Archive

Archive for Septembrie 2011

Provocare pentru prietenul Rapcea. Așteptăm un răspuns chiar și mai bine documentat.

Chiar dacă textul citat este presărat de cuvinte mai rar rostite în mediul academic, n-am putut să nu mă întreb dacă MISA nu oferă totuși câteva servicii chitite pe unii indivizi dezamăgiți de performanțele lor sexuale. O tabără în care să dai 1.100 de lei (11 milioane vechi), la care participă o agenție de modelling aflată într-o permanentă căutare de personal, la o adresă secretă, cu o psiholoagă de ți-e teamă să nu-i explodeze sânii sau buzele de prea mult silicon sau botox, ca să nu mai zic de participanta de clasa a VIII-a, pentru al cărei tată nu știm dacă să-l îmbărbătăm sau să-l tragem de urechi pentru lipsa de vigilență..

Cred personal că pe Bivolaru au vrut să-l aresteze ca să acopere cine știe ce măgărie politică printr-un scandal sexual mediatic și că omu’ în mare măsură a primit pe drept cuvânt azil politic, dar e improbabil ca școala de yoga să nu fi fost folosită ca un instrument de adunat bani și de la cei cu alte interese decât acele de integrare doar în absolut. Dacă au putut profita de ce să n-o fi făcut!? Șacali și uscături se găsesc peste tot.

Pe Rapcea – fost membru MISA – îl cunosc și stiu că a căutat permanent să separe de pe istoria mișcării pe cei negri de cei albi, sau pe cele rele de cele curate. Nu știu pe nimeni altcineva din interior așa că îl deleg într-un mod de-a dreptul nepotist și poate nedrept ca pe expertul meu personal în aflarea adevărului palpabil.

Întrebarea este daca MISA stoarce bani de la perverși sau dacă exploatează slăbiciunile sexuale ale membrilor săi. Face sau a făcut MISA afaceri sexuale? Cât din MISA este ezoterism, yoga, medicină, cunoaștere personală și cât este balast sexual?


De ce invită sectanţii agenţiile de modeling la întruniri ?

articol copiat de-a binelea de pe blogul prietenului Ticălos

Azi o sa-i fut in gura pa sectantii astia nenorociti, care ne/va corup femeile, copiii si barbatii. Asa ca pregatiti-va de spectacol.

Cunoastem cu totii cazul MISA. Pentru cei ce s-au nascut dupa anul 2010 si-mi citesc blogul, MISA este o gasca de futaciosi care si-o trag intre ei ca-n filmele porno, apoi isi beau urina si se canibalizeaza reciproc. Dupa care se duc acasa linistiti si se culca. Bun. Acum, ca sa aiba cu cine sa faca lucrurile astea, au nevoie de membri. Asa ca fac tot felul de intalniri din astea, chipurile sa te ajute pe tine, idiotule, care habar n-aveai ca daca-ti bei pisatul sau ti-o tragi cu un/o necunoscut/a te integrezi in absolut. Chestia e ca-ti mai cer si bani pentru asta. E tare sau ce? Adica…desi pot si singur sa ma pis in sticla sa trag o dusca sau sa ma duc pana la vecina sa i-o trag ca la mondiale si sa nu platesc nimic, ma duc la sifiliticii astia sa le mai dau si bani. Cat de idiot trebuie sa fiu ? In fine, trecem la ce ne doare pe noi. Ma rog, pe mine.

Mi-au venit pe mail, de la feisbuc, niste invitatii la evenimente. Ba una, ba alta, la un moment dat vad o invitatie pentru „Tabara de vindecare si initiere in ritualurile Munay ki„. Ai lasa-ma. Deci vindeci inainte sa fii initiat sau cum? ceva de genu’: ai castigat cursa de 24 de ore de la Le Mans, dar nu stii sa conduci. Cum soarta lor sa te vindeci inainte sa fii initiat in ritualul respectiv? Asta-i primul lucru care bate grav la ochi.

Ma uit la persoanele invitate, eram curios cine dracu participa la asa ceva. Cand, vad invitata o agentie de casting/modeling, Casting Models Brasov, care zice asa la informatii „Casting Models Brasov… Profesional Services… Sampling si Hostess… Animation & Vip Escort… Fashion Models… Video & Photo Shooting… Promoters… Boys & Girls… Always Hireing„. Zic, astia-s cu muia. Ce sa caute o agentie de modeling la intrunirea sectantilor? M-am gandit, m-am razgandit, n-am gasit nicio explicatie logica  pentru prezenta respectivei agentii la „eveniment”. Mai mult, „tabara” asta costa 1.100 de lei, iar locatia exacta va fi stiuta doar de cei inscrisi si evident care achita taxa, deduc eu. Evident au si „traineri”, ca doar nu era sa te antrenezi de unu singur, ca tampitul. Poate te julesti sau iti rupi pula`n cine stie ce osoasa. Tre sa te instruiasca prima data. Energiile tre sa fie slefuite, spiritul tre sa curga, intelegi ? tre sa te simti ca o raza de soare care penetreaza cu gingasie jegul de pa geamul nespalat de 2 ani. Pai, asa, oricum? Sunt traieri. Acestia sunt „Liliana Codleanu şi Remus Râpeanu„.

Trainerul Liliana este psiholog, psihoterapeut, shaman în traditia Laika, practică medicina energetică a shamanilor incaşi, a primit iniţierile în Munay Ki linie de iniţiere: Q’ ero, Alberto Villoldo  şi a urmat Medicine Whell si CVSH – Roata Medicinii şi Căile de vindecare ale shamanului – la Şcoala Incasă de Medicină Energetică, cu shaman traineri: Chris Waters şi Simon Sharp, pregatiţi la The Four Winds – condusă de către Dr. Alberto Villoldo.

Ba voi intelegeti ce avem noi aici ? Ba…Roata Medicinii, pricepi ? Scoala incasa de medicina energetica, ba, ignorantule! pregatiti de „the four winds” [(cele patru vanturi.Nu e clar daca se refera la basini (n.r.)]. Incultule. Habar n-ai, in pula mea. Trecem mai departe.

Trainerul Remus Râpeanu. Asta e mai prost, n-are atatea scoli cate are guru Liliana. Asta-i doar iniţiat în tradiţia Laika şi Ritualurile Munay ki, linie de iniţiere: indienii Q’ ero, Alberto Villoldo.

Mail mult, ca sa nu plecati cu mana goala, „Veţi primi: suport de curs, diplomă, DVD cu explicarea ritualurilor făută de Alberto Villoldo şi propria piatră Pi pentru iniţieri”.
Revin la prima mea intrebare, la care caut raspuns de la voi. Ce cauta o agentie de hostess/modeling la orgii sexuale? De ce va intreb ? pentru ca nu vreau sa spun ca agentia respectiva e de fapt o sursa de fetite pentru futaciosii din „tabara”. Va las s-o spuneti voi. Ce sa fie? Prostitutie? Ce? Nu se poate. Refuz sa cred asa ceva. Si ca sa nu aveti dubii ca mananc cacat, asa cum majoritatea celor cu creierii prastie vor avea impresia, in tabara si-a confirmat prezenta si domnisoara Luiza, psiholog, astrolog,sexolog. Eh, cum sa nu te duci cand vezi cine se duce? O mai cheama si „Biancuore”. Uitati-va la poze si apoi mai stam de vorba. Saraca, eu sunt un imbecil, ea nu vrea decat sa invete vindecare si initiere in ritualurile Munay ki cu Codleanu si Rapeanu, iar eu o acuz de tot felul de mizerii.

