Arhiva

Archive for Martie 2012

Nişte bancuri

În ajunul morţii înţeleptului Socrate, un prieten se duce la închisoare să-l viziteze şi dădu acolo peste un profesor de muzică, care îl învăţa pe filozof un cântec la liră. – Păi cum – exclamă prietenul – mâine vei muri şi astăzi mai înveţi un cântec nou?! Iar Socrate i-a răspuns:   – Dar când să-l mai învăţ, dragul meu?
*
Intr-o zi, ducele Jacques-Henri de Duras, vazandu-l pe filozoful Descartes cum se delecta cu niste specialitati culinare, ii zise in batjocura:   – Cum, si filozofii mananca lucruri atat de bune?   – De ce nu? – ii raspunse Rene Descartes – iti inchipui poate ca natura a creat lucruri delicioase numai pentru prosti?
*
In carnetele sale, Leonardo da Vinci si-a notat, alaturi de numeroase schite, studii, informatii, si unele anecdote spuse prietenilor. Iata una din ele: Un pictor care avea niste copii foarte urati, fiind intrebat cum e cu putinta ca el, care a pictat tablouri atat de frumoase, are astfel de copii, a raspus ca:   “Tablourile le-am pictat ziua, in timp ce pe copii i-am facut noaptea!”
*
Cea mai importanta descoperire atribuita lui Pitagora este celebra teorema care-i poarta numele: patratul lungimii ipotenuzei unui triunghi dreptunghic este egal cu suma patratelor lungimilor catetelor.   Legenda spune ca, dandu-si seama de importanta extraordinara a descoperirii sale, de bucurie, el a dat un mare ospat in cinstea zeilor, pentru care a sacrificat o suta de boi, la care au fost invitati atat bogatii, cat si saracii.   Despre aceasta imprejurare Hegel a facut o observatie ironica:   “A fost o veselie si o sarbatoare a spiritului… pe socoteala boilor!”
*
Sotia filozofului si matematicianului grec Pitagora era o femeie instruita si inteligenta. Fiind intrebata dupa cat timp se purifica o femeie care s-a impreunat cu un barbat, a raspuns: “Cu propriul sot, imediat, cu altul, niciodata”.
*
Talleyrand stătea într-o zi între doamna de Stael şi doamna Récamier, galant cu amîndouă, totuşi cu o nuanţă destul de pronunţată pentru cea de-a doua.   – În sfîrşit – spuse d-na de Stael, oarecum dezamăgită – dacă am cădea amîndouă în apă, pe care ai salva-o mai întîi?   – O, doamnă baroană – răspunse Talleyrand – sunt sigur că înotaţi ca un înger.
*
Filosoful francez Fontenelle (1657-1757), nepotul lui Corneille, se duce intr-o zi dis-de-dimineata in vizita la o doamna cu care era prieten. Doamna il primeste in capot si se scuza:   – Vedeti, domnule Fontenelle, ma scol pentru dvs.!  Da, doamna, dar va culcati pentru altul! – mormai suparat filosoful.      Obiceiul marelui dramaturg francez Jean Racine era să-şi declame versurile plimbându-se. Nu de puţine ori uita unde se află şi le recita cu glas tare. Patetismul cu care le spunea mişca de multe ori pe muncitorii care lucrau la palatul Tuilleries. Aceştia credeau despre dânsul că e un om deznădăjduit, care avea de gând să se sinucidă!
*
Henric VIII, regele Angliei, hotârî să trimită un episcop la Francisc I , regele Franţei, într-o vreme când relaţiile dintre cei doi monarhi erau foarte încordate.  Episcopul îi obiectă că misiunea încredinţată îi punea viaţa în primejdie.  – Să nu-ţi fie teamă! ripostă Henric. Dacă Francisc te va ucide, voi pune să fie decapitaţi francezii aflaţi în puterea mea.   – Vă cred, spuse episcopul. Mi-e teamă însă că nici unul din capetele lor nu se va potrivi pe umerii mei!
*
Napoleon avea o formulă favorită pentru a-şi exprima dispreţul pentru cineva:   – E penultimul dintre oameni!   Întrebat de ce penultimul, împăratul a răspuns:   – Ca să nu descurajez pe nimeni.
Categorii:Amuzant

Boleroul lui Ravel cântat pe neaşteptate în gara din Copenhaga

Categorii:Muzică

Festival coral în Sfântu Gheorghe

Fundația „Mihai Viteazul”- Covasna, organizează concursul „Simfonia corală George Sbârcea”, ediția 1. Evenimentul va avea loc în perioada, 23-24 martie, a.c.,  în orașul Sfântul Gheorghe. La festival pot participa de la coruri şcolare de copii amatori până la coruri semi-profesioniste aparţinând asociaţiilor culturale. Corurile vor prezenta două piese de maximum 10 minute, dintre care una folclorică şi alta la propria lor alegere.

În deschidere va fi organizată o masă rotundă în memoria lui George Sbârcea, cunoscut şi sub numele de Claude Romano (1914-2005), compozitorul piesei „Ionel, Ionelule”. George Sbârcea a fost unul din compozitorii şi câtăreţii importanţi ai perioadei interbelice.

La festival participă formații corale din întreaga țară. Succes participanților şi felicitări organizatorilor!

 

Categorii:Anunțuri

Documentar despre 11 septembrie

“11 Septembrie – Marea iluzie” este un film documentar scris și regizat de George Humphrey, care abordează o temă intens dezbătută în ultimii zece ani: atacurile teroriste de la 11 septembrie 2001.

