Arhiva

Archive for Noiembrie 2011

NOI SUNTEM….CINE SUNTEM NOI?

Zona geografică în care se află astăzi România, a fost în urmă cu peste 10.000 de ani, vatra lumii, locul unde a început cu adevărat civilizaţia umană. Acest adevăr este destul de greu de digerat pentru celelalte mari naţiuni, printre care şi cu aspiraţii inalte la titlul de popor ales…

În zona Olteniei se înregistrează cea mai veche locuire în bordeie din lume(18,000 ani inainte de Christos), cea mai veche activitate de minerit, cel mai vechi târnacop de miner descoperit vre-o dată, cea mai veche activitate metalurgică a aramei din lume (8,000 ani înainte de Christos), cea mai veche scriere din lume (tăbliţele de la Tărtăria, judeţul Alba 5-6.000 înainte de Christos). Tot aici s-a inventat arcul, au aparut primele furnale din Europa, şi tot de aici au plecat şi s-au format celelalte popoare indo-europene şi nu numai cum ar fi: iranienii, carienii, italicii, frygienii, sciţii, cimmerienii, triburile iberice, bascii, sarmaţii, elenii(ahei şi dorieni), fenicienii….etc.

Traco-dacii reprezintă cea mai veche şi mai înaltă cultură de pe Pământ, anterioară civilizaţiei Sumeriene, şi totodată cea mai numeroasă (180 – 200 de triburi). Ei puteau fi găsiţi în întreaga Europă (Balcani, Ucraina, Ungaria, Austria, germania, Cehoslovacia, Polonia, Italia, Franţa, Spania, Turcia europeana, Asia Mica, Africa……chiar şi Burii din Africa de Sud sunt tot un neam Dac, din care făcea parte însuşi Burebista.

Scrisul şi odată cu el istoria, au apărut mai întâi în spaţiul tracic şi abia mai târziu in spaţiul greco-roman, dus probabil acolo tot de triburile care au migrat de aici. Traco-dacii au avut cea mai veche agricultură din Europa, (neolitic) si printre cele mai vechi din lume. La vremea lor erau singurul popor din lume care foloseau cercul la dispozitivele de măsurare a timpului.

Începând cu anul 1995, dupa studii îndelungate, însă intenţionat ţinute la subsol, o serie de savanţi americani de prestigiu au ajuns la concluzia că Potopul descris în Biblie a avut loc pe malul vestic al Marii Negre, unde locuia o populaţie neaşteptat de dezvoltată, (oare cine?). De altfel Olimpul, legendarul munte din mitologia greacă (ULIMP- Lumină sau Splendoare, în limba traco-dacă), nu era altceva decât muntele Bucegi pe care nu întâmplător dăinuie al doilea Sfinx de pe Pământ. Istoricul Homer spunea că numai tracii ştiau să lupte călare şi cu arcul începând cu mileniul cinci înainte de Christos.
Traco-dacii se remarcau printr-o corectitudine desăvârşită, toate convenţiile fiind încheiate verbal şi apoi păstrate cu sfinţenie. Lipsa de acasă era semnalată printr-un băţ lăsat la poartă, fiind mai mult decât suficient.
Traco-dacii erau singura civilizaţie din lume care nu a folosit sclavagismul sub nici o formă a sa.

În jurul anului 1400 Î.C, se construieşte în Tracia nord-Dunăreană, cea dintâi şcoală cu local de sine stătător de pe Terra, numită Androniconul, unde preoţii Zamolxieni predau toate disciplinele universitare începând cu teologia (cultul Zeului Soare şi al celor 12 constelaţii).
Confom mărturiilor rămase posterităţii ale lui Platon şi Socrate, însuşi Pitagora şi-a completat studiile la şcoala Zamolxiană, şi tot ei afirmau că în acea vreme în Dacia existau cei mai de seamă medici ai timpului.
Istoricul Herodot, îi considera pe Cimerieni originari de pe versantul Nord-Estic al Carpaţilor,(Moldova de astăzi). Apoi o parte din ei s-au deplasat spre Sud, în Anatolia, unde au fost cunoscuţi ca Cimiry. Migraţi ulterior către Italia, Spania, Anglia şi Irlanda au fost cunoscuţi sub denumirea de celţi.