Cine mai participa?  Carne proaspata. Promotia 2011. Yum yum. Stii cum e asta ? Paraie de verde ce-i. Perfect! M-am oprit din verificat ca imi pocnesc creierii de nervi. Mai uitati-va si voi, ca mie mi s-a luat. De nu i-as bate p`astia cu sectele lor de i-as nenoroci. Ba, i-as bate pana i-as lasa in sange si apoi le-as spune sa se integreze in pula mea in absolut, pe o insula pustie.


Generalități pentru oamenii maturi

1. Cred că una din primele sarcini pe care le-ar îndeplini cel mai bun prieten in cazul în care ai muri ar fi să-ți șteargă istoricul browserului pe care-l folosești.

.
2. Nimic nu este mai neplăcut decât atunci când, în timp ce te cerți cu cineva, să realizezi că greșești.

.
3. Îmi iau înapoi toate ocaziile în care n-am vrut să dorm cât eram tânăr.

.
4. Se simte nevoia unui font sarcastic.

.
5. Chiar știind clar că am facut-o, când mă întreb retoric dacă am încuiat ușa, este clar că mă voi întoarce se verific.

.
6. De ce parchetul scârțâie mai tare atunci când încerci să mergi încet și silențios?

.
7. Cred totuși că instrucțiunile de drum ar trebui să pornească de la punctul 5. Sunt în stare să ies din propriul cartier.

.
8. Necrologurile ar fi mult mai interesante dacă ți-ar spune cum a murit respectiva persoană.

.
9. Nu reușesc să-mi amintesc ultima dată când nu am fost deloc obosit.

.
10. Deciziile greșite generază povestiri excelente.

.
11. Nu știi niciodată când te apucă, dar exista momente la muncă când știi că nu vei mai face absolut nimic productiv până la sfârșitul programului.

.
12. Sunteți deacord să ignorăm orice ar urma după blue-ray? N-aș vrea să-mi rescriu colecțiile din nou.

.
13. Sunt oarecum înspăimântat de fiecare dată atunci când ies din Word și sunt întrebat dacă vreau să salvez modificările la raportul meu tehnic de 10 pagini la care bag mâna-n foc că nu am schimbat nimic.

.
14. ”Nu spălați sau uscați la mașina de spălat” înseamnă că nu o voi spăla niciodată.

.
15. Urăsc cazurile în care ratez un telefon la ultimul apel (Alo? Alo? fir-ar!), dar când sun înapoi imediat, sună de nouă ori și apoi intră robotul. Ce ai făcut după ce n-am răspuns? Ai lăsat telefonul și ai fugit de ți-au sfârâit călcâiele?

.
16. Ce mă enervează când plec de acasă plin de încredere în mine și nu mă întâlnesc cu nimeni important. Ce pierdere!

.
17. Păstrez în memoria telefonului meu câteva numere de telefon doar pentru a ști să nu le răspund acelor persoane.

.
18. Cred că și congelatorul merită un bec.

.
19. Am impresia că aud bătăi în ușă mai ales atunci când ascult muzică tare.

.
20. Mi-aș dori ca Google Maps să aibă o opțiune de evitare a Ferentariului.

.
21. Văd uneori câte un film pe care l-am văzut în tinerețe și realizez că habar n-aveam despre ce era vorba.

.
22. Prefer să car 10 sacoșe într-o mână decât să fac două drumuri până la mașină.

.
23. De ce atunci când ai mărunți nimeni nu are nevoie de ei, iar atunci când nu ai nimeni nu are să-ți dea rest?

.
24. Mi-e greu să descifrez subtila diferență dintre plictiseală și foame.

.
25. De câte ori este politicos să spui ”Cum?”, ”Poftim?”, până va trebui să dai zâmbind din cap chiar dacă ești conștient că n-ai înțeles absolut nimic din ce ai auzit?

.
26. Îmi place sentimentul camaraderiei atunci când cineva depășește o coloană întreagă de mașini și nimeni nu-i dă voie să intre înapoi în coloană. Bravo fraților! Fiți puternici!

.
27. Tricourile se murdăresc. Lenjeria se murdărește. Pantalonii? Pantalonii nu se murdăresc niciodată și pot fi purtați la nesfârșit.

.
28. Sunt eu nebun sau într-adevăr copiii de liceu sunt din ce în ce mai idioți cu trecerea anilor?

.
29. Nu-i nici un sentiment mai rău decât în acea fracțiune de secundă în care-ți dai seama că aveai scaunul ceva mai departe decât te așteptai de locul unde intenționai să te așezi.

.
30. Ca șofer urăsc pietonii, ca pieton urăsc șoferii, dar indiferent de modul de locomoție urăsc bicicliștii! *

.
31. Uneori mă uit la ceas de 3 ori consecutiv și tot nu știu cât este ceasul.

.
32. Chiar și în condiții ideale oamenii întâmpină dificultăți în a-și găsi cheile de la casă în buzunar, creionul din agendă, telefonul în rucsac, ochelarii pe nas… dar pun pariu că oricine reușește să-și oprească deșteptătorul de la 2 metri distanță, în 1.7 secunde, cu ochii închiși, din prima, de fiecare dată.

.

* Aceasta este doar o traducere. Sunt un biciclist înflăcărat! Ar fi chiar culmea să mă urăsc de unul singur :)

 

SURSA: Flamura Verde

Categorii:Amuzant

Biserica Sfanta Teodora din Peloponez – Vasta

Biserica Sfanta Teodora din Peloponez, localizata in asezarea Vasta, este una dintre cele mai minunate bisericute din lume, fiind unica prin cele petrecute cu ea. Biserica este zidita pe un loc unde mai apoi au crescut copaci. Copacii au imbratisat-o si au strans-o la piept, insa fara a o deteriora.

Vasta este o localitate din municipalitatea Megalopolis, in prefectura de Arcadia, Peloponez, Grecia. Vasta, micuta asezare din Arcadia, este cunoscuta lumii intregi pentru „miraculoasa bisericuta” a Sfintei Teodora de Peloponez.

Biserica Sfanta Teodora din Peloponez – biserica din care au crescut copaci

Aceasta sfanta a vietuit in secolul al XI-lea, in vremea maretului Bizant. Cand regiunea a fost asaltata de banditi, Sfanta Teodora a fost nevoita sa-si apere, dupa puteri, satul, insa, ca femeia, nu putea face prea multe. Pentru a nu fi respinsa din oaste, Teodora s-a deghizat in soldat si a intrat in randurile luptatorilor.

Din randuiala lui Dumnezeu, Teodora nu a supravietuit luptei. Se zice astfel ca, pe cand zacea intinsa la pamant, ea ar fi soptit cuvintele: „Fie ca trupul meu sa devina biserica, sangele meu sa devina rau de apa, iar parul meu sa devina padure de copaci.”

Locuitorii din Vasta, miscati de eroismul acesteia si indurerati pentru pierderea ei, au construit o biserica pe locul unde a avut loc batalia si unde a si adormit in Domnul sfanta. Bisericuta din piatra a fost construita de localnici undeva intre secolele X-XII.

Legendele locului marturisesc cum ca un rau al zonei si-a schimbat traseul, ajungand astfel sa treaca chiar pe sub temelia bisericii construite de ei. Mai apoi, copaci au inceput sa creasca din acoperisul bisericii, ale caror radacini nu se vad nici in interiorul bisericii, nici sub tavan si nici pe lateralul cladirii. Sute de ani au trecut, insa radacinile tot nu se vad.

