Prima pagină > Amuzant > Unul din puținele secrete ale Flamurei Verzi

Unul din puținele secrete ale Flamurei Verzi

Trebuie să recunosc ceva. Lenea. Mi-e tare lene de foarte multe ori. Mi-e lene să mănânc. Mi-e lene să mă scol din pat. Mi-e lene să stau întins! Mi-e lene să tac. Uneori prefer să urc 5 etaje în loc să chem liftul.

Din lene.

Mie mi-a fost lene inclusiv să mă nasc, pentru că m-am născut la vreo 2 săptămâni după termen. Mi-e lene și să merg la culcare din pricină că mi-e lene să adorm. În somn mi-e lene să visez, iar când visez, visez că mi-e lene să mă odihnesc. Nu știu dacă să împărtășesc cu voi treaba asta, dar am impresia că cel puțin uneori sunt leneș și să gândesc. Pentru unii e imposibil să nu se gândească la ceva.

Biata mea mamă, ca să mai tac din gură pe când murdăream scutecele (nu existau pempărși pe atunci) mă legăna pe picioare, mâini și ce mai găsea prin casă – toate la schimb cu tata, care era la fel de stresat din pricina hiper activității mele de leneș în ale culcatului. Mă dădeau în leagăn și dădeau pick-up-ul la maxim cu muzică simfonică, doar-doar ‘oi adormi și eu.

Somnul, situația în care lenea mea este puțin anesteziată, îmi scapă uneori printre degete chiar și acum. Bine măcar că insomnia mea nu este însoțită de somnambulism, încununarea lenei de a dormi liniștit, somnambulii fiind un soi de zei ai lenei. Somnambulii sunt trândavii somnului și indolenții odihnei. Pentru ei odihna este scuza de a mai reduce încă ceva din activitatea lor nocturnă liniștită.

După o vreme, când responsabilitatea culcării mi-a revenit direct, iar legănatul care-mi rămăsese în vene era o problemă mult prea obositoare, am sesizat că pot manipula singur din diferite mișcări ale corpului scrânciobul (leagănul, hinta) din curtea bunicii.

În acel moment s-a născut un vis pe care doar personajele din filmulețul următor mi l-au putut depăși. Un leagăn foarte mare, agățat de ceva foarte înalt. Eu speram la un copac cu o creangă ridicată. Mai târziu la un elicopter. Ce să mai zic de posibilitatea de a mă agăța de un satelit geostaționar. Nu vreau să mă gândesc acum la un leagăn agățat de centrul universului, pentru că mi-ar fi lene chiar și să mă legăn în el.

Nu că ar dura câte 5.001 de ani legăneală, ci că mi-ar fi lene inclusiv să mă legăn într-o legănătoare leneșă.

Dar iată rezolvarea! De fapt.. una dintre ele, dar mi-e lene să vi le zic pe celelalte

Anunțuri
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: