Arhiva

Archive for the ‘Amuzant’ Category

Managementul carierei

Am fost director la o mare întreprindere socialistă. Cafeaua de dimineaţă era pregătită de o secretară sexy, mergeam la serviciu cu o limuzină neagră.
O dată am fost întrebat dacă fabrica nu contribuie cu 100 mii de lei pentru înmormântarea unui tovarăş din Comitetul Central.
Am spus  cu atâţia bani aş înmormânta întregul Comitet.
 
Din acest moment am devenit director la o întreprindere mai mică.
Cafeaua zilnică era pregătită de o secretară mai în vârstă, la serviciu mergeam cu furgoneta fabricii.
O dată am fost apostrofat că nu am fost la ultima şedinţă de partid. 
Am răspuns că dacă ştiam că e ultima m-aş fi dus sigur.
Din acest moment am lucrat ca maistru.
 
La serviciu mergeam cu maşina proprie şi eu făceam cafeaua de dimineaţă.
În atelier aveam pe perete poza lui Kadar şi a Lolobrigidei.
O dată mi-au spus că de ce nu dau jos poza curvei de pe perete.
Am luat poza lui Kadar.
Din acest moment am lucrat zilier la săpat şanţuri.
 
Mergeam la lucru cu bicicleta şi duceam cafeaua de acasă în termos.
O dată în timp ce săpam şanţul au venit şi mi-au spus să-mi ascund bicicleta deoarece va trece pe acolo o delegaţie sovietică.
Am răspuns să nu-şi facă probleme deoarece bicicleta este închisă cu un
lacăt.
Din acest moment am rămas fără lucru.
 
…o vreme am fost şomer până la schimbarea orânduirii…
 
M-am reabilitat, am intrat în politică, am intrat în partid.
Cafeaua îmi este servită de o secretară sexy, la serviciu merg cu un Audi cu
şofer personal.
În rest îmi ţin gura şi din când în când ridic mâna să votez.
Îmi creşte nivelul de trai şi acoperirea cheltuielilor…
Anunțuri
Categorii:Amuzant

Banc

Un copil îşi întreabă părintele..
-Tăticule ce e aia politică?
Tatăl se apucă să îi explice.
– Fi atent: eu aduc bani în casă deci reprezint finanţele. Maicata scoate banii deci ea e Guvernul, bunicul are grijă ca toate să fie în ordine, deci el este sindicatul. Servitoarea este clasa muncitoare. Pentru că toţi avem grijă ca ţie să îţi fie bine tu eşti Poporul, iar fratele tău cel mic este Viitorul.
Stă copilu şi se tot gândeşte la explicaţia tatălui, iar la un moment dat se trezeşte noaptea: frăţiorul cel mic îşi făcuse nevoile în scutece, dar maicăsa dormea dusă. În cealaltă cameră tatăl său era peste servitoare, în timp ce bunicul îi supraveghea atent.
A doua zi de dimineaţă tatăl îl întreabă pe copil dacă a înţeles totuşi ce înseamnă politica.
– Da tată, cred că am înţeles! Finanţele regulează clasa muncitoare, în timp ce guvernul doarme, sindicatul îi urmăreşte, nimeni nu bagă în seamă poporul, iar viitorul este în rahat până la gât.
Categorii:Amuzant