Astazi, pe acoperisul bisericutei ridicate in cinstea Sfintei Teodora de Peloponez, se afla un numar de 17 copaci uriasi. Cea mai mare parte dintre ei sunt inalti de peste 30 de metri, unii dintre ei avand o grosime de peste un metru. Multi dintre copaci au o greutate de peste o tona. Totusi, desi acoperisul bisericutei este subtire, fara nici o intaritura speciala, rezista ca prin minune. Oamenii de stiinta care au cercetat cazul isi marturisesc neputinta de a explica cum cresc copacii pe un acoperis subtire fara sa se prabuseasca biserica.

Sfanta Teodora din Vasta a ajuns, in foarte scurt timp, mult iubita de crestinii din zona. Minunile nu au incetat sa apara, multi gasindu-si alinare la mormantul sfintei. Biserica Ortodoxa a Greciei a canonizat-o, iar pelerinajele in Vasta nu inceteaza niciodata.

Se intampla adesea ca Sfanta Teodora de Peloponez sa fie confundata cu Sfanta Teodora din Alexandria, care imbracandu-se in haine de barbat a intrat si s-a nevoit intr-o manastire de calugari. Si-a luat numele de Teodor. O femeia a l-a acuzat pe „Teodor” ca a lasat-o insarcinata, iar sfanta a tacut, pentru a nu crea sminteala. Pentru mai multe, sa cititi viata Sfintei Teodora din Alexandria.

Ce spun oamenii de stiinta despre minunea din Vasta ?

In anul 2003, la cel de-al patrulea simpozion de „Archaeometrie” din Grecia s- a prezentat un raport geofizic asupra bisericutei din Vasta. Cercetatori de la Universitatea din Patras au venit special in Grecia pentru „a studia” minunea. Bisericuta se afla atat in purtarea de grija a Arhiepiscopiei locului, cat si sub ocrotirea Ministerului Culturii, ca monument bizantin de valoare nationala.

Minunea este evidenta: radacinile celor 17 copaci imensi nu se vad pe nici o parte. Acoperisul are o grosime de doar cativa centimetri, peretii sunt si ei din piatra, fara crapaturi sau gauri. Radacinile nu se vad nici in interior, nici in afara. Datorita acestora, micuta cladire se afla sub o imensa presiune, in timp fiind necesare unele restaurari, dar minore, si mai ales din cauza curiozitatii unora lipsiti de experienta, care au incercat „sa inteleaga” misterul. Interventiile neprofesioniste au afectat arhitectura bisericii, insa mult prea putin.

S-a hotarat sa se faca un test cu ultrasunete, peretii urmand a fi analizati bucatica cu bucatica. Rezultatul cercetarilor au oferit cercetatorilor raspunsurile necesare pentru a primi abrobarile necesare restaurarii in intregime a monumentului. S-a vazut cum radacinile se scurg prin firisoarele de spatiu ramas liber intre pietrele zidurilor, pana in pamant. Zidurile se afla intr-o permanenta tensiune, iar cladirea a devenit „un corp viu”.

 

Marturiile arheologilor raman insa si ele la aceeasi concluzie: aceasta este o minune, unica in lume si inca inexplicabila, cum radacinile au putut urma aceasta cale si cum bisericuta si acoperisul sunt neatinse. Loukas Constantin, geolog: „Nu exista explicatie din partea geologiei. Este vorba de o minune continua” (1987). Gheorghe Raptis, silvicultor: „Intregul fenomen depaseste orice explicatie logica, fireasca si stiintifica a omului” (1992).

Elefterie Beligiannis, inginer: „De vreme ce vanturile care sufla acolo au puterea sa dezradacineze arbori, se intelege clar cu ce mare putere apasa cei 17 copaci asupra acoperisului” (1986). Elena Stavrogiannis, arhitecta: „Fenomen inexplicabil stiintific. Puterea greutatii si a vanturilor ar fi trebuit ca, datorita pozitiei bisericutei, dar si datorita constructiei provizorii a acesteia, si tinand seama si de vechimea ei, sa duca la distrugerea sa. Insa ea a ramas in picioare de atatea secole, fara stricaciuni serioase” (1993).

 

Anastasie Tinka, teolog, arheolog, istoric: „Intreaga crestere, existenta si viata a copacilor de pe acoperisul bisericutei Sfintei Cuvioase Mucenice Teodora uimeste, depaseste orice ratiune si explicare fireasca a omului. Aceasta arata o insusire rara: interventia lui Dumnezeu pentru faptura Lui, savarsirea minunii.”

Makrigiannis, geolog: „Saptesprezece uriasi sprijiniti pe nimic. Toti acesti arbori imensi sunt inradacinati pe nimic, sau mai bine-zis pe acoperisul gros de cativa centimetri! Cea mai mare surpriza ne asteapta inauntru. Nici o radacina cat de mica nu iese dintre zidurile vechi. Nici o crapatura care sa se datoreze lor! Atunci cand vantul bate printr-un copac urias al bisericutei, radacinile lui formeaza niste parghii atat de puternice, incat micul asezamant ar trebui sa se darame imediat. Ca geolog, sunt in masura sa stiu foarte bine ca zidurile s-ar fi crapat si s-ar fi spart chiar numai din cauza unui singur copac, cu atat mai mult ca sunt saptesprezece” (1993).

SURSA

Scrisoarea unui român din Ţinutul Secuiesc: Noi românii ne întrebăm dacă mai avem o patrie sau dacă mai suntem cetăţeni ai României

Ioan Luca, un român care trăieşte în inima secuimii, a trimis o scrisoare deschisă prin care încearcă să atragă atenţia autorităţilor centrale asupra problemelor cu care se confruntă „minoritarii” în marea de secui. Cu date concrete şi episoade verificabile, explică cum s-a ajuns ca în acest moment românii să constituie doar 36% din totalul populaţiei în judeţele Covasna, Harghita şi Mureş. Politicienii care vin în zonă sunt doar cei de la Budapesta, iar cele 7 oraşe conduse de primari români sunt total ignorate de prefecţi.  Limba, stema sau steagurile acceptate sunt ale secuilor, cele româneşti fiind ignorate.

 

Redăm mai jos prima parte a scrisorii lui Ioan Luca, românul din secuime

 

Preşedintele Consiliului Judeţean Harghita, Borboly Csaba, consideră că înfiinţarea unei regiuni administrativ teritoriale care să includă judeţele Harghita, Covasna şi Mureş ar putea atrage de la Uniunea Europeană fonduri subtanţiale în comparaţie cu cele care sunt accesate acum. El vorbeşte şi de avantajele pe care le-ar avea şi zonele cu o populaţie preponderant de naţionalitate română dar care, la nivelul judeţului, sunt în minoritate numerică. Borboly îi acuză pe primarii români de neimplicare şi lipsă de iniţiativă în ceea ce priveşte accesarea fondurilor europene şi judeţene

Opinia primarului municipiului Topliţa, Stelu Platon, unde trăiesc cei mai mulţi români din Harghita în mediul urban (15.880 locuitori, din care 11.291 adică 71,1% români), oraş în jurul căruia sunt plasate celelalte şapte primării conduse de români este, însă, în totală divergenţă cu cea a preşedintelui Consiliului Judeţean Harghita. Stelu Platon afirmă că, în ultimii ani, românii au fost ignoraţi iar acum, mai nou sunt şi dispreţuiţi fiind invitaţi la evenimente organizate de Consiliul Judeţean, toate sub sigla aşa zisului Ţinut Secuiesc iar primarii români nu pot accepta o ilegalitate care-I pune şi sub semnul umilinţei. Mai mult, proiectele depuse de consiliile locale unde trăiesc în majoritate români la Consiliul judeţean sunt ignorate sau, prin diferite manevre, blocate şi adesea sunt nevoite să apeleze direct la autorităţile centrale pentru a primi finanţări.

