Arhiva

Archive for the ‘Iredentism’ Category

Acţiune ND Braşov

Anunțuri

O nouă lecție de istorie a mult stimatului Ion Coja despre inexistența Ungariei Mari

Articolul ce urmează este unul de care aveam nevoie în lipsa mea de informare și totodată naivitatea mea (ca să nu fiu mai dur cu mine, ceea ce de altfel n-ar fi o idee prea rea!). Ungaria Mare n-a existat, iar ungurii nu s-au autoguvernat vreo 400 de ani, începând cu secolului 16. Mulțumesc din nou cititoarei care mi-a trimis pe mail acest articol. Vă las să-l savurați în liniște și vă urez la mulți ani pentru noul an 2012.

 

1 Decembrie s-a împlinit prin voia Domnului, dar nu ne-a picat din cer!…

de Prof.univ.dr. ION COJA
Ungaria Mare nu a existat!
Să afle şi TOKES!!!

Da, istoric aşa este! Este scornită de minţile înfierbântate care confundă realitatea cu visurile deşarte de mărire! Ungaria aşa zis Mare a fost un artificiu administrativ, o găselniţă birocratică, a unui funcţionar oarecare, numit Buest, decizie luată în 1867, de azi pe mâine, într-un birou, în urma unor intrigi şi aranjamente de culise.
Ungaria aşa zis Mare nu a fost o realitate istorică, împlinită printr-un eveniment de anvergură.Nici vorbă să se compare cu procesul prin care s-a ajuns la constituirea României Mari, proces care are la temelia sa jertfa a zeci, sute de mii de români!Prin jertfă se consolidează tot ce este trainic în istorie.Unde este jertfa ungurească la 1867?! Unde a fost jertfa ungurească atunci când, după un veac şi jumătate de ocupaţie turcească totală, Budapesta este eliberată de armatele imperiale austriece? Să le aducem aminte celor care calomniază România cu atâta pasiune, faptul ruşinos, penibil, jenant, de care ne-am ferit să facem caz, că în armata care i-a alungat pe otomani din Budapesta şi din Ungaria, nu a existat niciun combatant ungur!Repet: când turcii, care transformaseră Ungaria în paşalâc, au fost alungaţi de armatele unei puteri europene, creştine, în acea armată nu a fost niciun ungur care să fi ridicat sabia pentru gloria, liberatea sau demnitatea maghiară! Nici unul! La fel cum, în cele aproape două secole de ocupaţie turcească, nu s-a înregistrat niciun moment de rezistenţă, de opoziţie ungurească la ocupaţia musulmană.
Nota bene: principatul medieval ungar, creaţie a Bisericii Catolice, nu a avut o omogenitate etnică comparabilă cu a principatelor româneşti, între care includ şi Transilvania. Nu întâmplător regii Ungariei de origine maghiară îi numeri pe degete, într-o jumătate de mileniu! Asta până la Mohaci, în 1527, când statul ungar dispare. Dispare Ungaria, dar nu şi Transilvania, care continuă să existe! De ce nu dispare şi principatul Transilvania odată cu Ungaria, la 1527? Simplu de ce: pentru toată lumea, pentru toate cancelariile din acea vreme, Ungaria şi Transilvania erau lucruri diferite, entităţi complet separate, care nu puteau fi gândite împreună! Dimpotrivă, în linii mari, Transilvania se afla în aceeaşi situaţie cu Moldova şi Ţara Românească, fiind toate trei părtaşe în mod firesc la aceeaşi istorie, la acelaşi model de organizare politică.