Zona Nord -Dunăreană (România de astăzi), a fost considerată din vechime drept un paradis terestru.Un teren bogat în aproape toate bogăţiile pământului, cu terenuri agricole(Grânarul Europei de mai târziu), păşuni întinse, toate formele de relief, un incredibil sistem hidrografic natural, o zona bine apărată contra majorităţii dezastrelor naturale…..etc. Ca un miracol unic al istoriei, locuitorii acestei zone n-au putut fi alungaţi din vatra strămoşească şi nici deznaţionalizaţi.

Românii păstrează în continuare limba, portul, obiceiurile, tradiţiile strămoşilor de acum 7.000 de ani. Analizele minuţioase de sânge, demonstrează un alt miracol : în ciuda numeroaselor invazii, inclusiv mult distorsionata ocupaţie romană, ne-am păstrat puritatea genetică, specifică strămoşilor noştri.

România rămâne un miracol, căruia i s-a prevăzut un viitor mesianic. Profetul indian Sundhar Singh scria în 1922, că românii vor deveni un popor îndrăgit şi respectat de toate popoarele lumii.

Bibliografie:
– Augustin Deac – Istoria Adevărului Istoric
– P.L.Tonciulescu – Ramania, paradisul regăsit
– Nicolae Densuşianu – Dacia Preistorică , Vol.1, 2, 3, 4, 5
– Cornel Bârsan – Revanşa Daciei

sursa

Anunțuri
Categorii:Istorie

Protest la Banca Națională a României

PROTEST ANTI-MASONIC

 

            ASOCIATIA VICTIMELOR MINERIADELOR 1990-1991 DIN ROMANIA (A.V.M.R.), cu sediul in str. Batistei nr.11, etaj 1, sector 2, impreuna cu organizatiile patriotice, organizeaza incepand cu data de 02.12.2011 intre orele 10.00 – 20.00, in fata sediului Bancii Nationale Romane (B.N.R.) str. Lipscani protest anti-masonic

 

CEREM DEMITEREA MASONULUI MUGUR ISARESCU

 

Presedinte A.V.M.R.

Viorel Ene

Ambasadorul Franței miroase-a căcat

În cursul serii de marți 22 Noiembrie, unul din cele 3 ceasuri rele s-au nimerit pe la ora 21.00 când la cinematograful Scala a rulat documentarul poponar ”Noi Doi” regizat de Claudiu Mitcu și difuzat în cadrul festivalului Dakino.

La premiera bucureșteană a acestui film a fost prezent și ambasadorul Franței, excăcălența sa Henry Paul, care a fost primit într-o atmosferă la propriu căcăcioasă. Aerul din jurul stimabilului era insuportabil iar cei prezenți la eveniment se uitau curioși unii la alții neînțelegând de la care din ei venea mirosul. Putoarea venea de la câteva bombițe urât mirositoare uitate acolo pesemne de spectatorii unor filme precedente, inducând într-o absolută eroare pe pârțarii obișnuiți cu acest miros, dar nu chiar atât de deranjant de persistent ca la ei acasă.

După începerea filmului, moment în care erau difuzate imagini ale unei demonstrații organizate de Noua Dreaptă, un grup de cetățeni neidentificați, despre care nu avem nici cel mai mic habar ce doreau de la această cacademică adunare, au început să scandeze lozinci a căror mesaj dorea să explice nobilei audiențe că România nu-i Sodoma, că românii nu-și doresc să fie un neam de poponari sau că Noua Dreaptă nu tolerează poponarii.

Surse din interiorul adunării mi-au relatat personal și accelerat că o persoană isterică de sex feminin ar fi strigat îngrozită într-una din celelalte limbi de circulație mondială, alta decât franceza: ”neo-naziștii!!”, drept pentru care o mișcare browniană a început să se manifeste la fața locului printre participanți încercând parcă să-i identifice pe acești fals declarați ”neo”-naziști.

Remarcabil de cacofonic a fost spiritul de organizare și predicție al serviciului român de informații (SRI) care a lăsat ca pe lângă un diplomat să se strecoare o asemenea duhoare. De fapt duhoarea era ultima lor problemă; ceea ce ei trebuiau să prevină erau protestatarii care ar fi putut oricând dacă asta le-ar fi fost dorința să-i ceară și un autograf diplomatului. Poliția era și ea de față cu doi agenți înfrigurați, cu (cel puțin) două echipaje la pândă în zonă, unu-doi civili pe-afară și câțiva pe dinăuntru. Presupunerea reprezentanților ministerului condus de Igaș a fost că protestatarii vor face scandal la sfârșitul documentarului, crezând absolut eronat că aceștia vor fi capabili să-l urmărească până la sfârșit. De greață.

Greșit!

După două minute tensionate de scandări, protestatarii s-au retras liniștiți către casele lor, lăsând mirosul să li se disipe în urmă și pe milițieni așteptând în tihnă aproximativ nederanjați.

Cu această ocazie, țin să-i felicit pe organizatorii acestui festival obscur, că au organizat un eveniment atât de ratat. La cât mai multe băieți! Încurajați în continuare degenerații și veți avea din nou parte de fenomene similare.

Articol preluat de pe flamuraverde.

Noua Dreaptă – Partidul Naţionalist [Nu te mai mulțumi să stai deoparte şi să ne aplauzi!]

Categorii:Anunțuri, National, Politica Etichete:

Broasca țestoasă și politicienii

Un tânăr mergea pe jos printr-un sat şi decide să se odihneasca un pic.

Se aseaza pe o banca unde se afla un om mai în vârstă şi începe să vorbească acestuia despre ţara, guvern şi, în cele din urmă, despre legiuitori şi cei asemenea lor.

Batranul ii spuse tanarului:


– „Eu cred ca parlamentarii şi alţii asemenea lor sunt ca o broasca testoasa pe un stâlp. „
– „Eu nu înţeleg aceasta analogie … Ce înseamnă asta, domnule?”

Batranul explica:

 
 
„Dacă vezi o broasca testoasa stand in echilibru
pe un stalp de gard, la ce concluzii ai putea sa ajungi?

Văzând mirarea  tanarului, continuă:

– În primul rând: Nu intelegi cum a ajuns acolo.
– În al doilea rând: Nu poti să crezi că sta acolo.
– In al treilea rand: Stii sigur că nu ar fi putut sa ajunga acolo singurica.
– A patra: Ar trebui sa faci ceva  să nu mai fie acolo.
– A cincea: Este evident  faptul că aceasta nu va face nimic folositor cat timp sta acolo.
 
Morala: „Singurul lucru raţional ar fi s-o ajuti sa coboare”
Categorii:Amuzant

Exilat că cerea să se vorbească în română

FOTO: DOSARUL PERSONAL DIN ARHIVA SIS Mihail Gorduza, condamnat pentru „naţionalism românesc“

În anii puterii sovietice erau pedepsiţi atât românii care îşi exprimau în exces sentimentele naţionale, cât şi ruşii care îşi manifestau şovinismul velicorus. Doar că primii riscau mult mai mult.

Regimul comunist din URSS a considerat, în discursul oficial, atât naţionalismul neruşilor, cât şi cel al ruşilor, drept pericol pentru existenţa statului sovietic. Dar pedepsele aplicate variau foarte mult. Cei învinuiţi de naţionalism românesc în RSS Moldovenească erau condamnaţi la ani grei de gulag în Siberia, inclusiv după moartea lui Stalin, în timp ce ruşii care manifestau atitudini şovine velicoruse în Moldova nu păţeau, de regulă, nimic. Primul caz documentat în acest sens datează din 1967, dar pedeapsa este incomensurabilă cu cea aplicată „naţionaliştilor moldo-români”.

CONDAMNAT CĂ A FOST MEMBRU DE PARTID „BURGHEZ
Gorduza Mihail Nicolae s-a născut în 1902 în satul Rădeni, raionul Ungheni, în familia unui preot. A absolvit Seminarul Teologic din Chişinău în 1916, în plin război mondial. După aceasta, revine în satul natal, unde, până în 1919, îl ajută pe tatăl său la oficierea slujbei religioase, precum şi în administrarea gospodăriei agricole proprii. Pleacă ulterior la Orhei, unde obţinuse funcţia de secretar la primărie şi unde va rămâne cinci ani de zile, până în 1924. Următorii doi ani este încadrat în armata română, după care este contabil la o bancă, apoi secretar la baroul de avocaţi din Chişinău (1925-1932).