 

Politicienii de la Budapesta se plimbă prin secuime ca pe bulevard

 

În ultimii ani, în Harghita, apariţiile cele mai numeroase ale unor miniştri în acest judeţ nu aparţin administraţiei de la Bucureşti ci celei de la Budapesta. De la începutul acestui an au venit: Semjen Zsolt, vicepremeierul Ungariei, de două ori, Kover Laszlo, preşedintele Parlamentului Ungariei, de două ori Ministrul Apărării a Ungariei, Hende Csaba, o dată, vicepreşedintele Parlamentului Ungar, Lezsak Sandor, o dată. În aceeaşi perioadă, de la administraţia centrală din Bucureşti a fost, doar ministrul Turismului, Elena Udrea, o dată şi atunci a fost doar la Borsec şi a ignorat toatal primăriile românilor. Restul miniştrilor au aparţinut UDMR, în exclusivitate. Pentru românii din cele trei judeţe este un semn al abandonului administraţiei de la Bucreşti, al izolării şi umilirii lor. În plus se dezvoltă, pe acest temei, sentimentul de co-suveranitate asupra ecestui teritoriu.

 

Secuimea are simboluri independente: steag, bancă, monedă dar mai ales limbă

 

Despre simbolurile care definesc reprezentarea unui stat, în judeţele Covasna şi Harghita se vorbeşte, deschis, din 5 septembrie 2009. În septembrie 2009, Adunarea Secuilor, organizată de Consiliul Naţional Secuiesc, organizaţie neînregistrată juridic în al cărui statut este un singur punct, cel al obţinerii autonomiei teritoriale a aşa zisului ţinut secuiesc, a stabilit stabilit imnul, stema şi drapelul Ţinutului Secuiesc, care vor fi arborate pe instituţiile publice cu sprijinul administraţiilor locale. De asemnea, la aceeaşi adunare, s-a adoptat şi hotărârea privind reprezentarea Ţinutului Secuiesc în cadrul instituţiilor europene.

Nici UDMR nu s-a lăsat mai prejos iar Consiliul Judeţean Harghita, condus de udemeristul Borboly Csaba, a luat decizia ca, din 15 martie, 2010, când se sărbătoreşte Ziua Maghiarimii, steagul secuiesc, votat ca steag al judeţului, să fie arborat permanent pe clădirea Palatului Administrativ.

Acest steag se află însă, de mai mult timp, în sala de şedinţe a Palatului Administrativ, alături de steagurile României şi ale Uniunii Europene sau în diferite instituţii harghitene. De asemenea, este arborat şi pe clădirile primăriilor mai multor comune.

Steagul aşa zisului Ţinut Secuiesc este de culoare albastră, traversat de o dungă aurie, alături de soare şi lună, este folosit de mai mult timp de Consiliul Naţionale Secuiesc, organizaţie neînregistrată juridic care luptă pentru autonomia teritorială a Ţinutului Secuiesc.

Acest drapel a fost amplasat şi la Bruxelles, unde se află reprezentanţa aşa zisului Ţinut Secuiesc, după cum afirmă preşedinţii Consiliilor Judeţene Harghita şi Covasna, respectiv Borboly Csaba şi Tamas Sandor. Steagul este încadrat de steagul României şi cel al Uniunii Eoropene şi este expus şi în exteriorul clădirii şi în interior.

În ceea ce priveşte judeţul Mureş, vicepreşedintele Consiliului Judeţean Covasna, Demeter Lajos, a afirmat că până când mureşenii vor stabili un delegat şi se va aproba bugetul reprezentanţei judeţului Mureş, va fi reprezentat de Consiliile Judeţene ale Covasnei şi Harghitei care au, deja, prevăzut în bugetul acestui an, cheltuieli pentru susţinerea reprezentanţei de la Bruxelles.

De subliniat şi faptul că preşedinţii consiliilor Judeţene Covasna, Harghita şi Mureş, respectiv Tamas Sandor, Borboly Csaba şi Lokodi Edit Emoke au primit în acest an, pe 15 martie, de Ziua Maghiarimii, în cadru festiv, la Consulatul din Miercurea Ciuc, cetăţenia maghiară, devenind astfel primii înalţi funcţionari publici din România cu dublă cetăţenie.

Mai nou, se vorbeşte de înfiinţarea unei instituţii cu caracter bancar prin care să ruleze o monedă unică, SIC-ul. Aşadar: imn secuiesc, drapel secuiesc, administraţie în limba maghiară, justiţie în limba maghiară, monedă secuiască. Miniparlamentul maghiarilor transilvăneni exersează, de vreo 15 ani, conducerea independentă, cu toată simbolistica aferentă unui stat. Mai lipseşte trasarea graniţelor şi formarea armatei proprii. Pentru 20 de ani, e chiar o reuşită a elitei maghiare. În tot acest răstimp, Bucureştiul se încăpăţânează, în ciuda evidenţelor pe toate planurile, să credă şi să afirme că autonomia teritorială şi independenţa secuilor este doar o abureală „electorală”. Săptămâna trecută, preşedintii Consiliilor Judeţene din Harghita şi Covasna, au purtat, ca pe sfintele moaşte, nişte tirolezi care trebuia să-i convingă pe români cât de bună şi necesară este autonomia teritorială. În şcolile cu predare în limba maghiară, Imnul de stat al României nu s-a auzit de două decenii. Poate, doar, când a mai fost vreo deschidere de an şcolar cu fast şi oaspeţi de la Ministerul Învăţământului. Deşi, nici asta n-a ţinut. Fostul ministru Hârdău este o mărturie. Nu s-a cântat nici Imnul României şi i s-a tradus, la ureche, în româneşte. S-a înfuriat, a vociferat, a plecat, i-a trecut, s-a uitat.

SURSA

Ghimpele din inima Romaniei – TINUTUL SECUIESC

* Pentru romanii din Harghita si din Covasna, soarele nu mai rasare la Bucuresti *

Romania tine in brate o bomba cu ceas: Tinutul Secuiesc. La fabricarea ei a lucrat din rasputeri, in ultimii 20 de ani, UDMR, beneficiind de sprijinul tacit si de neinteles al intregii clase politice romanesti. In judetele Harghita si Covasna, situatia romanilor este dramatica, si nici macar acum, in cel de-al doisprezecelea ceas, politicienii nu dau vreun semn ca le-ar pasa, fiind mult prea ocupati cu impartirea si pastrarea puterii. Am ales un caz concret, emblematic, pentru a intelege problema Tinutului Secuiesc: orasul Sfantu Gheorghe din judetul Covasna.

