Arhiva

Archive for the ‘Comunism’ Category

Comemorarea ”Sfântului Închisorilor” – Valeriu Gafencu (foto-video)

Valeriu-Gafencu

Valeriu Gafencu

În data de 16 februarie s-a oficiat parastasul martirilor închisorii comuniste de la Târgu Ocna. La slujbă au participat 10 preoți din împrejurimi, călugări de la mânăstirea Petru Vodă, maici de la mânăstirea Diaconești, buni creștini și numeroși reprezentanți ai diverselor organizații naționaliste românești.

După parastas, adunarea a ascultat predica părintelui Amfilohie Brânză, iar mai apoi a participat la troița construită în memoria celor căzuți în penitenciarul de la Târgu Ocna la ”Acatistul Sfântului Mucenic Valeriu (sfântul temnițelor românești)”.

Pentru cei cărora numele de Valeriu Gafencu nu amintește de nimic voi face o scurtă descriere: Valeriu Gafencu, basarbean de origine, își pierde în 1940 familia, fugind de ocupația bolșevică în România. Se înscrie la cursurile facultății de drept, înscriindu-se în paralel în rândul Frățiilor de Cruce, organizațiile de tineret ale mișcării legionare, fapt care îi aduce în 1941 o condamnare la 25 de ani de muncă silnică de către regimul Mareșalului Antonescu. În 1952, după ce trecuse pe la penitenciarele din Aiud și Pitești, fiind închis la Târgu Ocna, își sacrifică viața cedându-și medicamentele obținute cu greu unui pastor luteran.

DSCF4582

DSCF4586

DSCF4591

DSCF4583

DSCF4576

Anunțuri

Documentar despre ”Experimentul Pitești”

Un documentar tulburător, nedifuzat până acum în România, despre atrocitățile petrecute în închisoarea de la Pitești, una din cele mai sinistre închisori comuniste.

„Fenomenul Pitești” sau „Experimentul Pitești”, așa cum a fost denumit procesul de „reeducare” a deținuților politici petrecut aici cu complicitatea tacită a autorităților comuniste, a lăsat în urmă mii de victime și a distrus viețile multora dintre supraviețuitorii cumplitelor experiențe trăite aici.

Bătăile și torturile de neimaginat, distrugerea psihică duse la extrem până la dezumanizare au fost cuvântul de ordine în Penitenciarul Pitești. Dar poate cel mai abominabil aspect al metodei folosite aici a fost transformarea victimelor în călăi. Numărul celor care au suferit de pe urma celor petrecute la Pitești este de proape 5000 de persoane, acesta fiind considerat unul din cele mai aple programe de spalare a creierului prin tortură.

În acest film documentar, victimele cumplitului regim vorbesc despre experiențele trăite în închisoare și de politica de exterminare și dezumanizare dusă de autoritățile comuniste din România.

SURSA

Povestea sovietelor

Ce veți vedea în continuare este un documentar despre crimele comunismului din cel de-al doilea război mondial.http://www.jurnaltv.ro/modules/vPlayer/vPlayer.swf?f=http://www.jurnaltv.ro/modules/vPlayer/vPlayercfg.php?fid=6e4a163a5e3d16adab7

Categorii:Comunism, Crime, Holocaust

Ţărăniştii cer Patriarhului condamnarea publică a abdicării Regelui Mihai

PNŢCD Cluj a cerut Patriarhului Bisericii Ortodoxe Române, PF Daniel, condamnarea publică a abdicării Regelui Mihai printr-o decizie a Sfântului Sinod, pe motiv că autorităţile comuniste au rupt la 30 decembrie 1947 „un legământ consfinţit de către Biserică”.

Potrivit unei scrisori deschise adresate Patriarhului Daniel, PNŢCD Cluj a susţinut că Biserica are datoria sfântă să lupte pentru biruinţa adevărului, dreptăţii şi binelui în lupta cu minciuna, nedreptatea şi răul.

„Pe data de 30 decembrie se împlinesc 63 de ani de la aşa-zisa abdicare a Regelui Mihai, proclamarea formei de stat republicane şi deplina instaurare a sistemului comunist în România. Acest eveniment important din istoria ţării a avut nefaste consecinţe politice, sociale, economice, morale şi juridice. La 30 decembrie 1947 comuniştii au rupt un legământ consfinţit de către Biserică şi, prin urmare, în spiritul adevărului şi dreptăţii, solicităm Prea Fericirii Voastre condamnarea publică a acestui moment printr-o decizie a Sfântului Sinod al BOR. Biserica are datoria sfântă să lupte pentru biruinţa adevărului, dreptăţii şi binelui în lupta cu minciuna, nedreptatea şi răul”, se arată în comunicat.

Ţărăniştii clujeni au subliniat că sistemul izolaţionist al regimului comunist a determinat o gravă înapoiere faţă de restul lumii civilizate, iar regimul totalitarist „a încălcat toate libertăţile fundamentale”.

Reprezentanţii PNŢCD au precizat că abdicarea Regelui Mihai este un act lovit de nulitate şi că populaţia României nu a fost consultată în legătură cu schimbarea formei de stat.

„Orice act realizat sub presiunea vreunui şantaj este considerat nul din punct de vedere juridic, iar demisia regelui a fost şantajată cu executarea a peste 1.000 de studenţi anticomunişti. Legiferarea abdicării regelui şi proclamării republicii (reprezentată de Legea 363) nu a întrunit în Parlament nici măcar cvorumul de şedinţă”, se menţionează în scrisoare deschisă.

De asemenea, ţărăniştii clujeni au subliniat că, din punct de vedere mistic, „în faţa Divinităţii, Mihai I a fost uns şi binecuvântat de către Biserică în calitate de rege al României, iar acest act reprezintă un legământ sacru care a fost desfiinţat de teroarea ocupaţiei bolşevice”.

Dan Voiculescu reales în poziția de turnător

Nici de această dată, fostul turnător, dar şi devalizator al conturilor Securităţii, împreună cu alţi colegi de breaslă, nu a reuşit să scape de eticheta ieftină de simplu turnător la fosta Securitate. După lungi lupte, ameninţări, atacuri prin magherniţa sa antenistă, instanţa supremă de judecată nu a fost şantajată nici de această dată să dea aviz negativ la colaborarea lui Felix-Mircea cu Securitatea, acolo unde acesta îşi turna şi propria familie, după cum însuşi recunoştea, „să mănånce şi el o påine“. Mai degrabă o baghetă franţuzească, după averea pe care a făcut-o din această relaţie reciproc avantajoasă. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ) a respins, joi, ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de senatorul PC Dan Voiculescu împotriva deciziei prin care s-a stabilit definitiv că a colaborat cu fosta Securitate, hotărårea fiind definitivă. În sala de judecată de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, avocata lui Dan Voiculescu a invocat o serie de motive pentru care decizia anterioară a instanţei supreme ar trebui modificată, făcånd referire la mai multe erori materiale, precum şi la faptul că instanţa nu ar fi ţinut cont de o serie de probe.

CNSAS a demontat expunerile felixiene

Pe de altă parte, reprezentantul CNSAS a susţinut că motivele invocate de Dan Voiculescu nu pot modifica decizia irevocabilă dată în luna martie şi a cerut respingerea contestaţiei.
Fostul lider al PC Dan Voiculescu a făcut contestaţie în anulare împotriva deciziei Secţiei Contencios Administrativ şi Fiscal a ÎCCJ din 10 martie, care a stabilit că senatorul a colaborat cu Securitatea. Dan Voiculescu a furnizat informaţii către structurile poliţiei politice comuniste, arată judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ), în motivarea deciziei definitive din 10 martie 2011. Colaborarea lui Dan Voiculescu cu Securitatea este înscrisă, potrivit motivării, chiar în fişa personală a acestuia de la Ministerul de Interne – Direcţia a III-a. Potrivit fişei personale, Voiculescu a fost recrutat ca informator de către fostul serviciu 7-Comercianţi şi în timpul colaborării a purtat numele conspirativ „Felix“. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a decis pe 10 martie, irevocabil, că Dan Voiculescu a făcut poliţie politică. Instanţa supremă a respins recursul senatorului împotriva hotărårii din februarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti prin care a fost menţinut verdictul dat de CNSAS în 2006 în acest sens. Mai mult, nici măcar faptul că dosarul său a nimerit la Completul VII de la Înalta Curte, cel mai binevoitor şi îngăduitor complet al instanţei supreme în raport cu turnătorii şi ofiţerii fostei Securităţi, nu l-a ajutat prea mult. Rămåne de văzut dacă turnătorul Felix-Mircea va internaţionaliza problema şi se va supune unei posibile umilinţe de plan mondial la CEDO, acolo unde riscă să rămånă ştanţat cu aceeaşi marcă înregistrată de „şobolan“.

autor: Nicolae Bucur

sursa: Curentul

fotografii: Curentul, Mediafax

Felix, negul de pe umbra lăsată de o pată de vomă de pe itinerarul istoriei, a fost acuzat și dovedit în instanță ca turnător pentru o mizerie minusculă (citiți vă rog articolul anterior pentru detalii: Timpul i-a tras o palmă peste bot turnătorului Felix) din camionul cu fapte ce au influențat cursul evenimentelor dinainte și după ’89. Iată cum propaganda de la Adevărul maschează justiția cu praf. În ochi. După cum remarca un bun prieten de-al meu, așteptăm cu interes de-secretizarea dosarului marinarului Popey, un alt securist așa zis închipuit al creierelor de golani. Vechii golani! Băsescu se bate cu bolțaru-n piept cu cât este el de imaculat, dar se folosește de accesul la dosare și de puterea pe care o are asupra securității pentru a arunca în populație cu pudră de talc. 

Ar trebui acum să jubilăm de fericire pentru că mister Felix motanul – poreclit uneori Dan Voiculescu – are o etichetă de turnător lipită pe dosare? S-a făcut lumea mai bună? Ni s-a făcut într-adevăr dreptate?

Nu stimabililor! Felix merită să înfunde pușcăria împreună cu acuzatorul său. Și tâlharul și călăul. Însăși inchiziția cu cele mai sinistre metode n-ar avea instrumente capabile să-i pedepsească îndeajuns pe cei care și-au bătut joc de neamul românesc. Dacă o canalie ca Voiculescu, pentru bunul său plac în particular și pentru bunul plac al unei colectivități influente de foști turnători, reușește să reducă la tăcere o instituție care avea cel puțin în fișa postului rolul de a demasca pe cei care s-au implicat activ în aparatul represiv, atunci o pramatie precum Băsescu, cu puterea sa din CSAT, guvern, justiție, etc.. poate face orice dorește perechea dumisale de biluțe: să îndatoreze țara cu zeci de miliarde la FMI, să vândă flota pe nimic, aurul de la Roșia Montană, să ne vândă cu totul imperiului UE și SUA și să ne râdă în nas că știm ce se petrece și n-avem ce să-i facem pentru că nu suntem organizați.

Adresare: Românii din stânga Nistrului îşi cer dreptul la educaţie în limba maternă | Politică

Adresare: Românii din stânga Nistrului îşi cer dreptul la educaţie în limba maternă | Politică.

Ambasadorilor ţărilor membre ale OSCE acreditaţi în R. Moldova,
Guvernului R. Moldova,
Biroului pentru Reintegrare


Domnilor ambasadori şi domnilor guvernanţi ai R. Moldova,

Asociaţia „Lumina” a pedagogilor transnistreni din R. Moldova, părinţii şi elevii şcolilor cu predare în limba română: Liceul Teoretic „Ştefan cel Mare şi Sfânt” din or. Grigoriopol (director – Eleonora Cercavschi), Liceul Teoretic „Alexandru cel Bun” din or. Bender (director – Maria Roibu), Liceul Teoretic „Evrica” din or. Râbniţa (director – Eugenia Halus), Liceul Teoretic „Lucian Blaga” din or. Tiraspol (director – Ion Iovcev), Liceul Teoretic „Mihai Eminescu” din or. Dubăsari (director – Ion Popşoi), Gimnaziul-internat pentru copii orfani din or. Bender (director – Maria Ungureanu), gimnaziul din satul Corjova (director – Constantin Sucitu) şi gimnaziul din satul Roghi, raionul Dubăsari (director – Nadejda Ghidirimschi), Vă aduc sincere mulţumiri pentru invitaţia de a ne întâlni la Tiraspol şi pentru interesul Dumneavoastră faţă de problemele cu care ne confruntăm timp de peste 20 de ani. De când pe teritoriile moldoveneşti din stânga Nistrului au pus stăpânire forţele secesioniste transnistrene în frunte cu Igor Smirnov, aici a fost interzisă funcţionarea legislaţiei R. Moldova, inclusiv activitatea şcolilor naţionale în baza grafiei latine şi a Curriculumului Ministerului Educaţiei de la Chişinău, a fost interzis totul ce este naţional… Au supravieţuit numai aceste opt instituţii de învăţământ nominalizate mai sus.