Insistenţa cu care ne atacă detractorii maghiari ne obligă la gestul cel mai firesc: comparaţia între cel calomniat şi calomniator! Foarte uşor şi la îndemâna oricui este să constate că oportunismul şi lipsa de demnitate este mult mai prezentă la liderii maghiari, decât la cei care ne-au condus şi reprezentat pe noi!
S-o spunem pe şleau şi pe înţelesul omului de rând: momentele în care să-ţi fie ruşine de tine că eşti maghiar sunt mult mai numeroase şi mai jenante decât cele care i-ar îndreptăţi cât de cât pe români să trăiască acest sentiment dureros…
Nu mai intrăm acum în detalii, dar aceste detalii de urgenţă trebuie adunate de istoricii specialişti şi puse pe tapet, căci numai aşa vom închide gura celor care şi-au făcut o meserie din a calomnia tot ce este românesc!Ţinem totuşi să punem o întrebare pentru bravii noştri detractori maghiari, mai activi ca de obicei în preajma zilei de 1 Decembrie: Câţi sunt românii care au făcut istorie pentru Budapesta, şi câţi sunt maghiarii care au marcat istoria pentru români? Câţi sunt românii al căror nume a fost maghiarizat şi se fălesc azi cu ei toţi maghiarii, şi câţi sunt maghiarii cu nume românizat?…
Să mi se ierte simplicitatea, approape penibilă, a demersului pe care îl propun! Dar nu avem încotro şi trebuie să ne coborâm la nivelul cerebral al celor care ne agresează, agasanţi şi insistenţi cu orice ocazie! Să vorbim aşadar pe înţelesul minţii lor, împuţinată de ură şi năluciri deşarte!
Avem nevoie, zic, de aceste două liste, riguros alcătuite, ca să le facem publice şi să tranşăm o dată şi pentru totdeauna disputa artificială, nefirească, la care suntem obligaţi să participăm, oricât de neserioasă ni se pare nouă, românilor. Pentru cei ce vor face această operaţiune, de listare a românilor care împodobesc Pantheonul unguresc, le recomandăm să verifice situaţia din satul Buia, unde s-au născut cei doi mari matematicieni Farkas şi Janos Bolyai. Am prieten un istoric din Sibiu, care mi-a demonstrat că tatăl, Farkas din Buia, scris Bolyai, era român, că tot satul Buia era românesc pe la 1800, iar numele de botez Farkas, adică Lupu, este un binecunoscut nume de botez tipic românesc, larg răspândit la românii din Ardeal, din Maramureş! Din păcate acel coleg se teme pentru persoana lui şi pentru familie să-şi susţină ipoteza, adevărul!… Să-l ajutăm noi, dacă nu pe domnul istoric, atunci măcar pe domnul Adevăr să iasă în lume teafăr, întreg, nemăsluit!
Acelaşi exerciţiu nu ar strica să-l facem şi cu ceilalţi vecini, întrebându-ne câţi ucrainieni, ruşi, bulgari, sârbi sau greci au scris pagini de istorie românească, şi câţi români i-au fericit pe vecinii noştri şi ar binemerita nu numai un cuvânt de recunoştinţă din partea acestora!… Dar ar merita ca în toate aceste ţări, în Grecia, în Bulgaria, în Serbia, în Ucraina, în Ungaria, să înceteze prigoana împotriva celor ce simt româneşte şi se consideră români!

