Arhiva

Archive for the ‘Maghiari’ Category

Radu Gyr pus la zid de institutul Elie Wiesel și primăria Cluj

Preambul!

M-am ridicat alene de pe scaun și am scos volumul lui Radu Gyr din bibliotecă. Deschid la întâmplare cartea, citesc și știind ce vreau să scriu dau mai departe până găsesc ceva nimerit: ”Din tot, ne-a mai rămas aieve, acest zid grav, aceste dreve. Crunt ferecați în piatră dură, cu pumnii strânși, tăcem din gură.

Strada

În Cluj există o stradă care-i poartă numele lui Radu. Radu Gyr. Marele Radu Gyr! E o stradă lungă de 80 de metri din care se intră la trei case. În rest e teren viran. Boscheți. Astăzi primăria din Cluj urmează să voteze desființarea numelui acestei străzi din motivul că acest poet și dramaturg ar fi fost vinovat de crime împotriva umanității, după cum o cere clar și răspica institutul Elie Wiesel, cel care se ocupă cu studierea holocaustului.

Soluția evreo-ungurească.

Nu insinuez că ar avea vreo legătură cu Soroș, dar directiva de schimbare a numelui străzii ce poartă amprenta lui Radu Gyr propune înlocuirea acesteia cu numele lui Szervatiusz Jeno, un sculptor clujean premiat în perioada de glorie a familiei șefului de la Ellie Wiesel, mai exact în ’64, ca “artist emerit”.

4 condamnări nedrepte

”Cu pumnii strânși tăcem din gură”. Ei bine, eu nu am de gând să tac din gură. Această mârșăvie se va întâmpla la sugestia institutului de studiere a holocaustului, Ellie Wiesel, care socotește că daca Radu Gyr a fost legionar, trebuie să ia de bune condamnările acestuia, chiar dacă acestea au fost dictate de regimuri totalitare cu care societatea actuală nu mai este deacord. Gyr a fost condamnat în primă fază de dictatorul Carol al II-lea, un specimen hulit de întreaga istorie.

Apoi a fost condamnat de Ion Antonescu, însuși condamnat de institutul Wiesel. Carevasăzică, Wiesel îl condamnă pe Antonescu, dar este deacord cu hotărârile lui. Ipocrizia la maxim. Mai apoi Gyr a fost condamnat la 12 ani de închisoare de către regimul comunist (în lotul ziariștilor – pentru un volum de poezie) și colac peste pupăză, după ce a fost eliberat, tot în urma unei poezii, a fost condamnat la  moarte pentru poezia ”Ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane”, pedeapsa comutându-i-se la 25 de ani de închisoare.

Așadar, omul își petrece mai bine din jumătate din viață în temniță grea pentru că era poet și legionar.

Bun motiv! Si institutul lui pește prăjit e deacord cu asta!

Evreul comunist Alexandru Florian mușcă mâna care l-a hrănit?

Ca o notă umoristică, în perioada în care actorii evrei nu mai puteau profesa în nici un teatru, Radu Gyr – care era comandant legionar și director al teatrelor din scurta perioadă (4 luni) a guvernului legionar – a dispus crearea singurului teatru evreiesc din Europa în care actorii evrei au putut juca și totodată singurul teatru unde au putut fi jucate piese scrise de dramaturgi evrei. Mare antisemit Gyr ăsta! După Alexandru Florian, pesemne că i-a lăsat să joace ca să se facă de râs, nu? Altminteri de ce ar dori să-l pună la zid?

Alexandru Florian, un comunist de familie, reintroduce vechile practici bolșevice.

Alexandru Florian este în primul rând un tip care ar trebui băgat la bulău și bătut la tălpi de DNA pentru faptul că i-a dat cu virgulă la declarația de avere, luând bani pentru capacitățile sale de filosof inclusiv de la facultatea de agronomie sau cea de medicină veterinară, nu mai știu exact. Sau poate de la amândouă dacă nu-i totuna.