Confiscarea memoriei

Va amintiti, probabil, mitul despre acest oras, in care daca cereai o paine in limba romana nu erai servit. Ei bine, e un mit. Am cumparat un rucsac intreg de paini, si de fiecare data, am fost servit cu amabilitate. Banii in capitalism nu au nici miros, dar nici etnie. Regulile jocului s-au schimbat. Aveam sa inteleg asta mergand pe strazile orasului Sfantu Gheorghe, cu sacul meu de paine in spate. O buna bucata de vreme, am ratacit fara sa stiu exact unde sunt: nu recunosteam numele niciunei strazi din cele pe care le stiam din urma cu cativa ani. Toate, dar absolut toate strazile din oras sunt in limba maghiara. Probabil toate personalitatile maghiare care au trait vreodata au devenit nume de strazi. Sunt si placute bilingve. Ca roman, ti se permite sa intelegi. Orasul e impanzit de astfel de insemne, unde au locuit tot felul de unguri celebri, unde au dormit, inainte de a fi ucisi, eroii maghiari, sau unde trecatorului i se aminteste de o fapta mareata a inaintasilor din acelasi neam. La fel de multe sunt statuile mai mari sau mai mici ale unor pictori, muzicieni si alti bravi maghiari.

O imagine cu care premierul Emil Boc si presedintele Basescu ar trebui sa doarma sub perna

 

Mi-am zis ca nu este cazul sa trag vreo concluzie pripita, si sa merg mai bine sa cer informatii, la centrul Infotur al orasului. Am primit o brosura in limba romana! Insa bucuria mea nu a durat prea mult: in toata carticica nu erau prezentate decat alte si alte obiective culturale sau istorice maghiare! Oare eram intr-un oras romanesc? Am admirat lacul cu nuferi si am ascultat fanfara ce canta in foisor, mai risipind parca din raceala de inceput. Dar pana si aici, chiar la locul de joaca al copiilor, am descoperit un husar, in marime naturala, facut din plastic, ce parca la mine scosese amenintator sabia. La iesirea din parc, pe o cladire oficiala, fluturau trei steaguri: al Uniunii Europene, al Romaniei si inca unul, necunoscut. O doamna mi-a explicat amabil: „Acela e steagul Tinutului Secuiesc. Si sub el, stema aceea mare, este simbolul secuilor de pe vremea Imperiului Austro-Ungar. Vad ca nu sunteti de aici si imi permit sa va explic. Se spune ca inima aceea in care este infipta sabia ar fi inima Romaniei. Noi, romanii de aici, ne-am invatat sa mai privim si in pamant, nu doar pe cladiri. Daca veneati acu’ doua saptamani, era sisteagul Ungariei, au zis ei ca au uitat sa-l dea jos de la 15 martie, marea lor sarbatoare istorica”. Un pic mai sus de aceasta cladire, am vazut, in sfarsit, ceva romanesc: statuia lui Mihai Viteazul. Din pacate, in jurul ei este un santier: se reamenajeaza piateta. Constructiile dureaza de prin ’95 si nici acum nu sunt terminate. Voievodul roman pare ca inainteaza cu greu prin valuri de moloz. Imi urmez plimbarea, pe-acelasi ton. Afisele teatrelor si spectacolelor sunt toate in maghiara, chiar si tichetele de parcare au inscrisuri mai intai unguresti, la fel ca si biletele de autobuz. Pana la urma, am gasit cateva monumente romanesti: Catedrala Ortodoxa, superba, inghesuita intre blocuri, ca sa nu se vada, o placuta comemorativa pentru eliberarea de sub fascism, pusa aproape alb pe alb, sa nu se distinga, si o alta placuta, unde a functionat Astra (asociatia romanilor din Transilvania), acoperita de un boschet plantat chiar in fata monumentului.

Tinutul secuiesc nu e Romania

 

Toate acestea s-au dovedit a nu fi coincidente, dovada suprema: mesajul primarului Antal Arpad, facut public chiar in acea zi, la finalul unei competitii sportive: „Galopiada demonstreaza inca o data ca Tinutul Secuiesc exista”. Am inteles ca totul, de la numele strazilor altadata romanesti, la monumentele si statuile puse obsesiv prin oras si pana la excesul de comemorari, festivaluri si defilari maghiare, totul este facut programatic, cu un singur scop: pentru a sterge o istorie si a o inlocui cu alta. In drum spre hotel, mi-a venit in minte celebra fraza a lui George Orwell: „Cine controleaza prezentul controleaza trecutul, si cine controleaza trecutul controleaza viitorul”. La receptia hotelului, un perete intreg era acoperit cu harta Tinutului Secuiesc, cu toate denumirile localitatilor in limba maghiara. Receptionera mi-a zambit amabil: „Bune seare!”. „Buna sa-ti fie inima”, i-am raspuns.

Maghiarii, mai presus de lege

Sfantu Gheorghe are 14.000 de locuitori de etnie romana, adica un sfert din populatie. Pentru a afla in mod obiectiv daca situatia lor este atat de dramatica pe cat pare la o simpla plimbare, am stat de vorba cu cativa dintre oamenii bine informati ai locului. Ioan Lacatusu este directorul „Centrului de Studii Europene Covasna-Harghita”, unul dintre cei mai activi reprezentanti ai societatii civile. Dupa un oftat greu, mi-a spus: „Nu doar romanii o duc greu aici. Limba romana o duce greu, valorile si simbolurile romanesti o duc greu. Daca legea spune ca la biroul de relatii cu publicul trebuie sa se vorbeasca si in limba minoritatii, astazi s-a ajuns la urmatorul fapt: nu exista nici un angajat roman in toata primaria! Nici unul! La consiliul local avem doar 5 consilieri din 20, iar la cel judetean 4 din 30.

Statuia unui husar, ridicata in memoria honvezilor care au luptat in revolutia din 1848

 

Romanii sunt minoritari in aceasta zona, nu au nici un cuvant de spus, in timp ce maghiarii controleaza practic toata administratia, si nici vorba sa ne dea macar jumatate din drepturile pe care le au ei, ca minoritate nationala. Toate drepturile lor de minoritari le-au transformat aici in privilegii. Este un permanent dispret fata de insemnele statului roman. Nu vin niciodata la sarbatorile romanesti, nici macar la ziua nationala. La intalnirile si taberele lor se intoneaza la inceput imnul Ungariei, si niciodata cel romanesc. Considera ca sunt atat de aproape de autonomie, incat in urma cu putin timp, Consiliul Judetean a declarat ca Tinutul Secuiesc este tara lor din interiorul Romaniei si au aprobat fonduri pentru „diaspora”, adica pentru maghiarii din judetele limitrofe – Hunedoara, Brasov, Buzau etc. Asta, desi monumentul lui Mihai Viteazul din centrul orasului sta in santier de aproape 20 de ani!” Domnul Lacatusu este si coordonatorul „Forumului Civic Roman”, o asociatie-umbrela pentru mai multe ONG-uri romanesti. Impreuna au facut proiecte si se zbat sa obtina drepturi pentru romanii din zona. De fiecare data ajung sa dea in judecata autoritatile si, dupa lungi procese, incepe hartuirea respectarii sentintelor. Asa s-a intamplat cu schimbarea abuziva a numelor strazilor in limba maghiara, de exemplu. Desi romanii au castigat procesul la Brasov, primaria, condusa de Antal Arpad, pur si simplu refuza sa o puna in aplicare. Strada 1 Decembrie a ramas Sandor Petofi, iar strada Horia, Closca si Crisan a ramas strada Fundaturii. Nici cladirea in care a functionat Banca Nationala nu i se da Centrului Ecleziastic Romanesc, desi exista si in acel caz o hotarare judecatoreasca definitiva. Nici cele aproape 10.000 de hectare de pamant ale armatei nu au fost pastrate, ci retrocedate, desi exista acte pentru pastrarea lor.