Oare cât vom mai tolera persecutarea şi marginalizarea românilor fără a face auzit măcar protestul nostru, al românilor din România, care nu riscăm nimic demascând neruşinarea guvernanţilor vecini, a guvernanţilor noştri, complet surzi la suferinţa românilor din ţările vecine?!
Pentru acei unguri care nu mai ostenesc blamându-i pe români în toate felurile, să le reamintim: la Trianon, în 1920, s-a decis crearea statului Ungaria!
Budapesta nu mai fusese capitala unui stat adevărat, suveran, încă din 1527, după dezastrul de la Mohaci. Abia după 400 de ani, la Trianon, a apărut din nou un stat ungar. De data asta, pentru prima oară în istoria lor, ungurii erau majoritari în propria ţară. Iar statul ungar era, pentru prima oară, un stat naţional! Comunitatea internaţională le-a făcut ungurilor acest dar, iar ei, maghiarii, consideră că atunci, la Trianon, s-a produs cel mai mare dezastru din istoria lor! Care e logica acestor resentimente? Cum puteţi deplânge la nesfârşit dispariţia graniţelor care aparţineau altora, adică habsburgilor?! Nicidecum maghiarimii! Nu vă deranjează ridicolul situaţiei?!

 

Până la Trianon, vreme de 400 de ani, ungurii au trăit sub guvernarea şi administrarea altora, ba a turcilor, ba a austriecilor. Abia după Trianon, ungurii s-au trezit fără stăpân, liberi să se guverneze cum vor! Şi ştiţi dumneavoastră, fraţi maghiari, care a fost prima iniţiativă a politicienilor dumneavoastră de atunci, a liderilor de la Budapesta? Care a fost primul lor gând de autoguvernare maghiară, suverană şi independentă pentru prima oară după 400 de ani? Nu ştiţi, căci este tare jenant ce a decis, de capul ei, clasa politică din Ungaria! Au decis să trimită şi au şi trimis la Bucureşti o delegaţie, de trei conţi maghiari, care i-au propus regelui Ferdinand şi lui Ionel Brătianu ca Ungaria să se lipească la România, într-un stat dualist, după modelul dualismului austro-ungar instituit în 1867!… Nici mai mult, nici mai puţin!
Aşadar instituirea unui dualism româno-ungar a fost proiectul politic cel mai dorit, speranţa cea mare a politicienilor maghiari!… Lipsiţi de exerciţiul guvernării, al libertăţii, fruntaşilor unguri le-a fost teamă de riscurile şi provocările la care te supune suveranitatea. S-au simţit singuri şi neajutoraţi, neasistaţi! Nu ştiau încotro s-o apuce! Cam la fel cum au reacţionat ţiganii noştri când au fost eliberaţi din aşa zisa robie: s-au trezit şi ei dintr-odată neasistaţi şi s-au întors pe capul boierului român să afle cu ce l-au supărat şi să ceară să rămână mai departe sub pulpana sa!

 

Unde era dispreţul politicienilor maghiari faţă de tot ce este românesc atunci când au venit la Bucureşti cu căciula în mână cerşindu-ne întovărăşirea?! Unde era dorul de libertate şi neatârnare care animă, se zice, întreaga istorie a cavalerilor maghiari?!…
Prin ce impuneau românii în faţa vecinilor maghiari ? Prin faptul evident că în această parte a Europei, a lumii, statul cel mai vechi şi mai stabil, cu o continuitate neîntreruptă de peste 600 de ani, era statul român. Nici în toată Europa nu găseşti multe popoare care s-au învrednicit de o asemena performanţă politică! Semn de cuminţenie şi de înţelepciune atât la nivelul domnilor, cât şi la nivelul omului de rând de la talpa Ţării! Nu întâmplător românii se numără şi printre cele numai câteva popoare din Europa care au fost în stare să elaboreze un cod juridic propriu, vestitul Jus Valachicum.
Da, oameni buni, aşa s-au petrecut lucrurile după Trianon! A fost un moment jenant pentru bieţii unguri, iar guvernanţii şi mai apoi istoricii români, ca nişte veritabili domni, ca nişte adevăraţi boieri, ca nişte buni vecini, ca nişte oameni adevăraţi, ne-am abţinut să-l popularizăm, să-l mediatizăm şi să-l comentăm! Să facem caz, ori, ferit-a Sfântul, să facem haz! Căci comentariul, oricare ar fi fost, nu putea fi decât unul complet defavorabil ne-prietenilor noştri! Şi poate că aşa ar trebui să procedăm şi în continuare! Să facem uitate asemenea momente de slăbiciune ale Celuilalt!
Din păcate, abnegaţia ungurească sistematică, instituţionalizată, de a lovi şi calomnia tot ce este românesc, ne obligă să părăsim îndătinata noastră atitudine de a-i lăsa pe neprieteni în plata Domnului. Bunătatea noastră şi bunul nostru simţ sunt considerate slăbiciune, prostie chiar! E timpul ca această impertinenţă să capete răspunsul cuvenit, iar cei fără ruşine să fie obrăzniciţi şi puşi cu nasul la perete, să nu şi-l mai ridice aşa de sus fără niciun temei! Dacă nu se găsesc maghiarii de bun simţ care să-i tragă de mânecă pe connaţionalii lor mai zănateci sau nu îndrăznesc, să ne ocupăm noi, românii, de această trebuşoară! Şi s-o facem de data asta temeinic, cu sistemă!
Avem nevoie, aşadar, de o strategie bine pusă la punct prin care să contracarăm eforturile sistematice ale celor care, cu fel şi fel de minciuni, ne calomniază şi ne sabotează cu orice ocazie! Noi nu avem nevoie de minciuni, de alte calomnii ca să le răspundem, ci avem de partea noastră adevărul şi nu mai putem întârzia cu punerea în funcţiune a acestei arme teribile: ADEVĂRUL!
Şi adevărul este de partea noastră în cele mai multe cazuri! Numai detractorii noştri au motive să se teamă de adevăr! Ceea ce înseamnă că îl avem de partea noastră şi pe bunul Dumnezeu, care este, în fapt, alt nume al adevărului. Numai că trebuie să avem grijă mare: Dumnezeu, oricât ne-ar iubi, nu ne bagă şi în traistă!… Ne-a iubit Dumnezeu atunci, laAlba Iulia, şi a vegheat Sfântul Duh la opera care se finaliza în acea zi de neuitat. Dar acel final fericit se împlinea prin fapte de vitejie şi de dăruire apostolică a cărturarilor noştri, şi datorită jertfei româneşti din acei ani teribili ai Marelui Război.

 

1 Decembrie s-a împlinit prin voia Domnului, dar nu ne-a picat din cer!…
Tuturor românilor aşadar, pentru fiecare român în parte şi pentru întreg Neamul nostru cel românesc, inima şi fruntea sus! Avem de ce! La Mulţi Ani Frumoşi!

Prof. univ. dr. ION COJA

Apropos, ştiţi cum a chemat-o pe mama lui Matei Corvin?
– Elisabeta Sălăjan !!!

(P.S. Nu am găsit sursa oficială pentru citare.)

Noua Dreaptă nu este şi NU va fi niciodată partid politic

O serie de dezinformări au apărut în presă în ultima vreme. Nu daţi atenţie celor ce se inflamează cu paie ude. Noua Dreaptă este şi va fi în continuare ce a fost: o mişcare naţionalist-creştină care a militat pentru valorile tradiţionale româneşti, a luptat împotriva aberaţiilor economice care se aplică acestei ţări, a susţinut unirea Basarabiei şi nordului Bucovinei cu patria mamă România, a protestat împotriva uscăciunilor care promovează separatismul (în special cel maghiar), în general fiind singura organizaţie care a ţinut în permanenţă drapelul tricolor deasupra capului intervenind după propriile puteri în lucrurile ce contraveneau şi contravin în continuare interesului poporului român.

Domnilor, credeţi dumneavoastră că noi ne-am asociat cu această mişcare pentru a ne angrena în circul politic sau pentru a căpăta foloase materiale? Este interesul nostru personal mai presus de cel al ţării noastre? Partidul Naţionalist este doar un proiect politic, pornit din interesul mişcării de a legifera anumite din obiectivele Noii Drepte, preferabil toate, pe care vi le amintesc chiar acum:

 

1. Apărarea caracterului naţional, suveran, independent, unitar şi indivizibil al Statului Român. Eradicarea oricaror forme de separatism etnic sau teritorial.

 

 

 

 

 

2. Reîntregirea Patriei prin unificarea celor două state româneşti, România şi Republica Moldova. Denunţarea Tratatului cu Ucraina şi readucerea, pe cale paşnică, în graniţele Statului Român a nordului Bucovinei şi sudului Basarabiei, a ţinuturilor Herţa, Hotin şi a Insulei Şerpilor.
 

 

 

 

 

3. Stoparea declinului demografic care ameninţă viitorul Naţiunii Române şi promovarea unei politici de creştere a natalităţii.

4. Repatrierea tuturor românilor care şi-au părăsit ţara şi familiile din cauza sărăciei, prin facilităţi la recalificare, angajare şi scutirea de taxe şi impozite la deschiderea unei afaceri în Tară.

5. Alocarea unor procente mai mari din Produsul Intern Brut (PIB) pentru domeniile vitale pentru prezentul şi viitorul Neamului Românesc: Sănătate, Educaţie, Cercetare, Apărare.

6. Favorizarea legislativă a investitorilor autohtoni şi a capitalului românesc şi limitarea monopolului exercitat de companiile multinaţionale.

7. Eliminarea monopolului băncilor străine în sectorul bancar românesc.

8. Interdicţia companiilor şi cetăţenilor străini de a cumpara terenuri agricole. Evitarea riscului ca aceştia să devină în scurt timp proprietari majoritari în propria noastră ţară.

9. Lichidarea datoriei externe şi înlăturarea dictaturii Fondului Monetar Internaţional şi a Băncii Mondiale.

10. Păstrarea monedei nationale şi abandonarea trecerii la EURO, o monedă fără popor şi fără viitor.

11. Abandonarea procesului de aderare a României la spaţiul Schengen întrucât eliminarea controalelor la frontiera dintre România şi Ungaria şi securizarea frontierei de pe Prut contravine intereselor Naţiunii Române şi serveste doar intereselor strategice ale Ungariei.

12. Renegocierea Tratatului de Aderare a României la UE și promovarea unei politici externe bazată pe demnitate şi primatul INTERESULUI NAŢIONAL. Crearea unui minister pentru românii din afara graniţelor şi determinarea ţărilor vecine să asigure, pe cale de reciprocitate, conservarea şi afirmarea identităţii etnice, lingvistice, culturale şi religioase a comunităţilor autohtone româneşti din jurul granitelor (Serbia, Ucraina, Bulgaria, Ungaria) si Balcani (Croatia, Albania, Grecia, Macedonia).

13. Eradicarea politicianismului şi a corupţiei și instaurarea unui climat de moralitate în viaţa publică românească.

14. Stoparea ofensivei sectelor.

15. Reincriminarea manifestărilor publice ale homosexualilor.

16. Reincriminarea defăimării Ţării şi a Naţiunii.

17. Rezolvarea problemei ţigănesti prin consens și efort internațional si crearea unui stat al ţiganilor în Asia, după modelul statului Israel.

18. Confiscarea averilor ilicite.

19. Anularea privatizărilor frauduloase şi tragerea la răspundere a celor vinovaţi de sărăcirea României şi a românilor.

20. Garantarea siguranţei cetăţenilor prin eradicarea clanurilor interlope care au pus stăpânire pe România.

Articol defăimător la adresa naționalismului şi aşa rarefiat din România

Voi cita din articolul Ungurii ne servesc o lecţie publicat în Adevărul de către Mălin Bot. Comentariile la final:

„S-a inflamat România de trei zile, după ce maghiarii din echipa naţională de hochei au refuzat să intoneze „Deşteaptă-te române!”, în deschiderea unui meci cu naţionala Ungariei. Dincolo de excese stupide, maghiarii ne servesc lecţii de patriotism.

Istoria recentă a României este plină cu exemple de atitudine agresivă din partea unor maghiari mai mult sau mai puţin cunoscuţi, care exagerează într-un mod indecent şi necivilizat.

Obsesiile cunoscutului europarlamentar László Tőkés, care declara că 1 decembrie este zi de doliu sau gestul stupid al anonimul Csibi Barna, din Miercurea Ciuc, care l-a spânzurat simbolic pe Avram Iancu, sunt derapaje aberante comise în numele minorităţii maghiare. Jucătorii români de etnie maghiară au refuzat să cânte „Deşteaptă-te române”, după ce au cântat imnul Ungariei, şi au expus acelaşi tip de atitudine şovină.

