase prin care se explică formarea continentelor.

Categorii:Amuzant