Ioachim Grigorescu

Cu mainile tremurand de furie si umilinta, domnul Ioachim Grigorescu, presedintele veteranilor de razboi, imi spune: „Cele zece mii de hectare ale armatei au fost platite banut cu banut de catre Regele Ferdinand. Avem actele, le-am prezentat. Pur si simplu, maghiarii din Consiliul Judetean nu au vrut sa tina cont de ele. Au retrocedat toate aceste terenuri. Acum au dat aprobare pentru constructia de case in apropierea poligonului militar si ne-au anuntat ca, de fapt, poligonul este prea aproape de cladirile civile si vor sa il desfiinteze. Urmeaza sa se desfiinteze si Casa Armatei. Ne sfideaza in fata, in vreme ce guvernul se preface ca-i orb si surd. De altfel, ei asa ne si considera, „armata de ocupatie”. Am facut petitii la toate nivelurile puterii ca sa ne strigam durerea si umilinta. Pana la urma, ne-a primit Ministrul Apararii, care la final a balbait ceva de genul „suntem cu ei la guvernare… trebuie sa ne intelegeti si pe noi aici la Bucuresti”. Suntem ai nimanui. O rusine fata de memoria celor care au murit si au suferit pentru fiecare palma de pamant transilvanean. Daca nu se iau masuri urgente, Ardealul este pierdut!”
Din pacate, cei care ar trebui sa controleze corectitudinea acestor „tranzactii”, fie sunt maghiari si inchid ochii, servind „cauza” autonomiei, fie sunt politicieni de la Bucuresti care gandesc „strategic”, adica cu gandul la putere si pastrarea majoritatii guvernamentale. Intrebarea fireasca este: cat de mult resimte populatia toate aceste jocuri politicianiste? Fie ca sunt maghiari sau romani.

Eliminarea romanilor

„I-am spus fiicei mele: vorbeste in maghiara, daca vrei sa te angajeze! Fiica mea a luat zece la examenul pentru angajare la BCR. La interviu, au respins-o. M-am enervat, stiam ca directorul e ungur, insa dupa aceea, mi-am dat seama ca fata facuse bine, pana la urma suntem in Romania, macar o urma de demnitate sa pastram. M-am dus la ei si i-am acuzat de discriminare, dar nimic nu s-a schimbat. Aici, daca nu vorbesti ungureste, foarte greu te angajeaza cineva, asta este adevarul”. Domnul cu care vorbesc doreste sa isi pastreze anonimatul. De altfel, nu este primul intervievat ce nu vrea sa isi dea numele. Romani care in propria tara nu au curajul sa isi ceara drepturile, de frica sa nu isi piarda slujbele la patroni maghiari, sa nu fie marginalizati!

D-l. G. Agrigoroaie, consilier judetean

 

Domnul G. Agrigoroaie, consilier judetean, imi explica: „Daca indraznesti sa spui ca iti iubesti pamantul asta sfant, sau ca romanii au si ei dreptul la ceva, esti imediat taxat de nationalist, de radical sau extremist. Romanii nu au drepturi, au doar obligatii, printre care principala este sa plece de aici. Daca indraznesti sa sustii romanismul, te trezesti marginalizat si devii un paria. Din pacate, majoritatea firmelor private au patroni maghiari si nu te angajeaza daca nu vorbesti ungureste. In general, infiintarea si functionarea firmelor cu patroni care nu sunt maghiari este descurajata: nu li se dau spatii, terenuri sau aprobari. Este o politica facuta publica, de mai multi ani, de catre UDMR: nu vor sa accepte investitii, ca sa nu schimbe componenta etnica a zonei. Sa nu cumva sa vina romani sa se stabileasca aici, unde considera ei ca e tara secuilor”. Si romanii? Fie au invatat maghiara, ca sa se poata descurca, fie, cei mai norocosi, lucreaza in institutiile statului – jandarmerie, politie, armata.

Strada Petofi Sandor, fosta 1 Decembrie 1918

 

Restul sunt obligati sa faca naveta zilnic la Brasov sau Cristian. Marius, de exemplu, este casatorit si are doua fetite. S-a mutat in Sfantu Gheorghe de doi ani si spune ca inca nu s-a adaptat: „Nu stiu maghiara si nu ma angajeaza nimeni. Am fost nevoit sa ma mut aici, unde apartamentele sunt mai ieftine decat la Brasov. Din pacate, si eu, si sotia, facem naveta la Cristian, cam 80 de kilometri zilnic. E foarte greu… Fetita a venit de la gradinita si mi-a cerut paine in ungureste, ca asa i-a spus ei doamna educatoare ca trebuie sa faca, daca vrea sa primeasca. Asta e traiul nostru, ne simtim ca intr-un viespar”. Cea mai grava problema este insa conditionarea angajarii de cunoasterea limbii maghiare. Angela a lucrat la o ferma de pui de langa oras: „Patronul era maghiar si mi-a zis ca ori invat maghiara, ori o sa imi pierd locul de munca. Pana la urma, m-a dat afara, si pe mine, si pe ceilalti care nu s-au conformat. Sigur ca nu ne-a spus ca asta este motivul concedierii, insa noi stiam. Eu nu am posibilitatea sa merg in tribunale cu ei. Mi-am gasit de munca la Brasov si fac naveta”.

Asemenea cazuri de discriminare pe criterii etnice, din partea maghiarilor, nu se intampla doar in patura de jos a societatii. De mai mult timp, postul de director al Bibliotecii Judetene Covasna este vacant. Initial, a fost scos la concurs si s-a pus conditie pentru angajare cunoasterea limbii maghiare. In urma unui proces impotriva discriminarii romanilor, s-a revenit asupra deciziei: directorul ar trebui sa stie trei limbi vorbite in Uniunea Europeana!
Tinutul Secuiesc este, dupa Vaslui, una dintre cele mai sarace zone din Romania. Nu doar infrastructura este slab dezvoltata, dar investitiile sunt putine si somajul mare. Cu toate astea, liderii UDMR au declarat public, in repetate randuri, ca nu vor sa accepte investitii, pentru a nu schimba componenta etnica a zonei. De dragul principiului autonomist, i-au condamnat la saracie deopotriva pe romani si pe maghiari. Mai multi investitori au fost refuzati sa deschida afaceri in zona, desi unele erau investitii de milioane de euro, asa cum a fost cazul unui centru de reconversie a fortei de munca (care venea cu un capital de 3 milioane de euro) sau a unei fabrici de piese pentru masini (in oras existand forta de munca calificata pentru asa ceva). La lipsa locurilor de munca pentru romani se adauga si discriminarea pe criterii etnice la angajare. Din aceasta cauza, multi au parasit zona sau se gandesc sa se mute. Fara ca cineva sa protesteze, epurarea romanilor pe criterii etnice se desfasoara la Sfantu Gheorghe la lumina zilei. Inlocuiti roman cu tigan sau negru, si veti intelege ca acest tip de discriminare ne-ar fi urcat in cap, pana acum, intreaga Europa. In cazul romanilor, nu se intampla insa nimic. Nici macar autoritatile romanesti nu se sesizeaza, desi serviciile de informatii locale si societatea civila isi fac datoria, si politicienii de la Bucuresti sunt la curent cu eforturile revizioniste si separatiste, atat ale UDMR, cat si ale oficialilor de la Budapesta, care vin pe teritoriul Romaniei, abuzand de democratie, pentru a-i instiga pe maghiari. Iar acest tip de discriminare a minoritatii romanesti este mult mai dramatic in Odorheiul Secuiesc, in Targul Secuiesc, Baraolt, si lista ar putea continua. In toate aceste locuri, romanii nu traiesc, ci supravietuiesc, obligati sa invete maghiara si sa acopere imnul Ungariei, intonat pe strazi, cu murmurul rugaciunilor.