Tatăl său, Radu Florian, profesor de marxism-leninism în perioada 1949-1989, era un teoretician al comunismului românesc. Băga cărți cam ca Voiculescu în pușcărie, doar că de data asta autorul nu era gratulat cu câte o lună redusă din pedeapsă, ci cu favoruri din partea regimului comunist.

Bârfa spune că Radu Florian ar fi scris o carte pe care a semnat-o Alexandru Florian, beizadea care pe atunci avea 21 de ani. „Cunoaşterea ştiinţifică şi apusul zeilor” este cartea pe care Alexandru Florian nu și-a scris-o în CV pentru că CV-urile sunt scrise să dea bine. N-am citit lucrarea și nici n-am de gând, pentru că sunt un om care, limitat în viața sa de muritor, prețuiește timpul.

Alexandru Florian și spaima de adevăr.

Nu vreau să vă plictisesc cu dovezi istorice din teama că veți închide pagina și veți pleca, dar de fiecare dată când canalia kominternistă, mizeria sub-umană, gunoiul băgat sub preșul României, a fost invitat la vreo emisiune cu tematica legii 217 din 2015, ori n-a venit, ori a răspuns lac de sudoare cu noduri în gât la diversele întrebări. Este un așa-zis istoric, despre care o amică de-a mea spunea cu gingășie și blândețe că este cel mult un mediocru.

Habar n-are ce spune, dar o spune cu convingere, doar-doar i-o prelungi guvernul finanțarea. Și guvernul i-o prelungește, pentru că toți președinții și premierii din ultimii 27 de ani fac temenele pe la zidul plângerii.

Institutul Wiesel este încadrat sub directa oblăduire a secretariatului general al guvernului. Suge bani de la mine și de la tine în același timp în care AFDPR (Asociația Foștilor Deținuți Politic) abia se târâie prin noroi cu bătrâni caroroa li s-a dat o pensie din milă, pentru că fiind foști condamnați n-ar avea nici un drept.

Dreptatea din România se filtrează prin ochelarii jegului comunist, urmărind îndeaproape îndrumările unui institut la fel de legitim precum UDMR, LGBT, sau altfel de organisme la fel de românești precum sunt eu papa de la Roma în timp ce vorbesc chineză!

Ellie Wiesel impostorul

În presa mainstream, cea centrala adică, a apărut un articol în care cel care poartă numele institutului condus de Florian Alexandru, n-ar fi trecut pe la Auschwitz. Se pare că individul a preluat un număr tatuat pe deținut și a scris o carte, dar n-a fost deacord niciodată să-și arate tatuajul.

Eu nu mai tac din gură!

Legea 217/2015, cea de pe urma căreia mizeriile de la Elie Wiesel își permit într-un mod ilegal să ceară schimbarea numelui străzii lui Radu Gyr (ilegal pentru că legea lor nu cere lucruri retroactive), este o lege care sfidează constituția și merge pe urmele lui Orwell din 1984. Diferența dintre utopie și distopie este că prima e imposibilă (ca și comunismul) iar cea de-a doua este impozabilă. Dacă nu taci te băgăm la închisoare.

Pentru articolul ăsta risc 3 ani de închisoare pentru că n-am tăcut, chiar dacă Constituția îmi garantează dreptul de a avea propriile opinii. M-am săturat de ipocrizie. Legea 217 este o lege care copiază cenzura comunistă sub umbrela corectitudinii politice. În perioada în care comuniștii ridicaseră cenzura la rang de artă era de înțeles că își protejau ‘investiția’, dar acum nu prea mai are sens.

Atâta timp cât această lege este în vigoare și nu servește corupților din Parlament sau Guvern, înseamnă că ea folosește unor interese străine de țara mea. Suntem vasali unor forțe străine de statul nostru care nu au nici un interes ca nația noastră să se ridice din cenușa timpului.

Îi urez lui Radu Gyr să aștepte încă puțin până când va trece și această perioadă a prigoanei bolșevice, moment în care nu va avea doar o străduță de 80 de metri, ci zeci de bulevarde și sute de statui, după cum bine merită.