Timp de 20 de ani am trecut prin mai multe încercări: terorizarea şi maltratarea pedagogilor, părinţilor şi copiilor care s-au opus fărădelegilor administraţiei de la Tiraspol, devastarea şi lichidarea şcolilor naţionale, arestarea pedagogilor şi părinţilor, destituirea nelegitimă din funcţii a profesorilor şi părinţilor, inclusiv interzicerea activităţii pedagogice în acest teritoriu a cadrelor didactice din instituţiile de învăţământ nominalizate.

Eugenia Halus, directorul Liceului Teoretic „Evrica” din Râbniţa

Deşi am sesizat autorităţile, comunitatea internaţională şi opinia publică despre aceste grave încălcări ale drepturilor omului şi având deja o Decizie de admisibilitate la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului, situaţia rămâne fără schimbare. Populaţia din această zonă, elevii, părinţii şi profesorii şcolilor noastre rămân fără garanţii, fără drepturi minime de viaţă şi activitate.

În martie 1992, Şcoala naţională nr.1 din or. Grigoriopol a fost înconjurată de oameni înarmaţi şi apoi devastată. În urma acestui atac, un număr impunător de elevi s-au transferat în şcoala rusă din acest oraş.

În septembrie 1994, Şcoala naţională nr.19 din or. Bender, actualmente Liceul Teoretic „Alexandru cel Bun”, a fost şi ea atacată de către persoane înarmate, iar clădirea – sechestrată, cu toate bunurile care le deţinea. Rămaşi fără sediu, elevii şi părinţii îşi desfăşoară până în prezent activitatea didactică în trei clădiri arendate, aflate la distanţă mare una de alta.

În 1996, pentru încercarea de reîntoarcere a grafiei latine în Şcoala nr.1 din or. Grigoriopol au fost arestaţi şi ţinuţi timp de o săptămână în izolatorul ,,МГБ-ului” de la Tiraspol trei profesori ai acestei şcoli, inclusiv actualul director al Liceului Teoretic ,,Ştefan cel Mare şi Sfânt”, Eleonora Cercavschi. Cadrele didactice au fost impuse prin forţă să refuze grafia latină, iar şcoala a fost din nou devastată.


Constantin Sucitu, directorul gimnaziului din satul Corjova 

În 2002, elevii şi profesorii acestei şcoli au fost lipsiţi de sediu pentru nesupunere autorităţilor transnistrene, fiind intimidaţi şi înjosiţi, iar preşedintele Comitetului părintesc, Mihai Speian, a fost arestat şi ţinut în detenţie timp de 30 de zile. Din 2002 şi până acum elevii şi profesorii şcolii respective (actualmente – Liceul Teoretic ,,Ştefan cel Mare şi Sfânt”) zilnic parcurg distanţa de 34 km (tur-retur) cu 4 autocare, activând în clădirea şcolii din satul Doroţcaia, raionul Dubăsari (teritoriu administrat de R. Moldova), pentru a avea posibilitatea de a învăţa în limba maternă, fiind nevoiţi să circule prin posturile militarizate transnistrene, umiliţi şi înjuraţi zilnic.

Administraţia liceului şi părinţii au cerut de mai multe ori autorităţilor locale să permită activitatea liceului în or. Grigoriopol, dar până în prezent situaţia rămâne neschimbată. Părinţii sunt îngrijoraţi zilnic de situaţia copiilor lor, care circulă pe timp de noapte (iarna), învăţând în turul II şi deseori sunt reţinuţi la postul de control transnistrean de lângă satul Doroţcaia.

Liceul Teoretic „Mihai Eminescu” din oraşul Dubăsari activează, din 1996, în satul Cocieri, raionul Dubăsari, într-o clădire necorespunzătoare pentru instruirea elevilor. Pedagogii şi elevii acestui liceu, pentru a ajunge la locul de instruire, sunt nevoiţi să parcurgă zilnic (tur-retur) 18 km.

În iunie 2004, autorităţile transnistrene au devastat liceele „Lucian Blaga” din or. Triraspol, „Alexandru cel Bun” din or. Bender, „Evrica” din or. Râbniţa şi Gimnaziul-internat pentru copii orfani din or. Bender. În urma acestui atac banditesc, timp de patru-cinci luni, instituţiile nu au activat. Au fost arestaţi şi ţinuţi în detenţie timp de şapte zile preşedintele Comitetului părinţesc al Liceului Teoretic „Evrica” din or. Râbniţa, Alexei Catan, Nicolae Crijanovschi, Victor Sărăcuţă, Vasile Halus, Grigore Stratulat, precum şi pedagogul Andrei Tihovschi.