 

Separatismul

Bomba pe care Romania o tine in brate este, de fapt, ceea ce se degaja din toate aceste detalii ale vietii de zi cu zi: separatismul. Separarea maghiarilor de romani si lipsa de dialog dintre cele doua etnii, incurajata de politicieni ce pun, in mod absurd, ideologia mai presus de oameni.

Ziua Maghiarilor de pretutindeni, la Sfantu Gheorghe / Foto Mediafax (2)

Doamna M., membra a unei importante fundatii romanesti locale, nu a vrut sa isi dea numele adevarat, ca sa nu fie data afara din sediul acordat de primarie. Mi-a declarat: „Acest lant al segregarii pe criterii etnice a inceput odata cu decizia data de Petre Roman, in anii ’90, de a separa scolile. A fost o mare greseala. Gradinitele sunt separate, scolile si liceele sunt separate pentru romani si pentru maghiari. De aici au venit de la sine alte probleme. Tinerii isi fac prieteni doar in grupul lor, au cafenelele lor, unde merg separat, casatoriile mixte aproape au disparut. Incetul cu incetul, in ultimii 20 de ani, politicienii au sapat o prapastie intre cele doua etnii si, mai devreme sau mai tarziu, vom culege roadele otravite ale acestei separari. Pana la urma, din lupta politicienilor pentru putere, tot oamenii simpli vor avea cel mai mult de suferit. In loc sa incurajeze dialogul, este incurajata separarea pe criterii etnice. In plus, banii pe care si noi, romanii, ii platim la impozite, politicienii maghiari ni-i intorc sub forma de jigniri si dispret fata de tara”. Dar daca romanii aflati in minoritate in aceasta zona sesizeaza pericolul, nu acelasi lucru se intampla cu maghiarii. Pana acum, nu si-au sanctionat in nici un fel politicienii, iar in ziarele locale, nici urma de pozitie critica fata de telul autonomist urmarit cu orice pret, fie chiar si cel de ghetoizare a populatiei de etnie maghiara.

Ioan Lăcătușu

Pentru cei aproape 300 de mii de romani din Tinutul Secuiesc, este de neinteles atitudinea autoritatilor romanesti de la Bucuresti. Oficialitati de rang inalt venite de la Budapesta (vicepresedintele Parlamentului, primul ministru), ambasadorul si sotia acestuia, cat si membri si ministrii maghiari ai Guvernului de la Bucuresti au declarat public, in repetate randuri, ca vor autonomia si ca se straduiesc sa desfiinteze prevederea constitutionala conform careia Romania este stat unitar si indivizibil. Tineri si veterani de etnie maghiara sunt mobilizati si instruiti in acest sens, in intalniri finantate chiar de statul roman. Singura reactie oficiala a fost cea a ministrului Baconschi, care la discursurile revizioniste si anti-romanesti ale demnitarilor maghiari a cerut… „lamuriri”. Pana se vor lamuri politicienii, romanii din secuime vor trai umiliti, discriminati, marginalizati, privind cu ochii in lacrimi cum simbolurile tarii lor sunt terfelite, cum limba si valorile lor sunt sterse cu dispret. Vor lasa privirea in pamant la arborarea steagului Ungariei pe cladirile oficiale si vor merge in cimitirele eroilor romani cand pe strazi se va canta imnul Ungariei. Asta primesc romanii inapoi, pentru bunatatea si toleranta lor.

 

Sursa: formula as

Un incendiu puternic în statul Washington a ocolit mănăstirea de călugăriţe „Sf. Ioan Botezătorzul”

Locuitorii a două sute de case au fost evacuaţi, când incendiul care începuse cu 10 mile mai la nord de or. Golendeil, statul Washington, a început să se răspândească pe un teritoriu tot mai mare, relatează USA Today. În noaptea spre 8 septembrie, incendiul a fost foarte aproape de a distruge mănăstirea greacă de maici Sf. Ioan Botezătorzul.

În ajun călugăriţele îşi îndeplineau munca obişnuită de la brutărie, când au observat că focul a trecut peste şosea şi se apropie de mănăstire. Înarmate cu căldări cu apă au înceracat să facă faţă focului până la sosirea pompierilor.   «Iniţial focul a fost nu prea mare, de vreo 30 de cm, dar apoi au luat foc copacii. Şi noi nu puteam decât să ne rugăm şi să aşteptăm», – a relatat una din maici. Când incendiul s-a răpândit către pădurea din jur, călugăriţele au fost evacuate.

În zorii zilei de joi, când li s-a permis revenirea la mănăstire, nici nubănuiau ce vor găsi pe loc. Dar deşi a suferit mult peisajul înconjurător, mănăstirea a rămas intactă. Focul a ajuns chiar la micul cimitir din apropiere, da nu l-a atins, relatează  Orthodoxy Cognate PAGE.

www.pravoslavie.ru

traducere  www.ortodoxia.md

Dumnezeu versus știința

Mulțumesc cititoarei care mi-a trimis acest text

Într-o sala de clasa a unui colegiu, un profesor tine cursul de filozofie…

– Sa va explic care e conflictul intre stiinta si religie… Profesorul ateu face o pauza si apoi ii cere unuia dintre noii sai studenti sa se ridice in picioare
– Esti crestin, nu-i asa, fiule?
– Da, dle, spune studentul
– Deci crezi in Dumnezeu?
– Cu siguranță
– Dumnezeu e bun?
– Desigur, Dumnezeu e bun.
– E Dumnezeu atotputernic? Poate El sa faca orice?
– Da
– Tu esti bun sau rau?
– Biblia spune ca sunt rau.
Profesorul zambeste cunoscator. Aha! Biblia! Se gandeste putin. Uite o problema pentru tine. Sa zicem ca exista aici o persoana bolnava si tu o poti vindeca. Poti face asta. Ai vrea sa il ajuti? Ai incerca?
– Da, dle. As incerca.
– Deci esti bun.
– N-as spune asta.
– Dar de ce n-ai spune asta? Ai vrea sa ajuti o persoana bolnava daca ai putea. Majoritatea am vrea daca am putea. Dar Dumnezeu, nu…
Studentul nu raspunde, asa ca profesorul continua.
– El nu ajuta, nu-i asa? Fratele meu era crestin si a murit de cancer, chiar daca se ruga lui Iisus sa-l vindece. Cum de Iisus e bun? Poti raspunde la asta?