După asta, timp de opt ani, până la ocuparea Basarabiei de către Uniunea Sovietică, este secretar al trustului de producere a alcoolului din Chişinău. Este arestat în 1940 de către NKVD, condamnat la cinci ani de gulag şi trimis dincolo de Cercul Polar, tocmai în Ciukotka, incriminându-i-se faptul că a fost membru al Frontului Renaşterii Naţionale în anii 1939-1940, partid numit „burghez” şi „antisovietic”. În realitate, era un membru din oficiu al acestui partid unic, celelalte fiind interzise de către Carol al II-lea în perioada dictaturii regale (1938-1940). Învinuirea sa nu avea niciun temei, aşa cum a stabilit chiar Curtea Supremă a Rusiei într-un alt caz, din 1990, care stipula foarte clar că înainte de 1940 cetăţenii români (din Basarabia) nu puteau încălca legile sovietice şi deci nu puteau fi judecaţi conform legislaţiei sovietice, întrucât erau supuşi ai altui stat.

ACUZAT ŞI DE „NAŢIONALISM ROMÂNESC”
Mihail Gorduza reuşeşte să revină în Moldova în 1947, după ce a lucrat în Ciukotka încă doi ani după ispăşirea pedepsei din 1940. Devine preot în satul Sipoteni, raionul Călăraşi, dar nu pentru mult timp. Organele de represiune sovietică îl iau în vizor ca pe un duşman de clasă care nu a fost reeducat suficient din moment ce a îndrăznit, după eliberarea din gulag, să devină preot. Astfel, la 11 aprilie 1949, MGB de la Chişinău (poliţia politică) îl arestează.

De data aceasta este învinuit tot pentru activitatea sa de membru de partid – al Frontului de Renaştere Naţională, în 1939-1940 – cu precizarea că ar fi făcut propagandă antisovietică, în particular pentru că le-ar fi interzis subalternilor săi să vorbească în limba rusă, ameninţându-i că-i va concedia. Nu existau probe sau mărturii care să susţină măcar formal această învinuire – cel puţin acestea nu figurează în dosar, de aceea soarta sa este decisă la 16 aprilie 1949 de către Consfătuirea Specială a Ministerului Securităţii Statului. Verdictul: exilarea pe viaţă în Siberia, făcându-se trimitere la faptul că ar fi fost membru al unei organizaţii „naţionaliste antisovietice”.

COMUNIST RUS DIN MOLDOVA, ÎNVINUIT DE PURTARE NEDEMNĂ
Primul caz în care este implicat un rus din RSS Moldovenească, învinuit de şovinism velicorus, l-am identificat abia la sfârşitul anilor 1960. Este vorba de Vasili Anisimovici Pâhov. Rus după naţionalitate, născut în 1919 în Rusia, a absolvit şapte clase, era membru al PCUS din anul 1963, iar la momentul când i s-au adus acuzaţiile era şeful depozitului uzinei Electroaparatura din Bender. La 21 decembrie 1967, organizaţia primară a uzinei decide să-l expulzeze din rândurile PCUS, după care a urmat o hotărâre similară a comitetului orăşenesc al partidului din oraşul Bender, din data de 23 ianuarie 1968.
În documentul emis de ultima instanţă se preciza că Vasili Pâhov este eliminat din partid „pentru încălcarea statutului de membru al PCUS, exprimat în atitudine nepartinică faţă de colegii din partid, înjosirea demnităţii lor umane, precum şi a apartenenţei lor naţionale, ameninţări de agresiune fizică proferate la adresa lor, comportament nedemn faţă de nemembrii de partid, manifestarea lipsei de vigilenţă politică şi discreditarea calităţii de membru al PCUS în relaţia cu un membru al unui partid comunist frăţesc”. Despre ce este vorba mai exact?

EXCLUS DIN PARTID CĂ A INSULTAT UN MOLDOVEAN
Au existat mai multe incidente, majoritatea lor având loc în perioada ianuarie 1966 – octombrie 1967. Ultima agresiune verbală a fost fatală pentru Pâhov, în sensul că partidul a fost nevoit să ia atitudine în cele din urmă. Astfel, la 23 octombrie 1967, fiind în stare de ebrietate (o situaţie agravantă – pentru că regimul sovietic considera că persoana este mai sinceră în acele momente), Pâhov l-a numit cu cuvinte licenţioase pe cetăţeanul Botezatu A.I. Între altele, i-a zis şi „unter [ofiţer] neamţ”, „poliţai român”, insultându-l pentru apartenenţa sa etnică (nu se dau alte precizări cu privire la expresiile utilizate şi putem deocamdată doar bănui despre ce este vorba).

Incidentul a avut loc în oraş, în plină stradă, unii comunişti din preajmă încercând să intervină în sensul calmării lui Pâhov, dar fără niciun rezultat. Doar soţia sa, venită la faţa locului, a reuşit să-l liniştească. Circumstanţe agravante pentru fapta lui Pâhov, care nu era prima de acest fel, au fost proferarea acuzaţiilor şi insultelor în public, în prezenţa soţiei lui Botezatu, dar şi a surorii acestuia, care era cetăţeancă româncă şi membră a Partidului Comunist Român.

Acest ultim detaliu, de fapt, a fost decisiv. Sora lui Botezatu a cerut a doua zi audienţă la prim-secretarul comitetului de partid orăşenesc Bender, A. I. Maţnev, căruia i-a adus la cunoştinţă incidentul care a şocat-o o zi mai devreme. Decizia a venit cu o anumită întârziere, or, abia pe 21 decembrie 1967, la o lună după incident, organizaţia primară de care aparţinea Pâhov a adoptat hotărârea privind excluderea sa din partid, fiind confirmată de organizaţia orăşenească a formaţiunii pe data de 23 ianuarie 1968.

Şovinismul velicorus, pedepsit doar de formă

Afirmarea identităţii naţionale româneşti în perioada interbelică de către un etnic român, Mihail Gorduza, inclusiv obligarea ruşilor de a vorbi doar în română la întreprinderea unde lucra, este considerată retroactiv de către regimul sovietic drept o manifestare de naţionalism şi antisovietism. Pedeapsa este foarte dură – exil pe viaţă în Siberia, de care a reuşit să scape după prima condamnare din 1940, revenind în 1947 în Moldova, din cauza stării precare a sănătăţii. A doua oară, în 1949, a fost condamnat, practic, la moarte prin exil. Aşa erau pedepsiţi cei care îşi declarau deschis identitatea naţională românească de către autorităţile comuniste până în anii 1980.

Totodată, ruşii veniţi în Moldova după 1940 şi 1944 şi reprezentanţii altor naţionalităţi rusificate îşi etalau nestingherit şovinismul velicorus. Îi insultau pe moldoveni, iar uneori chiar îi băteau, doar pentru că aceştia îşi vorbeau limba mamei la ei acasă. Erau numiţi naţionalişti, „fascişti”, aşa cum o spune direct chiar secretarul pe propagandă şi agitaţie al CC al PCM în 1963. Asemenea acţiuni însă nu erau pedepsite nici măcar cu o mustrare aspră. Primul caz pe care îl cunoaştem la moment este cel al lui Pâhov, care nu scapă nepedepsit doar pentru că intervine un membru al PCR, care este şi sora pătimitului. Lipsa de reacţie a organizaţiei de partid orăşeneşti din Bender ar fi dus la complicaţii nedorite pentru PCM-PCUS, de aceea Pâhov este exclus din partid, o pedeapsa simbolică, pe lângă cea aplicată lui Garduza.

sursa:

O blondă la Cazinou

blonda atractivă din Irlanda, ajunge la un Cazinou.
Părea un pic băută 
și a pariat 20.000 Euro pe o singură mâna de zaruri.
În acela
și timp spuse:
– Sper să nu vă deranjez, dar simt că am mai mult noroc dacă sunt complet dezbracată.
A
șa că, își scoase toate hainele, aruncă zarul și strigă:
– Haide! Haide! Că mami are nevoie de hăinu
țe noi!
Când zarul s-a oprit, începu să sară 
și să strige:
– Da! Da! Am câ
știgat!!!
îmbrățișat angajații, pe fiecare din jucătorii de lânga ea, a încasat banii, și-a luat hainele și a pleacat repede.
Toți au rămas cu gurile căscate.
Într-un final, unul din angaja
ti întreabă:
– Ce numar a 
ieșit?
Celălalt răspunde :
– Nu 
știu, m-am gândit c-ai văzut tu!


MORALA…


Nu toti irlandezii sunt betivi…

Nu toate blondele sunt proaste…

Dar barbatii… sunt toti la fel!!!
Categorii:Amuzant