 

 

În luna decembrie anul trecut părintele Iustin Gârleanu a împlinit cinci ani de când păstorește mica comunitate de români din Aita Mare, județul Covasna, o localitate aflată la 37 km de municipiul Sfântu Gheorghe, și 15 km de Baraolt.
Părintele Iustin Gârleanu s-a născut la Brașov, a absolvit Seminarul Teologic Dumitru Stăniloae din Brașov și Facultatea de Teologie din cadrul Universității București.
Aflat într-o zonă în care românii sunt numeric minoritari, părintele Iustin Gârleanu ține aprinsă flacăra românismului și a ortodoxiei într-o parte a României lăsată pradă șovinismului și iredentismului maghiar promovat de organizații extremiste maghiare, unele dintre ele aflate chiar în componența Parlamentului și Guvernului României.
Și pentru că despre soarta românilor din Covasna și Harghita cel mai bine pot vorbi chiar românii care trăiesc acolo, l-am contactat pe părintele Iustin.
Sunteți de cinci ani în Covasna, părinte. Câte suflete păstoriți în acest moment? 
Biserica ortodoxă din Aita Mare

Biserica ortodoxă din Aita Mare

În primul rând doresc să vă salut pe dumneavoastră cât și pe cititorii blogului dumneavostră, români și maghiari deopotrivă. Vă mulțumesc pentru faptul ca v-ați gândit la mine și pentru că m-ați contactat chiar și prin mijloacele acestea deja convenționale (și mă refer aici la internet) pentru a vă relata aspecte din realitatea văzută prin prisma unui preot ortodox care slujește într-una din cele mai modeste comunități minoritar românești din județul Covasna.
Referitor la întrebarea dumneavoastră, numărul sufletelor pe care îl păstoresc este de 5 familii întregi (soț/soție) în Aita Mare și 8 familii în Aita Medie, aici în numărul acesta nu sunt incluse văduvii și familile mixte, care cu totul în ambele sate nu depășesc 20-25 de persoane.
Care sunt problemele cu care vă confruntați? 
Greu de spus… problemele sunt multiple și în același timp complexe, ca în fiecare parohie de altfel. Din punctul meu de vedere au reușit să ne copleșească două lucruri: SĂRĂCIA și ignoranța. Spun sărăcia deoarce aici nu putem strânge anual un buget mai mare de 2000 de lei. Este foarte greu să te descurci cu acești bani într-un an, sau mai bine spus imposibil. Nu mai vorbesc de faptul că apar fel de fel de lucruri neprevăzute care necesită diverse cheltuieli cărora nu le facem față fără ajutor din ”afară”. De salarizare nu mai vorbesc, dacă nu ar fi acel fond de întrajutorare primit de la Episcopia Ortodoxă a Covasnei și Harghitei nu am mai fi pe aici.
Biserica ortodoxă din Aita Medie

Biserica ortodoxă din Aita Medie

De ce vorbiți și de ignoranță? 

Pentru că atunci când am ales să fiu slujitor în această episcopie am avut alte așteptări de la oameni. Și aici mă refer în primul rând la cei din județele vecine, dar și de la cei cunoscuți și apropiați chiar. Credeam că românii sunt mai solidari, dar, mi-am dat seama ca nu mereu, ci doar atunci când sunt în momente de criză. Am reușit să le fac cunoscute problemele din zonă multor persoane oneste și de bună credință, însă pe mulți alții nu am reușit să-i conștientizez de aceste probleme. Românii din afara celor două județe în marea lor majoritate habar nu au ce se întâmplă aici. Nu se conștinetizează la nivel colectiv, la nivelul întregii societăți civile, că aici este într-adevăr o problemă. Opiniile nu se formează ascultându-i pe oamenii care au de a face cu această zonă ca simplii vizitatori, și care apoi apar pe ecrane la diversele televiziuni, banalizând fenomenul acesta de dispariție a unor comunități întregi de români, în doar 60-70 de ani. Acesta este un fenomen. Ați văzut dumneavoastră pe cineva care, intersat în mod real de această zonă, să vină și să facă un reportaj bine documentat și apoi să-l dezbată cu specialiști fără interese meschine? Eu nu am văzut. Nu am văzut pe vreun jurnalist să vină și să ia vreun inteviu vreunui repezentant al societății civile românești din zonă.