Nişte bancuri

În ajunul morţii înţeleptului Socrate, un prieten se duce la închisoare să-l viziteze şi dădu acolo peste un profesor de muzică, care îl învăţa pe filozof un cântec la liră. – Păi cum – exclamă prietenul – mâine vei muri şi astăzi mai înveţi un cântec nou?! Iar Socrate i-a răspuns:   – Dar când să-l mai învăţ, dragul meu?
*
Intr-o zi, ducele Jacques-Henri de Duras, vazandu-l pe filozoful Descartes cum se delecta cu niste specialitati culinare, ii zise in batjocura:   – Cum, si filozofii mananca lucruri atat de bune?   – De ce nu? – ii raspunse Rene Descartes – iti inchipui poate ca natura a creat lucruri delicioase numai pentru prosti?
*
In carnetele sale, Leonardo da Vinci si-a notat, alaturi de numeroase schite, studii, informatii, si unele anecdote spuse prietenilor. Iata una din ele: Un pictor care avea niste copii foarte urati, fiind intrebat cum e cu putinta ca el, care a pictat tablouri atat de frumoase, are astfel de copii, a raspus ca:   “Tablourile le-am pictat ziua, in timp ce pe copii i-am facut noaptea!”
*
Cea mai importanta descoperire atribuita lui Pitagora este celebra teorema care-i poarta numele: patratul lungimii ipotenuzei unui triunghi dreptunghic este egal cu suma patratelor lungimilor catetelor.   Legenda spune ca, dandu-si seama de importanta extraordinara a descoperirii sale, de bucurie, el a dat un mare ospat in cinstea zeilor, pentru care a sacrificat o suta de boi, la care au fost invitati atat bogatii, cat si saracii.   Despre aceasta imprejurare Hegel a facut o observatie ironica:   “A fost o veselie si o sarbatoare a spiritului… pe socoteala boilor!”
*
Sotia filozofului si matematicianului grec Pitagora era o femeie instruita si inteligenta. Fiind intrebata dupa cat timp se purifica o femeie care s-a impreunat cu un barbat, a raspuns: “Cu propriul sot, imediat, cu altul, niciodata”.
*
Talleyrand stătea într-o zi între doamna de Stael şi doamna Récamier, galant cu amîndouă, totuşi cu o nuanţă destul de pronunţată pentru cea de-a doua.   – În sfîrşit – spuse d-na de Stael, oarecum dezamăgită – dacă am cădea amîndouă în apă, pe care ai salva-o mai întîi?   – O, doamnă baroană – răspunse Talleyrand – sunt sigur că înotaţi ca un înger.
*
Filosoful francez Fontenelle (1657-1757), nepotul lui Corneille, se duce intr-o zi dis-de-dimineata in vizita la o doamna cu care era prieten. Doamna il primeste in capot si se scuza:   – Vedeti, domnule Fontenelle, ma scol pentru dvs.!  Da, doamna, dar va culcati pentru altul! – mormai suparat filosoful.      Obiceiul marelui dramaturg francez Jean Racine era să-şi declame versurile plimbându-se. Nu de puţine ori uita unde se află şi le recita cu glas tare. Patetismul cu care le spunea mişca de multe ori pe muncitorii care lucrau la palatul Tuilleries. Aceştia credeau despre dânsul că e un om deznădăjduit, care avea de gând să se sinucidă!
*
Henric VIII, regele Angliei, hotârî să trimită un episcop la Francisc I , regele Franţei, într-o vreme când relaţiile dintre cei doi monarhi erau foarte încordate.  Episcopul îi obiectă că misiunea încredinţată îi punea viaţa în primejdie.  – Să nu-ţi fie teamă! ripostă Henric. Dacă Francisc te va ucide, voi pune să fie decapitaţi francezii aflaţi în puterea mea.   – Vă cred, spuse episcopul. Mi-e teamă însă că nici unul din capetele lor nu se va potrivi pe umerii mei!
*
Napoleon avea o formulă favorită pentru a-şi exprima dispreţul pentru cineva:   – E penultimul dintre oameni!   Întrebat de ce penultimul, împăratul a răspuns:   – Ca să nu descurajez pe nimeni.
Categorii:Amuzant

Participarea la vot

La vot un prost şi un deştept…

În faţa votului, un prost este egal cu un deştept.
Dar doi proşti nu sunt egali cu doi deştepti, pentru că, din doi deştepti, unul n-o să vină la vot, fiindcă i se pare că totul e lipsit de sens.
Trei proşti nu fac nici atât cât trei deştepti, pentru că, din trei deştepti, unul are probleme existenţiale şi nu vine la vot, iar altul e sigur că o să iasă tot ăia şi n-are sens să se mai ducă.
Patru proşti contra patru deştepţi?
Exclus! Din patru deştepti, unul n-are Mercedes şi i se pare că n-o să se schimbe nimic,
altul ştie el cine o să iasă, iar al treilea preferă să adoarmă la un film bun de cinematecă.
Asta e democraţia:
100 de deştepti care nu votează n-or să facă niciodată cât un singur prost care votează!!!
Nu te duci la vot? Lasa ca se duc ai lor! „Fraierii” cumparati cu sacose electorale si promisiuni electorale iti vor decide soarta. Tie si copiilor tai. In veacul vecilor, amin!
Categorii:Amuzant

Alte fațade de blocuri, unele mai năstrușnice decât altele

Un moldovean de-al nostru de dincolo de granița pe care Tudor Gheorghe promite să n-o ierte (cea a Prutului), s-a ambiționat să le amintească găgăuzilor, ucraino-ruso-slavilor și presupun încă câtorva vecini, plus vreo fostă amantă mongoloidă, că el e artist cu veleități de istoric și șahist danubiano-pontic.

Nu știu dacă intrarea asta este pentru vre-un cabinet stomatologic, butic, coafor, sau doar așa a crezut el că trebuie să-și închidă balconul, dar din câte – din fotografie – mi se pare evident, este că a acoperit două etaje. Parterul și primul etaj al blocului de minim P+5. Și nu mă îndoiesc de dificultățile pe care le-a avut propunându-le vecinilor și autorităților acest semi-edificiu.

Citez din memoriul pe care presupun că l-a înaintat biroului de urbanism al Chișinăului:

Intrarea se face printr-o scara elicoidală care prin elicoidalitatea, sau chiar prin elicoidalicitatea ei are in primă fază rolul că nu ocupă prea mult din grădina blocului (deci ia mai ușor aprobarea pe o șpăguță de la primărie n.a.) și în cel de-al doilea, dar nu cel mai puțin important aspect, funcția de a te introduce într-un demers inițiatic a la Eliade, pe care după cum îl știm avea plăcerea perversă de a te vârâ într-o aceeași lume în care erai de fapt dându-ți impresia că intri în alta.