Realizatorul documentarului susține că publicul american nu a fost informat despre adevărul cu privire la ce s-a întâmplat atunci. El afirmă că Osama Ben Laden nu a fost creierul operațiunilor teroriste din 11 septembrie și că multe din aspectele prezentate atunci nu sunt decât minciuni. George Humphrey este adeptul teoriei conform căria întreaga acțiune de distrugere a turnurilor gemene a fost plănuită din interior și că investigațiile ulterioare au fost tergiversate.

El se mai întreabă cine a avut de câștigat de pe urma atacurilor teroriste. Scopul acestui film documentar este demascarea marii iluzii pe care mass media a creat-o în jurul atacurilor și informarea publicului asupra instalării a ceea ce numim Noua Ordine Mondială.

SURSA:

Participarea la vot

La vot un prost şi un deştept…

În faţa votului, un prost este egal cu un deştept.
Dar doi proşti nu sunt egali cu doi deştepti, pentru că, din doi deştepti, unul n-o să vină la vot, fiindcă i se pare că totul e lipsit de sens.
Trei proşti nu fac nici atât cât trei deştepti, pentru că, din trei deştepti, unul are probleme existenţiale şi nu vine la vot, iar altul e sigur că o să iasă tot ăia şi n-are sens să se mai ducă.
Patru proşti contra patru deştepţi?
Exclus! Din patru deştepti, unul n-are Mercedes şi i se pare că n-o să se schimbe nimic,
altul ştie el cine o să iasă, iar al treilea preferă să adoarmă la un film bun de cinematecă.
Asta e democraţia:
100 de deştepti care nu votează n-or să facă niciodată cât un singur prost care votează!!!
Nu te duci la vot? Lasa ca se duc ai lor! „Fraierii” cumparati cu sacose electorale si promisiuni electorale iti vor decide soarta. Tie si copiilor tai. In veacul vecilor, amin!
Categorii:Amuzant

Alte fațade de blocuri, unele mai năstrușnice decât altele

Un moldovean de-al nostru de dincolo de granița pe care Tudor Gheorghe promite să n-o ierte (cea a Prutului), s-a ambiționat să le amintească găgăuzilor, ucraino-ruso-slavilor și presupun încă câtorva vecini, plus vreo fostă amantă mongoloidă, că el e artist cu veleități de istoric și șahist danubiano-pontic.

Nu știu dacă intrarea asta este pentru vre-un cabinet stomatologic, butic, coafor, sau doar așa a crezut el că trebuie să-și închidă balconul, dar din câte – din fotografie – mi se pare evident, este că a acoperit două etaje. Parterul și primul etaj al blocului de minim P+5. Și nu mă îndoiesc de dificultățile pe care le-a avut propunându-le vecinilor și autorităților acest semi-edificiu.

Citez din memoriul pe care presupun că l-a înaintat biroului de urbanism al Chișinăului:

Intrarea se face printr-o scara elicoidală care prin elicoidalitatea, sau chiar prin elicoidalicitatea ei are in primă fază rolul că nu ocupă prea mult din grădina blocului (deci ia mai ușor aprobarea pe o șpăguță de la primărie n.a.) și în cel de-al doilea, dar nu cel mai puțin important aspect, funcția de a te introduce într-un demers inițiatic a la Eliade, pe care după cum îl știm avea plăcerea perversă de a te vârâ într-o aceeași lume în care erai de fapt dându-ți impresia că intri în alta.

Aspectul de citadelă conferă blocului în sine sentimentul de securitate pe care orice locatar al asociației noastre de proprietari îl ține pe lista nevoilor de grad I. Ferestrele cu arc romanic contrastează cu arcele prezente la turnul cu arce semi-frânte (aproximativ gotice), conferind astfel o trecere eclectică de la stilurile mai sus menționate la stilul funcționalist și ergonomo-corbusiean în care se integrează.

Culorile paramentului, chiar dacă sunt aplicate pe materiale ce sugerează cărămida sau piatra buceardată, au fost alese pentru a rezona cromatic cu parapeții balcoanelor de la etajele superioare, iar balconului închis din partea dreaptă a fațadei i s-au montat ferestre din geam termopan cu o tâmplărie brută din PVC pentru a asigura ritmicitatea fațadei.

Vișiniul închis al parterului, este preluat la acoperiș și este dublat cu o culoare mai vie, orange-portocalie, la nivelul etajului I, pentru a sublinia subtil diferențele de niveluri. Cu toate acestea, verdele arborilor din grădina imobilului pe fondalul roșu al fațadei este mult mai vizibil, punând astfel în valoare elementele neantropizate ale sitului (asta cred că a bagat-o pentru comisia de mediu! n.a.).

Cele două lămpi albe, aplicabile pe perete la nivelul 1, subliniază importanța celor două ferestre principale ale fațadei prin contrast, ritm și formă. Trecerea, de la dreapta spre stânga, de la turnul principal prin cele două lămpi aplicate pe fațadă la turnul simbolic cu influențe orientale, formează o compoziție optică a fațadei ce conduce privirea trecătorului către cer, aducând astfel o notă mistico-optimistă ansamblului.

Rog astfel, pentru generarea unui stil de viață avangardist și pentru generarea unui nivel crescut de trai cartierului nostru, aprobarea acestei amenajări total originale ale fațadei. Menționez că soneria a fost modificată în așa fel încât la acționarea ei cetățenii vor auzi clopote de alarmă și nu doar un bârâit anost, lucru ce va aduce un plus de ambianță istorică zonei noastre de locuit, diminuând astfel disconfortul fonic creat de condițiile de poluare fizico-acustice curente.