Vorbiți de un fenomen al dispariției românilor din zonă. Ce face Statul Român? Sau ce ar trebui să facă? 
Da, și vă pot oferii și exemple, cum ar fi cele două comunități pe care le păstoresc, plus comunitățile vecine din toată zona Baraolt, cum ar fi Căpeni, chiar Baraolt, Biborțeni, Aita Seacă, Valea Zălanului, și exemplele pot continua. Pentru aceste comunități lovitura de grație a fost în anii de tristă amintire 1940-1944, apoi bineînțeles a contribuit și migrarea oamenilor de la sate către mediul urban.
Uitați exemplul cel mai grăitor, în Aita Mare și Aita Medie nu mai există secție de limba română în scoala generală, a fost pană acum doi ani, unde am predat și eu o oră de religie, dar după ce a venit criza și odată cu reforma învățământului aceste clase au fost desfințate, deși în ambele comunități mai sunt copii care provin din familii de români sau mixte. Și uitați cum odată cu această generație s-a încheiat un proces de maghiarizare pe cale pașnică. Singurul element constitutiv este religia, care mai arată originea sau poate chiar doar numele. Iată deci cum Statul este încă odată neputincios în fața acestui fenomen.
Mă întrebați ce ar trebui să facă Statul… greu de spus după 22 de ani în care nu a făcut nimc. În primul rând să dorească se se implice. Să adopte o strategie, pusă în practică de oameni onești, competenți. NU poți ca Stat, sau ca politician, să faci ceva când nu cunoști fenomenul, sau dacă îl cunoști să îl ignori, marșând pe un multiculturaslim ieftin, de tip slugarnic, așa cum vedem pe la unii politicieni din zonă. O a doua problemă este dezvoltarea zonei. O zonă săracă economic este săracă și ”intelectual”, și atunci oamenii sunt mai ușor de manipulat.
Cum credeți că ar putea cetățeanul de rând să-i ajute pe românii din această zonă? 
Părintele Iustin Gârleanu

Părintele Iustin Gârleanu

În primul rând prin dorința reală de a face acest lucru. Prin dorința de a veni la fața locului și a identifica problemele din această zonă. Prin simpla prezență a oamenilor din Brașov am reușit să-i mobilizez și pe credincioșii din Aita, stârnindu-i să aibe o viață liturgică mai activă, am reușit cu ajutorul acestor oameni proveniți dintr-un mediu pur ortodox, să-i fac să se apropie mai des de Sfântul Potir. Ei, iată rostul celor veniți din ”afară”. Eu în biserică m-am ocupat de sufletele lor, dar ”poteca” până la Biserică a fost ”curățată” de aceștia. Eu cred că românii de aici nu au avut lideri cu adevărat care să-i facă să se simtă mândri că sunt români. Și am văzut asta în 2009 când a fost IPS Ioan într-o vizită pastorală la Aita Medie. Când a intrat în biserică, la vederea dânsului mulți dintre oameni, bărbați și femei, au început să plângă. Era un plâns al bucuriei amestecat cu multă tristețe. Este una dintre imaginile care mă vor urmării toată viața.