În urma acestui atac, Liceul Teoretic „Evrica” a fost lipsit de sediul care îl deţinea – o clădire cu patru săli de clasă. De asemenea, a fost interzisă finisarea construcţiei clădirii noi în or. Râbniţa, finanţată din bugetul de stat al R. Moldova. În prezent, liceul activează în clădirea unei grădiniţe de copii, care aparţine Uzinei Metalurgice din Râbniţa.

În fiecare an, la 1 septembrie – prima zi de şcoală şi 31 mai – ultima zi de şcoală, este atacat fără neruşinare de către structurile de forţă de la Tiraspol gimnaziul din satul Corjova, raionul Dubăsari, astfel sărbătoarea elevilor devenind un coşmar.


La şcoala moldovenească din satul Podoima, raionul Camenca

În urma acestor acţiuni de discriminare la care suntem expuşi, precum şi în urma promovării unor discursuri de ură pe toate căile posibile împotriva celor care studiază în aceste instituţii, în fiecare an scade numărul solicitanţilor de a face studii în instituţiile de învăţământ subordonate Chişinăului. Dacă până în 1992 în aceste şcoli se înscriau sute de elevi, acum situaţia este alta: Liceul din or. Râbniţa avea iniţial 870 elevi, astăzi aici studiază 250, Liceul din or. Bender avea iniţial 2.018 elevi, astăzi – 730, Liceul din or. Grigoriopol avea iniţial 820 elevi, astăzi – 176, Liceul din or. Tiraspol avea iniţial 820 elevi, astăzi – 200, Liceul din or. Dubăsari avea iniţial 620 elevi, astăzi – 481, gimnaziul din s. Corjova avea iniţial 350 elevi, astăzi – 89, gimnaziul din s. Roghi avea iniţial 180 elevi, astăzi – 79.

Întrucât condiţiile de activitate ale grădiniţelor ruse sunt mai atractive (spaţiu, alimentare, căldură etc.), fiind impuşi de situaţiile indicate mai sus, mulţi părinţi moldoveni sunt nevoiţi să-şi dea copii la grădiniţele ruse. Asemenea condiţii sunt create special cu scopul de rusificare a copiilor moldoveni. Astfel, numărul de elevi în şcolile ruse creşte, iar în cele naţionale (chiar şi în cele cu grafie chirilică, subordonate Tiraspolului) scade, deşi populaţia majoritară în regiune este moldovenească (română). Aceste acţiuni, bine gândite, nu sunt altceva decât un genocid cultural, care îi lipseşte pe copiii băştinaşilor de identitate culturală. Nu insistăm pentru impunerea instruirii în limba română pentru întreaga populaţie din zonă, dar cine doreşte s-o facă – să aibă acest drept.

Posturile nelegitime de control ale administraţiei de la Tiraspol creează în permanenţă obstacole la transportarea produselor alimentare pentru hrana elevilor din aceste instituţii şi a altor bunuri materiale necesare pentru desfăşurarea eficientă a activităţii lor.

Părinţii care optează pentru înscrierea copiilor la liceele cu predare în limba română sunt intimidaţi la locul de muncă, iar profesorii şi elevii sunt dezavantajaţi la serviciile medicale, sociale etc.

De asemenea, elevii liceelor noastre, la finele absolvirii studiilor medii sau superioare sunt refuzaţi la angajare în câmpul muncii, iar acei tineri, care nu reuşesc admiterea la studii superioare la Chişinău, sunt forţat înrolaţi în „armata transnistreană”, unde sunt batjocoriţi şi înjosiţi.

Populaţia din regiune este obligată să-şi perfecteze „paşapoarte transnistrene”, fiind lipsită de orice drepturi de activitate, inclusiv la conducerea automobilului personal.