Astfel de gesturi extreme dau apă la moară celor care doresc să profite politic de pe urma presupusului pericol pe care l-ar reprezenta moniritatea maghiară. Personaje care trăiesc tembel din inflamarea inutilă a publicului. Sunt copie „la indigo” a celor care exagerează de partea maghiară. Scopul lor este doar să agite spiritele, pentru a-şi justifica apoi existenţa şi mai ales ideile fixe.

Există însă o diferenţă fundamentală între românii şi ungurii cărora se adresează extremiştii din ambele tabere.

Europa FM a realizat luni o emisiune excelentă pe această temă, în care au intervenit şi maghiari. „Sunt unguri, nu poţi să-i obligi să se simtă români”, a spus un ascultător care a intrat în direct.

Tokes, Barna şi toţi surescitaţii care înjură România suferă de forma extremă a unui fenomen pentru care minoritatea maghiară merită respect. Sunt peste 1,4 milioane de unguri în România şi veţi găsi foarte greu unul singur care să spună că maghiarii sunt un popor demn de disperţ sau că Ungaria este o ţară mizerabilă. Câţi români spun asta despre poporul lor în fiecare zi? Câţi sunt cei care, români fiind, declară zi de zi, cu toată convingerea, că România o ţară de nimic?

Putem spune despre noi că ne respectăm ca naţiune? Dacă nu ne respectăm, cum putem avea pretenţia să ne respecte alţii? Mai ales aceia care trăiesc cu frustrări istorice şi cu impresia stupidă că în Europa anului 2011 se mai poate reface ordinea impusă de imperii decedate.

Adevărul trebuie spus, oricât este de dureros pentru români. Adevărul e că maghiarii ne servesc, de 22 de ani, lecţii de patriotism şi demnitate naţională. Dacă lăsăsm la o parte extremismul patologic al câtorva indivizi, vedem în spatele circului inutil un popor mândru de istoria lui, de neamul lui, de ţara lui. Dacă mergem în Ungaria, vedem atitudinea aceasta la fiecare colţ de stradă. În curăţenia din oraşe, în modul cum au construit infrastructura, în felul în care îşi respectă istoria conservând monumentele naţionale. Până şi în refuzul de a se lăsa înghiţiţi de monstrul culturii de masă mondiale. Aveţi idee cât e de greu să găseşti, în Ungaria, în faţa unui liceu, un singur elev cu care să te poţi înţelege în engleză?

Înainte de a ne flamba atunci când vreun exaltat maghiar intră în convulsii şi de a face jocurile exremiştilor care vor scandal cu orice preţ, trebuie să ne privim critic în oglindă. Dacă ne uităm atent, găsim motive mult mai serioase să ne alarmăm. Faptul că nu ne place imaginea din oglindă şi că nu facem nimic pentru a schimba situaţia este mult mai grav.

Ne foloseşte mai mult să servim o lecţie de patriotism de la unguri, decât să dăm curs unor isterici din ambele tabere, care se hrănesc cu conflicte.

PS Lăsând retorica a la Vadim deoparte, chiar se aşteapta vreun om normal ca opt unguri să cânte „Deşteaptă-te române” la Miercurea Ciuc? Era o ştire doar dacă se întâmpla aşa ceva.

Mălin Bot este redactor-şef adevarul.ro”

Cu toate că în câteva privinţe sunt deacord cu autorul articolului există câteva adevăruri trunchiate la mijloc.

1. Gesturile extreme, nesimţite sau doar urâte ale ungurilor la adresa valorilor noastre nu trebuie privite ca pretexte ale naţionaliştilor de a-şi consolida capitalul politic. Chiar din comentariile articolului se citeşte indignarea făţişă a românilor în privinţa măgăriilor suferite de români din cauza câtorva unguri mai speciali. Pe modelul că opinia publică n-ar mai trebui informată asupra unor asemenea evenimente din teama nejustificată de a nu le da apă la moară naţionaliştilor ar trebui desfiinţată toată presa în general!