Ce ne puteți spune despre comunitatea pe care o păstoriți? 
În general multe lucruri frumoase. Ca în fiecare comunitate sunt și lucruri bune și lucruri mai puțin bune. Munca cu omul este foarte grea, și mai ales în această zonă în care haina preoțească nu este așa respectată ca într-un mediu pur ortodox.
Când am venit în primul an a fost un șoc pentru mine, deoarece la sfârșitul slujbei nici un credincios nu vorbea limba română în biserică. La început i-am judecat și am fost chiar intrigat, nu puteam înțelege acest lucru, dar cu timpul am înțeles că acest lucru nu se poate imputa ca fiind vina lor. Și la ora actuală am câteva femei pe care nu le pot spovedi, pentru că nu știu românește. Dar să nu credeți că m-am resemnat cu ideea că acest lucru ar fi o normalitate.
În rest îi consider niște eroi, care au supraviețuit de-a lungul vremii, și îi prețuiesc pentru acest lucru. Din păcate aceștia sunt ultimii.
De ce spuneți că sunt ultimii? Care este media de vârstă a enoriașilor? 
Când am spus asta să nu vă gandiți că mâine ”voi trage cortina”, dar în 20-30 de ani cam așa va fi, ceea ce în istorie este o unitate neglijabilă de timp. Vârsta medie a parohiei este undeva pe la 63-68 de ani, numai că copiii și nepoții au plecat din zonă spre orașele mari, sau sunt în curs de a face acest lucru. Bineînțeles că acest lucru se încadrează într-o problemă generală la nivel național, numai că acolo unde sunt mulți măcar rămân puțini, dar unde sunt puțini rămân și mai puțini, sau de cele mai multe ori nimic. Ecuația este foarte simplă în cazul acesta. Crucile din cimitirele românești din cele două sate sunt mai numeroase decât membrii comunității românești.
Care este relația pe care o aveți cu reprezentanții celorlalte confesiuni din zona dumneavoastră? 
De respect reciproc. Suntem patru culte în Aita Mare (unitarieni, calvini, catolici și ortodocși) majoritari sunt unitarienii, iar în Aita Medie reformații. Până acum doi ani la fiecare mare sărbătoare creștină (Paști și Crăciun) trimiteam mesaje pastorale frățești din partea parohiei noastre, pentru fiecare comunitate.
Și de ce nu ați mai trimis? 
Pentru că nu mi s-a răspuns niciodată de către nimeni. Consider că dialogul are sens dacă există emițător – receptor. Probabil limba este o problemă.
Credeți că deranjați prin faptul că nu știți limba maghiară? 
Părintele Iustin Gârleanu

Părintele Iustin Gârleanu

Nu, nu cred. Dacă deranjez pe cineva, poate o fac mai mult prin ceea ce reprezint eu, ca haină, ca misiune a mea, ca lider spiritual al comunității românești. Limba nu trebuie să constituie o problemă din punctul meu de vedere, ci acolo unde apar probleme sau resentimente pe tema acestui lucru, acolo este mai mult o problema de bunăvoință.

Este sprijinită în vreun fel parohia pe care o conduceți de către Primăria Aita Mare sau Consiliul Județean Covasna? 
În cei cinci ani de activitate pastorală o singură dată, prin anul 2008, am primit o sumă de 2000 lei de la Primărie, pe care a trebuit să o împart pentru cele două comunități parohiale ortodoxe din Aita Mare și Aita Medie. Și asta datorită epitropului nostru de la Aita Mare, care este conslier local. În primă instanță Biserica Ortodoxă nu fusese luată în calcul la alocarea fondurilor, până când nu mi-am prezentat public indignarea.
Cum se vede din Aita Mare conviețuirea interetnică a românilor și maghiarilor din Covasna și Harghita? 
Destul de controversată aș putea spune.
In ce sens? 
În sensul în care dacă intrii în sfera politicului lucrurile sunt foarte perfide, și… mă opresc aici. Dacă rămâi în sfera socialului, a omului de rând, vezi că în familiile mixte respectul între soți poate fi mai mare decât într-o familie omogenă. În general oamenii se ajută între ei. Și asta o văd în situațile critice mai ales, la o înmormântare atât românii cât și ungurii sunt solidari unii cu alții. Și nu vă ascund că am avut surpriza să văd la o familie nevoiașă de români din Aita Mare cum maghiarii au fost foarte solidari cu ei, poate mai solidari ca românii. Bineînțeles sunt cazuri și cazuri, fiecare caz are specificul lui. De asemenea ingrijitorul pe care îl avem la biserică, este maghiar și foarte conștiincios, și un om extraordinar.
Aș dori să mai adaug faptul că numărul maghiarilor de altă confesiune, care mi-au solicitat să intru și să le sfințesc casele de Bobotează a crescut de la an la an, și aceștia mă așteaptă cu casa primenită și cu multă bucurie. Am o mulțime de lucruri bune de spus despre acești oameni cu care conviețuim.
Ați avut probleme interetnice la nivel de comunitate? 
Eu personal da, numai ca persoana respectivă avea probleme și cu cei de aceeși etnie. Dar, mulțumesc lui Dumnezu, l-am aplanat repede. În general nu cred că ar fi cazul cel puțin din partea noastră, a preoțiilor ortodocși. Și nici nu cred că au existat la nivel de Episcopie astfel de cazuri.
Numai dacă analizezi structura morală a ÎPS Ioan și atitudinea dânsului prin mesajele pe care le transmite permanent în predica sa, iți vei da seama că nu poți avea altă atitudine raportată la exemplul dânsului, decât să urmezi Evanghelia lui Hristos și să propovăduiești dragostea între semeni.
Care este opinia dumneavoastră cu privire la autonomia teritorială pe criterii etnice a așa-zisului ținut secuiesc? 
Părintele Iustin Gârleanu

Părintele Iustin Gârleanu

Eu trăiesc cu crezul că pentru a putea fi preot în zona aceasta, în primul rând trebuie să mai ai ceva în plus în suflet, și anume sentimentul de a fi un foarte bun român. Cu privire la autonomia teritorială pe criterii etnice, consider că este o absurditate, și chiar o anomalie. Unde ați văzut dumneavoastră, în lume, o enclavă etnică în inima unui stat sau a unei națiuni? Nicăieri. Numai la noi există această anomalie artificial creată, de-a lungul istoriei. În schimb din mesajele pe care le trimit politicienii maghiari deopotrivă și diversele grupuri ale societății civile maghiare din țară și diaspora rezultă că prin această absurditate se vrea un preambul a ceva mai mare care ar trebui să urmeze. Toți pașii care se fac în această direcție arată că cineva nu s-a împăcat încă cu istoria de după 1918. Există o educație și o cultură în acest sens de la cei mai mici până la cei mai mari, și aceasta s-a amplificat după 1989. Doar vedem cu toții mesajele din presa maghiară cât de ofensive sunt, uneori chiar provocatoare.

 Aveți vreun mesaj pentru clasa politică de la București? 
Da, numai că se va auzi ca și strigătul lui Iona din burta Chitului (balenei). Românii din cele două județe sunt luați în considerare direct proporțional cu miza voturilor pe care le oferă ei ca număr de locuitori în aceste două județe. Nu vedeți că de la căderea comunismului statul român nu a avut nici o strategie pentru românii din zonă, indiferent cine s-a perindat la putere, din păcate. Așa cum același stat român a aplicat o bună strategie de conservare și de dezvoltare a identității românești în zonă, în perioada interbelică. Acest lucru s-a dezvoltat în paralel fără a leza drepturile maghiarilor conlocuitori și majoritari numeric. Din punctul meu de vedere doar Biserica Ortodoxă și instituțiile din jurul acesteia au avut o atitudine permanentă în conservarea identității românești în zonă. În rest totul a fost facut haotic, vag și sporadic.
Vă mulțumesc pentru amabilitate părinte! 
Cu multă plăcere!
Dan Tanasă
Cei care vor să ia legătura cu părintele Iustin Gârleanu o pot face pe adresa de email: iustin_garleanu around yahoo.com
Puteți sprijini parohia Aite Mare prin donații în contul bancar afisat pe blogul: http://parohiaaitamare.blogspot.com/
Interviu preluat de pe blogul lui Dan Tănasă

Spurcăciunea sufletească a democrațiilor “occidentale”

Recentul scandal în care este implicat preşedintele Franţei, Nicolas Sarkozy, as scos la iveal faţa întunecată a democraţiilor occidentale, a retoricii europene de doi lei, a mândriei mânjite de a fi vest-european, civilizat, cu restricţii pe piaţa muncii şi veşnic lucrător cu două măsuri.

Micuţul evreu din Ungaria ajuns preşedinte al Franţei a fost printre primii lideri europeni care a lansat atacuri militare împotriva lui Muamar Gaddafi, susţinut de o mulţime de isterici ai democraţiei, delirând prin ziare, televiziuni şi reţele sociale web, despre cum se va instaura democraţia în Libia. Adevărul este atât de sec şi de cinic, încât pare aproape ireal: Sarkozy a fost sponsorizat în campania electorală de către “dictatorul” Gaddafi şi pentru a şterge urmele acestor afaceri necurate, l-au ucis. Pur şi simplu.

Potrivit unei anchete realizată de Mediapart, Takieddin l-a sfătuit pe Sarkozy, înainte şi după ce a devenit preşedinte, cum să negocieze mai multe contracte militare cu regimul Gaddafi, inclusiv pentru livrarea de tehnică informatică menită să contracreze sistemele americane de interceptare Echelon. Muammar Gaddafi însuşi a susţinut că a sprijinit financiar campania prezidenţială a lui Sarkozy, în 2007, prin retrocomisioane plătite Parisului.

Franţa a fost primul stat NATO care a lansat lovituri aeriene împotriva regimului Gaddafi, în 2011. Fiul lui Gaddafi, Saif al –Islam, care cunoaşte detaliile afacerilor cu Republica Franceză, va fi judecat în Libia şi riscă să fie condamnat la moarte de noul regim, potrivit Cotidianul. Deci noul regim-marionetă “democratic” din Libia va încerca să ucidă şi ultimul martor direct al acestei afaceri necurate.

Mai mult, se pare că tot Sarkozy a fost o persoană cheie care a organizat sponsorizarea rivalului la preşedinţia franceză a lui Jaques Chirac, Edouard Balladur. Banii, veniţi pe o filieră pakistaneză şi saudită, au însumat 84 de milioane de euro sub forma unor comisioane ascunse în tranzacţii de armament şi tehnică militară. Deja doi apropiaţi ai lui Sarkozy, Nicolas Bazire, managerul campaniei electorale din 2007 a preşedintelui şi martor la căsătoria sa cu Carla Bruni, şi Thierry Gaubert, fost şef de cabinet al lui Sarkozy, au fost reţinuţi deja de autorităţile franceze în acest dosar.

Privim deja de ceva vreme cum ţările arabe din Africa şi nu numai par să fie cuprinse de febra unor revoluţii democratice susţinute de ţările vest-europene. Vedem cu în Egipt, după un scenariu identic cu cel din România, regimul dictatorial Mubarak, a fost înlăturat de la putere de armată, pentru ca apoi aceasta să ţină de putere cu dinţii în timp ce egiptenii îşi cer democraţia câştigată în stradă, asemeni fenomenului Piaţa Universităţii. Vedem cu Gaddafi a fost împuşcat ca un câine de rebelii înarmaţi de Franţa şi Germania, tot în numele democraţiei. Înţelegem acum că, de fapt, în Libia am văzut un direct un asasinat politic ordonat de Sarkozy, un preşedinte “occidental” care dorea doar să şteargă urmele unor tranzacţii dubioase, care au dus la câştigarea alegerilor prezidenţiale. Deci dacă francezul sau alţi politicieni de seamă care ne dau directive din sălile de şedinţă de la UE, au ajuns unde sunt prin banii dictatorilor nord-africani, ce putem spune despre democraţiile vest-europene şi creaţia lor diabolică care se doreşte supra-stat, Uniunea Europeană?

 De George Bara – NapocaNews