Studentul tace.
– Nu poti raspunde, nu-i asa? El ia o inghititura de apa din paharul de pe catedra ca sa-i dea timp studentului sa se relaxeze.
Hai sa o luam de la capăt, tinere. Dumnezeu e bun?
– Pai…, da, spune studentul
– Satana e bun?
Studentul nu ezita la aceasta intrebare „Nu”
– De unde vine Satana?
Studentul ezita. De la Dumnezeu.
– Corect. Dumnezeu l-a creat pe Satana, nu-i asa? Zi-mi, fiule, exista rau pe lume?
– Da, dle.
– Raul e peste tot, nu-i asa?Si Dumnezeu a creat totul pe lumea asta, corect?
– Da
– Deci cine a creat raul? Profesorul a continuat. Daca Dumnezeu a creat totul, atunci El a creat si raul. Din moment ce raul exista si conform principiului ca ceea ce facem defineste ceea ce suntem, atunci Dumnezeu e rau.
Din nou, studentul nu raspunde.
– Exista pe lume boli? Imoralitate? Ura? Uratenie? Toate aceste lucruri groaznice, exista?
Studentul se foieste jenat.
– Da
– Deci cine le-a creat?
Studentul iarasi nu raspunde, asa ca profesorul repeta intrebarea. Cine le-a creat? Niciun raspuns. Deodata, profesorul incepe sa se plimbe in fata clasei. Studentii sunt uimiti. Spune-mi, continua el adresandu-se altui student. Crezi in Iisus Cristos, fiule?
Vocea studentului il tradeaza si cedeaza nervos.
– Da, dle profesor, cred.
Batranul se opreste din marsaluit.
– Stiinta spune ca ai 5 simturi pe care le folosesti pt a identifica si observa lumea din jurul tau. L-ai vazut vreodata pe Iisus?
– Nu, dle. Nu L-am vazut.
– Atunci spune-ne daca l-ai auzit vreodata pe Iisus al tau?
– Nu, dle, nu l-am auzit.
– L-ai simtit vreodata pe Iisus al tau, l-ai gustat sau l-ai mirosit? Ai avut vreodata o experienta senzoriala a lui Iisus sau a lui Dumnezeu?
– Nu, dle, ma tem ca nu.
– Si totusi crezi in el?
– Da.
– Conform regulilor sale empirice, testabile, demonstrabile, stiinta spune ca Dumnezeul tau nu exista. Ce spui de asta, fiule?
– Nimic, raspunde studentul. Eu am doar credinta mea.
– Da, credinta, repeta profesorul. Asta e problema pe care stiinta o are cu Dumnezeu. Nu exista nicio dovada, ci doar credinta.
Studentul ramane tacut pt o clipa, inainte de a pune si el o intrebare.
– Dle profesor, exista căldură?
– Da
– Si exista frig?
– Da, fiule, exista și frig.
– Nu, dle, nu exista.
Profesorul isi intoarce fata catre student, vizibil interesat. Clasa devine brusc foarte tacuta.
Studentul incepe sa explice.
– Poate exista multa caldura, mai multa caldura, super-caldura, mega-caldura, caldura nelimitata, caldurica sau deloc caldura, dar nu avem nimic numit „frig”. Putem ajunge pana la 458 de grade sub zero, ceea ce nu inseamna caldura, dar nu putem merge mai departe. Nu exista frig – daca ar exista, am avea temperaturi mai scazute decat minimul absolut de -458 de grade. Fiecare corp sau obiect e demn de studiat daca are sau transmite energie, si caldura e cea care face ca un corp sau material sa aiba sau sa transmita energie. Zero absolut (-458 F) inseamna absenta totala a caldurii. Vedeti, dle, frigul e doar un cuvant pe care il folosim pentru a descrie absenta caldurii. Nu putem masura frigul. Caldura poate fi masurata in unitati termice, deoarece caldura este energie. Frigul nu e opusul caldurii, dle, ci doar absenta ei.
Clasa e invaluita in tacere. Undeva cade un stilou si suna ca o lovitura de ciocan.
– Dar intunericul, profesore? Exista intunericul?
– Da, raspunde profesorul fara ezitare. Ce e noaptea daca nu intuneric?
– Din nou raspuns gresit, dle. Intunericul nu e ceva; este absenta a ceva.
Poate exista lumina scazuta, lumina normala, lumina stralucitoare, lumina intermitenta, dar daca nu exista lumina constanta atunci nu exista nimic, iar acest nimic se numeste intuneric, nu-i asa? Acesta este sensul pe care il atribuim acestui cuvant. In realitate, intunericul nu exista. Daca ar exista, am putea face ca intunericul sa fie si mai intunecat, nu-i asa?
Profesorul incepe sa-i zambeasca studentului din fata sa. Acesta va fi un semestru bun.
– Ce vrei sa demonstrezi, tinere?
– Da, dle profesor. Vreau sa spun ca premisele dvs filosofice sunt gresite de la bun inceput si de aceea concluzia TREBUIE sa fie si ea gresita.
De data asta, profesorul nu-si poate ascunde surpriza. -Gresite? Poti explica in ce fel?
– Lucrati cu premisa dualitatii, explica studentul… Sustineti ca exista viata si apoi ca exista moarte; un Dumnezeu bun si un Dumnezeu rau. Considerati conceptul de Dumnezeu drept ceva finit, ceva ce putem masura. Dle, stiinta nu poate explica nici macar ce este acela un gand. Foloseste electricitatea si magnetismul, dar NIMENI nu a vazut sau nu a inteles pe deplin vreuna din acestea doua. Sa consideri ca moartea e opusul vietii inseamna sa ignori ca moartea nu exista ca lucru substantial. Moartea nu e opusul vietii, ci doar absenta ei. Acum spuneti-mi, dle profesor, le predati studentilor teoria ca ei au evoluat din maimuta?
– Daca te referi la procesul evolutiei naturale, tinere, da, evident ca da.
– Ati observat vreodata evolutia cu propriii ochi, dle?
Profesorul incepe sa dea din cap, inca zambind, cand isi da seama incotro se indreapta argumentul. Un semestru foarte bun, intr-adevar.
– Din moment ce nimeni nu a observat procesul evolutiei in desfasurare si nimeni nu poate demonstra ca el are loc, dvs. Nu predati studentilor ceea ce credeti, nu? Acum ce sunteti, om de stiinta sau predicator?
Clasa murmura. Studentul tace pana cand emotia se mai stinge.
– Ca sa continuam demonstratia pe care o faceati adineori celuilalt student, permiteti-mi sa va dau un exemplu, ca sa intelegeti la ce ma refer. Studentul se uita in jurul sau, in clasa. E vreunul dintre voi care a vazut vreodata creierul profesorului? Clasa izbucneste in ras. E cineva care a auzit creierul profesorului, l-a simtit, l-a atins sau l-a mirosit? Nimeni nu pare sa fi facut asta. Deci, conform regulilor empirice, stabile si conform protocolului demonstrabil, stiinta spune – cu tot respectul, dle – ca nu aveti creier. Daca stiinta spune ca nu aveti creier, cum sa avem incredere in cursurile dvs, dle?
Acum clasa e cufundata in tacere. Profesorul se holbeaza la student, cu o fata impenetrabila. In fine, dupa un interval ce pare o vesnicie, batranul raspunde.
– Presupun ca va trebui sa crezi, pur si simplu….
– Deci, acceptati ca exista credinta si, de fapt, credinta exista impreuna cu viata, continua studentul. Acum, dle, exista raul?
Acum nesigur, profesorul raspunde: sigur ca exista. Il vedem zilnic. Raul se vede zilnic din lipsa de umanitate a omului fata de om. Se vede in nenumaratele crime si violente care se petrec peste tot in lume. Aceste manifestari nu sunt nimic altceva decat raul.
La asta, studentul a replicat: Raul nu exista, dle, sau cel putin nu exista in sine. Raul e pur si simplu absenta lui Dumnezeu. E ca si intunericul si frigul, un cuvant creat de om pentru a descrie absenta lui Dumnezeu. Nu Dumnezeu a creat raul. Raul este ceea ce se intampla cand din inima omului lipseste dragostea lui Dumnezeu. Este ca frigul care apare cand nu exista caldura sau ca intunericul care apare cand nu exista lumina.
Profesorul s-a asezat.

Categorii:Amuzant, Credință