2. În Europa anului 2011, începând de acum mai bine de 20 de ani, ungurimea a câştigat puţin câte puţin mai multe drepturi decât şi-ar putea dori orice minoritate din lume, iar separaţionismul de care dau dovadă nu are măsură pe plan concret decât în limita imaginaţiei şi răbdării politicienilor lor. Pericolul maghiar este la fel de real precum globulele roşii prezente, contrar tuturor aşteptărilor, în sângele redactorului de la Adevărul. Acestea îl apără pe editorialist de boli, nu îl scarpină pe burtă zicându-i că totul e bine chiar dacă a fost infectat cu un virus. Îi dau reacţii, vărsături, tuse, febră. Aşa fac şi românii când simt că trupul patriei lor s-a umplut de putregaiuri. Oamenii se agită, se frământă, se întreabă ce ar trebui făcut, se revoltă, vor să elimine cauza! Nu vor să pretindă că problema nu există şi să o ducă în ridicol.

3. Ungurii nu se auto-preţuiesc chiar atât de mult precum pretinde domnul Bot. Este cutumiar faptul că ungurii din Ungaria îi consideră ţigani pe ungurii din România. Tot în Ungaria, mai precis în Budapesta, unde ungurii „se stimează” atât prin protejarea monumentelor lor naţionale, castelul Vajdahunyad este o copie mai mică a castelului din Hunedoara. Aşadar, respectul pe care-l au este îndreptat către valori din România noastră. Este acesta un motiv bun pentru dumneavoastră domnule Bot ca sportivii de la Miercurea-Ciuc să cânte imnul României?

4. Vadim este un exemplu bun de dat într-adevăr pentru isterie şi conflict, în nici un caz pentru patriotism adevărat. Vadim nu a făcut altceva decât să ducă în derizoriu ideea de naţionalism prin aberantele lui declaraţii cu execuţiile pe stadioane, comportamentul agresiv şi discursul nihilist. Vadim este cel mai probabil pus de securiştii pe care-i citează la fiecare apariţie, să conducă naţionalismul pe cărări greşite, pentru ca omului de rând să i se facă lehamite de orice activitate reactivă la nedreptăţile care i se aplică zi de zi.

Primarul UDMR din Salonta nu e de acord ca un liceu românesc să se numească ”Dacia” deoarece “Ar fi o jignire, pentru că ar însemna că Salonta este pământ românesc”

Ministerul Educației a aprobat o propunere înaintată de Inspectoratul Școlar Bihor la cererea grupării xenofobe UDMR de a separa școlile din Salonta pe criterii etnice. Astfel toate clasele maghiare existente în școlile din oraș au fost grupate într-o nouă instituție.

După ce primarul Torok Laszlo a aruncat la gunoi bani publici doar pentru că vroia să vadă elevii unguri învățând într-o unitate separată, primarul xenofob nu acceptă ca liceul Arany Janos să fie redenumit Dacia, deși nu a mai rămas nici o clasă cu predare în limba maghiară în instituție. Edilul își argumentează decizia spunând că “Ar fi o jignire, pentru că ar însemna că Salonta este pământ românesc”. Având în vedere că Salonta se află pe teritoriul României iar cei mai vechi locuitori ai Transilvaniei sunt românii, afirmația primarului poate fi catalogată ca una șovină, find o jignire adusă românilor.

Torok Laszlo este cunoscut pentru desele şi scandaloasele sale ieşiri xenofobe și pentru obsesia ce o are cu separatismul pe criterii etnice. O analiză comandată de acesta a arătat că elevii maghiari ar fi dezavantajați dacă ar continua să învețe în unități de învățământ mixte. Nu putem decât să bănuim că analiza a fost făcută doar ca un pretext de a satisface ambițiile anti-românești ale primarului UDMR, find lipsită de orice logică atât timp cât materiile și cadrele didactice au rămas tot aceleași.

”Studiul” comandat de acest primar este și jignitor la adresa elevilor români, pe care îi numește xenofobi, needucați, violenți și maneliști, dar nu conține dovezi care să susțină acestea.