Considerăm că sunt lezate grav drepturile la educaţie în limba maternă, la libera circulaţie, la libertate şi siguranţă, la realizare profesională etc. Inacţiunile autorităţilor constituţionale de la Chişinău, „tăcerea” organismelor internaţionale conduc în mod inevitabil la agravarea situaţiei instituţiilor de învăţământ cu studiere în limba română din stânga Nistrului. Astfel, este stimulată discriminarea unei largi categorii de persoane, precum şi rusificarea populaţiei băştinaşe prin propagarea masivă a limbii ruse. Deşi în regiune sunt declarate oficial trei limbi de stat (rusă, moldovenească şi ucraineană), toate actele oficiale, comunicările sunt solicitate doar în limba rusă. Radioul şi televiziunea transnistreană difuzează numai în limba rusă, doar pe ici-colo câte o emisiune (10-15 minute) în limba băştinaşilor, dar foarte agramată. Populaţia moldovenească nu are posibilitate să procure literatură în limba maternă (ea nu se editează la Tiraspol), iar, ca marfă, literatura română, trecută prin „vama” transnistreană, este impozitată cu 300% din costul ei real.

Toate aceste încălcări flagrante ale drepturilor defavorizează mii de copii din regiunea transnistreană. Presiunile exercitate permanent creează impedimente asupra procesului de studii şi activităţii eficiente a instituţiilor noastre.

Ne întrebăm şi Vă întrebăm: în care ţară din cele peste 200 de pe mapamond se întâmplă asemenea atrocităţi faţă de copii? Vă răspundem – în R. Moldova, în teritoriul ocupat de către regimul separatist. Lideri ai acestui regim, cetăţeni ruşi ca I. Smirnov, V. Antiufeev şi alţii au declanşat o luptă inumană cu şcolile naţionale din partea stângă a Nistrului.

În acelaşi timp, regimul separatist are relaţii comerciale cu mai multe ţări din Uniunea Europeană. Finanţele obţinute din aceste afaceri sunt utilizate, probabil, şi pentru lupta cu copiii moldoveni (români) din Transnistria, pentru pedepsirea lor, încălcându-li-se grav drepturile legitime la educaţie şi la viaţă decentă.

În acest context, solicităm respectuos să Vă implicaţi activ în soluţionarea problemelor existente în vederea asigurării condiţiilor normale pentru studii a elevilor acestor instituţii şi, în general, a vieţii populaţiei din regiune.

O soluţie pentru ameliorarea situaţiei la capitolul asigurarea instituţiilor noastre cu spaţiu, pentru activitatea didactică şi un pas important în vederea reglementării diferendului transnistrean ar fi reîntoarcerea Liceului Teoretic ,,Mihai Eminescu” în or. Dubăsari şi a Liceului Teoretic ,,Ştefan cel Mare şi Sfânt” în or. Grigoriopol (în clădirea Şcolii nr.1 sau în alt edificiu), restituirea clădirii sechestrate şi permiterea finisării edificiului nou al Liceului Teoretic ,,Evrica” din or. Râbniţa. Crearea condiţiilor optime pentru activitatea didactică în toate instituţiile nominalizate.

De asemenea, este strict necesară stoparea atacurilor psihologice asupra instituţiilor noastre de învăţământ din partea administraţiei de la Tiraspol, precum şi asupra tuturor cetăţenilor din zonă care au alte viziuni decât cele propagate de autorităţile separatiste.

Ar fi un gest nobil şi simbolic ca prima decizie comună a politicienilor de pe ambele maluri ale Nistrului să fie în favoarea copiilor. Aceasta ar demonstra adevărata preocupare pentru viitorul generaţiei tinere.

Primiţi, Vă rog, domnilor ambasadori, asigurarea distinselor noastre consideraţii.

Eleonora Cercavschi,
preşedinta Asociaţiei „Lumina” a pedagogilor transnistreni din R. Moldova

sursa Timpul.Md

Pelerinaj la Aiud

Vin azi pe drumul pietruit
Cu rugãciunea sfinților martiri din închisori
Acelora ce astãzi fac minuni
Lãsându-ne în suflete comori.

În cer e scrisã-n sânge suferința
Și truda lor întru Hristos
Azi, Doamne, mi-ai plinit dorința
Sã pot vãrsa o lacrimã pios.

Sunteți acum în lumea sideralã
În pacea Domnului ce voi ați moștenit
Nãdejde-avem cã nu veți fi pe-afarã
Când va nãlța pe cel neprihãnit.

E liniște adâncã și glasul vi s-a stins,
Din zid rãzbate plânset de sihaștri
Rãsunã tainic „Ruga Rugului Aprins“
A bunului pãrinte Daniil din aștri.

Candele-n ceruri și ochi înlãcrimați
Ce-au curs în suferințã și iubire
Ați scris cuvânt: „Sã nu îi blestemați!“
Pe cei ce v-au condus spre nemurire.

poezie de Zânica MIHAI