Prima pagină > Credință, Ştiinţă > Puterea vindecătoare a rugăciunii

Puterea vindecătoare a rugăciunii

Rugăciunile vindecă bolile

Oamenii pot să se vindece într-adevăr în biserici atunci când ating sfintele moaşte sau sanctuarele. Oamenii de ştiinţă din Petersburg au dovedit-o şi au descoperit şi mecanismul „material” al acestui fenomen divin.

„O rugăciune este un remediu puternic”, spune Valeri Slezin, şeful Laboratorului de Neuropsihofiziologie al Institutului de Cercetare şi Dezvoltare Psihoneurologică Bekhterev din Petersburg. „Rugăciunea nu numai că reglează toate procesele din organismul uman, dar ea repară şi structura grav afectată a conştiinţei.”


Profesorul Slezin a făcut ceva de necrezut – a masurat puterea rugăciunii. El a înregistrat electroencefalogramele unor călugări în timp ce se rugau şi a captat un fenomen neobişnuit – „stingerea” completă a cortexului cerebral. Această stare poate fi observată numai la bebeluşii de trei luni, atunci când se află lângă mamele lor, în siguranţă absolută. Pe masură ce persoana creşte, această senzaţie de siguranţă dispare, activitatea creierului creşte şi acest ritm al biocurenţilor cerebrali devine rar, numai în timpul somnului profund sau al rugăciunii, aşa după cum a dovedit omul de ştiinţă. Valeri Slezin a numit aceasta stare necunoscută „trezie uşoară, în rugăciune” şi a dovedit ca are o importanţă vitală pentru orice persoană. Este un fapt cunoscut că bolile sunt cauzate mai ales de situaţii negative şi afronturi care ne rămân înfipte în minte.

În timpul rugăciunii, însă, grijile se mută pe un plan secundar sau chiar dispar cu totul. Astfel, devine posibilă atât vindecarea psihică şi morală cât şi cea fizică..

Slujbele bisericeşti ajută şi ele la ameliorarea sănătăţii. Inginera şi electrofiziciana Angelina Malakovskaia, de la Laboratorul de Tehnologie Medicală şi Biologică a condus peste o mie de studii pentru a afla caracteristicile sănătăţii unor enoriaşi înainte şi după slujbă. A rezultat că slujba în biserică normalizeaza tensiunea şi valorile analizei sângelui. Se pare că rugăciunile pot să neutralizeze chiar şi radiaţiile.

Se ştie că după explozia de la Cernobîl, instrumentele de masură pentru radiaţii au arătat valori care depăşeau capacitatea de măsurare a instrumentului. În apropierea Bisericii Arhanghelului Mihail, însă, aflată la patru km de reactoare, valoarea radiaţiilor era normală.

Oamenii de ştiinţă din Petersburg au confirmat, cu ajutorul experimentelor efectuate, că apa sfinţită, semnul Crucii şi bătutul clopotelor pot să aibă, de asemenea, proprietăşi vindecătoare. De aceea, în Rusia, clopotele bat întotdeauna în cursul epidemiilor. Ultrasunetele emise de clopotele care bat omoară viruşii de gripă, hepatită şi tifos. Proteinele viruşilor se încovoaie şi nu mai poartă infecţia, a spus a. Malakovskaia. Semnul crucii are un efect şi mai semnificativ: omoară microbii patogeni (bacilul de colon şi stafilococi) nu numai în apa de la robinet, ci şi în râuri şi lacuri. Este chiar mai eficientă decât aparatele moderne de dezinfecţie cu radiaţie magnetică.

Laboratorul ştiinţific al Institutului de Medicină Industrială şi Navală a analizat apa înainte şi după sfinţire. A rezultat că dacă se citeşte rugăciunea Tatăl Nostru şi se face semnul Crucii asupra apei, atunci concentraţia bacteriilor dăunătoare va fi de o sută de ori mai mică. Radiaţia electromagnetică dă rezultate mult inferioare. Astfel, recomandările Ortodoxe de a binecuvânta orice mâncare sau băutură nu au numai o valoare spirituală, ci şi una preventivă. Apa sfinţită nu este numai purificată, ci ea îşi schimbă şi structura, devine inofensivă şi poate să vindece. Aceasta se poate dovedi cu aparate speciale..

Spectrograful indică o densitate optică mai mare a apei sfinţite, ca şi cum aceasta ar fi înţeles sensul rugăciunilor şi l-ar fi păstrat. Aceasta este cauza acestei puteri unice de a vindeca. Singura limită este că vindecă numai pe cei credincioşi. „Apa „distinge” nivelul de credinţă al oamenilor.”, spune A. Malenkovskaia.

Atunci când un preot sfinţeşte apa, densitatea optică este de 2,5 ori mai mare, atunci când sfinţirea este efectuată de o persoană credincioasă laică, numai de 1,5 ori mai mare, dar cu un om botezat şi necredincios, fără cruce la gât, schimbările au fost nesemnificative.