Profesorii liceului Arany Janos, au hotărât să schimbe numele unității de învățământ deoarece numele poetului ungur nu îi mai reprezintă. Aceștia au ales numele de Dacia, ci nu numele unei personalități, deoarece ”Dacia este un nume care îndeamnă la meditaţie şi respect şi nu poate fi umbrit de numele vreunui muritor” spune profesorul Cristian Butcă citat de ziarul eBihoreanul.

Din fericire avizul primăriei într-un astfel de caz e doar consultativ, nu și decisiv, dar cu toate acestea Torok Laszlo l-a amenințat pe directorul liceului că se va folosi de influența UDMR de la minister pentru ca liceul să rămână cu numele actual.

Atât timp cât partidele românești fac alianțe cu gruparea xenofobă UDMR și nu scot înafara legii această organizație xenofobă, oameni ca Torok Laszlo vor continua să insulte românii în propria țară. Având în vedere că UDMR face parte din guvern edilul din Salonta nu va fi pedepsit pentru declarațile sale antiromânești.

Sursa: Blog ND

Categorii:Anunțuri, Iredentism

Din solidaritate cu Dan Tănasă oferim soluţia ideală pentru Csibi Barna

 

 

 

Culmea ironiei “secuieşti”: Extremistul Csibi Barna îl acuză pe Dan Tănasă de “instigare la discriminare”

Extremistul secui Csibi Barna, cunoscut pentru acţiunile sale organizate sub egida Gărzii Secuieşti, îl acuză pe blogerul Dan Tănasă de “instigare la discriminare” şi a depus o plângere penală la Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita în acest sens. Cu toate că autorităţile au decis neînceperea urmăririi penale pentru Dan Tănasă, Csibi Barna a atacat decizia în instanţă.

Motivul acestui denunţ penal este publicarea pe blogul lui Dan Tănasă a unei poze cu un autoturism BMW de culoare neagră cu un abţibil cu Ungaria Mare, sub care blogerul a postat comentariul “Cum i-ar sta acestui revizionist maghiar cu o cărămidă în geam? Dar cu două?”. Liderul Gărzii Secuieşti s-a simţit direct ameninţat de acest comentariu deoarece are o maşină… asemănătoare. Dar paradoxul mental al lui Csibi Barna nu se opreşte aici: chiar dacă articolul nu face referire deloc la persoana sa, a considerat că este ameninţat direct deoarece şi el este posesorul unui automobil BMW. El şi alte câteva sute de mii de români, probabil.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita a dispus neurmărirea penală în acest caz în iunie 2011, însă Csibi Barna a făcut o plângere împotriva rezoluţiei procurorului în urmă cu câteva săptămâni.

Cine este Csibi Barna?

Csibi Barna este în prezent cercetat penal pentru săvârşirea infracţiunilor de ultraj contra bunelor moravuri, tulburarea ordinii şi liniştii publice şi instigare la discriminare, după ce a spânzurat un manechin de paie reprezentândul pe eroul naţional Avram Iancu pe 14 martie 2010, ziua mondială a Maghiarilor de pretutindeni. El a mai fost implicat în diferite acţiuni alături de Garda Secuiască, majoritatea cu caracter antiromânesc şi antisemit, cum ar fi pichetarea unui magazin Kaufland din Miercurea Ciuc cu mesaje inspirate din perioada horthystă: “Ruşine să-ţi fie, iar ai cumpărat de la jidani!”. Csibi Barna s-a mai ales şi cu un dosar penal pentru comercializarea de simboluri xenofobe si nationaliste, după ce acesta a vandut tricouri cu inscriptia “Tinutul Secuiesc nu este Romania” si insigne cu harta Ungariei Mari, la Universitatea de vara de la Baile Tusnad. Barna a mai fost reţinut şi amendat de poliţiştii clujeni după ce a încercat organizarea unui eveniment revizionist la Cluj-Napoca, pe 1 decembrie 2009 şi 2010.

George Bara

Sursa: NapocaNews

Categorii:Iredentism, National