Aspectul de citadelă conferă blocului în sine sentimentul de securitate pe care orice locatar al asociației noastre de proprietari îl ține pe lista nevoilor de grad I. Ferestrele cu arc romanic contrastează cu arcele prezente la turnul cu arce semi-frânte (aproximativ gotice), conferind astfel o trecere eclectică de la stilurile mai sus menționate la stilul funcționalist și ergonomo-corbusiean în care se integrează.

Culorile paramentului, chiar dacă sunt aplicate pe materiale ce sugerează cărămida sau piatra buceardată, au fost alese pentru a rezona cromatic cu parapeții balcoanelor de la etajele superioare, iar balconului închis din partea dreaptă a fațadei i s-au montat ferestre din geam termopan cu o tâmplărie brută din PVC pentru a asigura ritmicitatea fațadei.

Vișiniul închis al parterului, este preluat la acoperiș și este dublat cu o culoare mai vie, orange-portocalie, la nivelul etajului I, pentru a sublinia subtil diferențele de niveluri. Cu toate acestea, verdele arborilor din grădina imobilului pe fondalul roșu al fațadei este mult mai vizibil, punând astfel în valoare elementele neantropizate ale sitului (asta cred că a bagat-o pentru comisia de mediu! n.a.).

Cele două lămpi albe, aplicabile pe perete la nivelul 1, subliniază importanța celor două ferestre principale ale fațadei prin contrast, ritm și formă. Trecerea, de la dreapta spre stânga, de la turnul principal prin cele două lămpi aplicate pe fațadă la turnul simbolic cu influențe orientale, formează o compoziție optică a fațadei ce conduce privirea trecătorului către cer, aducând astfel o notă mistico-optimistă ansamblului.

Rog astfel, pentru generarea unui stil de viață avangardist și pentru generarea unui nivel crescut de trai cartierului nostru, aprobarea acestei amenajări total originale ale fațadei. Menționez că soneria a fost modificată în așa fel încât la acționarea ei cetățenii vor auzi clopote de alarmă și nu doar un bârâit anost, lucru ce va aduce un plus de ambianță istorică zonei noastre de locuit, diminuând astfel disconfortul fonic creat de condițiile de poluare fizico-acustice curente.

Răzbunarea vecinului invidios

Categorii:Amuzant, Invidie, Răzbunare Etichete:,

Unul din puținele secrete ale Flamurei Verzi

Trebuie să recunosc ceva. Lenea. Mi-e tare lene de foarte multe ori. Mi-e lene să mănânc. Mi-e lene să mă scol din pat. Mi-e lene să stau întins! Mi-e lene să tac. Uneori prefer să urc 5 etaje în loc să chem liftul.

Din lene.

Mie mi-a fost lene inclusiv să mă nasc, pentru că m-am născut la vreo 2 săptămâni după termen. Mi-e lene și să merg la culcare din pricină că mi-e lene să adorm. În somn mi-e lene să visez, iar când visez, visez că mi-e lene să mă odihnesc. Nu știu dacă să împărtășesc cu voi treaba asta, dar am impresia că cel puțin uneori sunt leneș și să gândesc. Pentru unii e imposibil să nu se gândească la ceva.

Biata mea mamă, ca să mai tac din gură pe când murdăream scutecele (nu existau pempărși pe atunci) mă legăna pe picioare, mâini și ce mai găsea prin casă – toate la schimb cu tata, care era la fel de stresat din pricina hiper activității mele de leneș în ale culcatului. Mă dădeau în leagăn și dădeau pick-up-ul la maxim cu muzică simfonică, doar-doar ‘oi adormi și eu.

Somnul, situația în care lenea mea este puțin anesteziată, îmi scapă uneori printre degete chiar și acum. Bine măcar că insomnia mea nu este însoțită de somnambulism, încununarea lenei de a dormi liniștit, somnambulii fiind un soi de zei ai lenei. Somnambulii sunt trândavii somnului și indolenții odihnei. Pentru ei odihna este scuza de a mai reduce încă ceva din activitatea lor nocturnă liniștită.

După o vreme, când responsabilitatea culcării mi-a revenit direct, iar legănatul care-mi rămăsese în vene era o problemă mult prea obositoare, am sesizat că pot manipula singur din diferite mișcări ale corpului scrânciobul (leagănul, hinta) din curtea bunicii.

În acel moment s-a născut un vis pe care doar personajele din filmulețul următor mi l-au putut depăși. Un leagăn foarte mare, agățat de ceva foarte înalt. Eu speram la un copac cu o creangă ridicată. Mai târziu la un elicopter. Ce să mai zic de posibilitatea de a mă agăța de un satelit geostaționar. Nu vreau să mă gândesc acum la un leagăn agățat de centrul universului, pentru că mi-ar fi lene chiar și să mă legăn în el.

Nu că ar dura câte 5.001 de ani legăneală, ci că mi-ar fi lene inclusiv să mă legăn într-o legănătoare leneșă.

Dar iată rezolvarea! De fapt.. una dintre ele, dar mi-e lene să vi le zic pe celelalte