De fapt, după cum se va vedea, au fost capabili să măsoare unele efecte, dovedind cu mijloacele ştiinţifice actuale ceea ce Sfinţii Părinţi ştiu, prin experinţă, de 2000 de ani, dar „mecanismul”, fiind divin, nu poate fi explicat în termeni omeneşti. (N.T.)

sursa

Anunțuri
Categorii:Credință, Ştiinţă
  1. U R A N U S
    10/10/2012 la 19:43

    EL SALVADOR !

    Au trecut peste 2 mii de ani de la nasterea Mantuitorului,
    Salvatorului, si multimi de oameni din lumea crestina continua
    sa creada (aparent sau cu adevat) ca Hristos este Salvatorul
    omenirii, daca nu pentru fiecare in parte , cand este la nevoie,
    cat si in aceasta lume, macar in viata de apoi, prin anularea
    pacatelor acestuia, puse -se stie- anticipat, pe umerii lui Isus
    Hristos.Cu toate ca majoritatea acestor oameni accepta ca
    lumea are o varsta apreciabila (de peste 10 mii de ani) totusi,
    aceiasi oameni , nu pot iesi din incurcatura pusa chiar de
    relatarile biblice, in care Dumnezeu apare cu doar cateva mii
    de ani i.e.n., si de aici inainte, toate istoriile cunoscute, inclusiv
    nasterea Mantuitorului, marcat cu anul Zero, ca un simbol al
    inceperii unei vieti noi, pe pamant, desi totalitatea istoriilor
    (inclusiv Biblia) nu sesizeaza nici o mare diferenta intre anul
    unu i.e.n. si anul intai, sau 30 e.n.!

    Si nu numai acesti ani, ci si urmatoarele o mie noua sute
    de ani, omenirea a trait sub acelasi auspicii, ale inegalitatii
    naturale, dublate (ca si in sec. 3 i.e.n., de ex.) de inegalitatile si
    inechitatile impuse de om catre om, in cel mai comun caz, prin
    forta pumnului, a batei, sau mai elevat, prin forta armelor.
    Despre inegalitatea construita de om, in special prin cea ce se
    numeste religie, sunt prea multe de spus, insa -la fel de bine-
    sunt deja arhicunoscute aceste practici diabolice ale bisericilor,
    insa chiar si atotputernicia acestora, a trebuit sa se indoaie si
    colapsesze in fata vitregiilor naturii, mai ales pe taram micro-
    biologic, si anume in fata bolilor , mai ales in fata celor
    microbiene (sau parazitare insa cu agenti microscopici, precum
    malaria), care cum bine stim, au tinut sub control numeric,
    populatiile umane, inca din fasa umanitatii.

    Istoric vorbind (adica avand date de referinta scrise , deci cel
    mai acceptabile) marile epidemii de boli contagioase au fost
    inregistrate intre anul 1000 si 1800*, iar aceasta contagiozitate
    inalta (a respectivelor boli infecto-contagiase, denumita
    epidemie sau pandemie) nu s-a datorat nici agresivitatii
    crescute a microbilor si nici a ordinelor divine, de a pedepsi
    omenirea(sau oricare altor motivatii imaginabile) ci s-a datorat
    unui fapt mult mai natural si chiar mult mai usor de inteles,
    un factor aparut inevitabil ca rezultat al evolutiei umane, si
    anume cresterea aglomeratiilor umane, aparitia si cresterea
    (pe verticala si orizontala) a burgurilor, cetatilor, oraselor, in care
    densitatea a inceput sa aiba un rol din ce in ce mai important.
    Pe langa acest aspect, un altul extrem de important, a fost
    primitivismul „tehnosocial”(care si acum este in urma curbei
    demografice in foarte multe tari) adica lipsa a 99% din mijloacele
    si facilitatile moderne de a intrerupe „lantul epidemiologic” la
    orice nivel, chiar si dupa ultima reduta, adica dupa ce organismul
    uman a fost expus infectiei.Desigur ca in aceasta ecuatie putem
    aprecia ca trei lucruri sunt de importanta capitala, si anume
    existenta surselor de apa potabila curenta(cu sensul de verificata
    zilnic ca este potabila, adica asigurarea ca nu este transmitatoare
    de boli sau intoxicatii**), existenta canalizarii prin care dejectiile
    umane sa fie macar dirijate (daca nu prelucrate, dezinfectate,
    reciclate in siguranta,etc.), departe, in afara siturilor umane, si
    foarte important, existenta medicamentelor care pot preveni
    boala, sau odata contactata, combate, trata, aceasta boala
    microbiena, prin distrugerea sau blocarea inmultirii (si
    eliminarea microbilor din corpul uman).
    Daca primele 2 aspecte ale acestei triade de aur, au fost o
    realitate si in lumea antica (valabile insa pentru un numar extrem
    de restrans de persoane), medicamentele specifice si cu
    adevarat efective , au devenit cunoscute si folosite la o data
    destul de recenta (raportat chiar si la numai cei 6-8 mii de ani
    de istorie acceptat a fi confirmata), iar referirea este facuta la
    antibiotice, care pornind de la unul singur, prin cercetari si
    experimentari, s-a ajuns la o paleta impresionanta, care
    poate fi efectiva in majoritatea bolilor infectioase (mai putin
    cele virale, desi conditioneaza evolutia acestora, prin evitarea
    complicatiilor bacteriene).

    Pana la descoperirea primului antibiotic , Sepembrie 1928-
    omenirea a folosit o varietate de substante vegetale sau minerale,
    in tratarea diverselor boli, iar in ultimele sute de ani au fost
    introduse in parctica antisepticele si sulfamidele, insa acestea
    niciodata nu au atins eficacitatea antibioticelor.Antisepticele,
    deobicei lucreaza bine la suprafata, insa nu distrug germenii
    anaerobi din rani profunde (chiar mici) si chiar reduc capacitatea
    naturala a organismului de aparare.Primul antiseptic folosit
    in timpurile moderne a fost fenolul, folosit de Lister in 1861 , insa
    alti antiseptici (alcool, iod, acid boric, etc.) au fost folositi chiar
    si in timpurile antice.Sulfamidele, descoperite in 1932 de un
    laborator german, in 1945 salveaza viata lui Winston Churchill,
    (evreu la a sasea generatie, veniti din Franta), insa datorita
    circumstantelor (razboiul dintre Germania si Anglia +), in media
    s-a trompetat ca de fapt antibioticele lui Fleming , l-au salvat pe
    acesta.Pentru ca Alexander Fleming, un biolog scotian, este cel
    care a descoperit primul antibiotic, Penicilina, iar in urmatorii
    20 de ani, prin fonduri oferite de Casa Regala engleza, Florey
    si Chain purifica, concentreaza si transforma producerea
    penicilinei in productie de masa, cei 3 , primind in 1945 premiul
    Nobel pentru medicina.

    Pentru intreaga sa activitate in biologie, Fleming a primit si alte
    distinctii si onoruri, a fost facut cavaler de catre Regina Angliei,
    i-a fost ridicata o statuie in Plaza del Tores (Madrid, Spania; o
    alta monarhie!) iar in 2009 chipul sau a fost tiparit pe bancnotele
    de 5 lire.Desi la aducerea pe piata practic valabila pentru
    oricine, a acestui medicament(penicilina si apoi sutele de
    antibiotice, naturale sau sintetizate) si-au adus contributia 3
    personalitati stiintifice, totusi, rezumandu-ne la descoperitorul
    initial, A.Fleming, putem spune ca din punct de vedere practic,
    acest om este cel mai important om de pe planeta, in toate
    timpurile, fara descoperirea sa, omeniea nu ar fi trecut niciodata
    (ca numar) de cel mult, 2 miliarde, pentru ca aceste antibiotice,
    salveaza zilnic viata la sute de mii de persoane. Desigur ca sunt
    zeci de alte peronalitati stiintifice cu mult mai celebre, mai
    populare, mai cunoscute decat A.Fleming (chiar si daca ne
    rezumam numai la britanici :Isaac Newton, Charles Darwin,
    etc.) insa Alexander Fleming poate fi numit , pentru umanitate,
    cea ce Hristos nu a fost si nu va fi niciodata: Salvatorul!

    * exista confirmari pentru o devastatoare febra tifoida, in Atena
    anilor 400 i.e.n., unde ar fi murit un sfert din populatia orasului,
    iar prima epidemie de ciuma bubonica in Europa este
    inregistrata dupa anul 400 e.n., epidemii care dupa anul 1000,
    (denumita „moartea neagra” dupa anul 1300) au redus populatia
    Europei chiar si la 50%. „Moartea neagra” a nu se confunda cu
    „Buba neagra” sau Dalac sau Carbune (din greceste, anthrax
    inseamna negru-carbune, in romaneste, antracit) deci antraxul
    descoperit de un francez si germanul Koch, apoi studiat de
    Pasteur , un chimist ajuns parintele microbiologiei si al
    imunologiei(!), prin studiile si rezolvarile „misterelor” care
    duceau la vinificatie gresita, la bolile viermilor de matase si la
    dezastrele economiei franceze, moartea endemica a ierbivorelor
    de ferma, pe asa zisele, campii blestemate, adica -de fapt- pline
    cu spori de antrax, Pasteur formuland vaccinul impotriva
    acestei boli

    ** Actualul focar de holera din Camerun exemplifica cat de
    importanta este consumul apei potabile si verificate permanent
    in acest sens (potabilitatea poate fi naturala sau obtinuta prin
    filtrare si clorinare sau fierbere, sau alte metode fizico-chimice;
    clorinarea, la scara larga si fierberea la nivel de familie sunt cele
    mai eficiente si uzuale metode).
    Sept., 2010

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: