Arhiva

Archive for the ‘Poezie’ Category

Radu Gyr pus la zid de institutul Elie Wiesel și primăria Cluj

Preambul!

M-am ridicat alene de pe scaun și am scos volumul lui Radu Gyr din bibliotecă. Deschid la întâmplare cartea, citesc și știind ce vreau să scriu dau mai departe până găsesc ceva nimerit: ”Din tot, ne-a mai rămas aieve, acest zid grav, aceste dreve. Crunt ferecați în piatră dură, cu pumnii strânși, tăcem din gură.

Strada

În Cluj există o stradă care-i poartă numele lui Radu. Radu Gyr. Marele Radu Gyr! E o stradă lungă de 80 de metri din care se intră la trei case. În rest e teren viran. Boscheți. Astăzi primăria din Cluj urmează să voteze desființarea numelui acestei străzi din motivul că acest poet și dramaturg ar fi fost vinovat de crime împotriva umanității, după cum o cere clar și răspica institutul Elie Wiesel, cel care se ocupă cu studierea holocaustului.

Soluția evreo-ungurească.

Nu insinuez că ar avea vreo legătură cu Soroș, dar directiva de schimbare a numelui străzii ce poartă amprenta lui Radu Gyr propune înlocuirea acesteia cu numele lui Szervatiusz Jeno, un sculptor clujean premiat în perioada de glorie a familiei șefului de la Ellie Wiesel, mai exact în ’64, ca “artist emerit”.

4 condamnări nedrepte

”Cu pumnii strânși tăcem din gură”. Ei bine, eu nu am de gând să tac din gură. Această mârșăvie se va întâmpla la sugestia institutului de studiere a holocaustului, Ellie Wiesel, care socotește că daca Radu Gyr a fost legionar, trebuie să ia de bune condamnările acestuia, chiar dacă acestea au fost dictate de regimuri totalitare cu care societatea actuală nu mai este deacord. Gyr a fost condamnat în primă fază de dictatorul Carol al II-lea, un specimen hulit de întreaga istorie.

Apoi a fost condamnat de Ion Antonescu, însuși condamnat de institutul Wiesel. Carevasăzică, Wiesel îl condamnă pe Antonescu, dar este deacord cu hotărârile lui. Ipocrizia la maxim. Mai apoi Gyr a fost condamnat la 12 ani de închisoare de către regimul comunist (în lotul ziariștilor – pentru un volum de poezie) și colac peste pupăză, după ce a fost eliberat, tot în urma unei poezii, a fost condamnat la  moarte pentru poezia ”Ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane”, pedeapsa comutându-i-se la 25 de ani de închisoare.

Așadar, omul își petrece mai bine din jumătate din viață în temniță grea pentru că era poet și legionar.

Bun motiv! Si institutul lui pește prăjit e deacord cu asta!

Evreul comunist Alexandru Florian mușcă mâna care l-a hrănit?

Ca o notă umoristică, în perioada în care actorii evrei nu mai puteau profesa în nici un teatru, Radu Gyr – care era comandant legionar și director al teatrelor din scurta perioadă (4 luni) a guvernului legionar – a dispus crearea singurului teatru evreiesc din Europa în care actorii evrei au putut juca și totodată singurul teatru unde au putut fi jucate piese scrise de dramaturgi evrei. Mare antisemit Gyr ăsta! După Alexandru Florian, pesemne că i-a lăsat să joace ca să se facă de râs, nu? Altminteri de ce ar dori să-l pună la zid?

Alexandru Florian, un comunist de familie, reintroduce vechile practici bolșevice.

Alexandru Florian este în primul rând un tip care ar trebui băgat la bulău și bătut la tălpi de DNA pentru faptul că i-a dat cu virgulă la declarația de avere, luând bani pentru capacitățile sale de filosof inclusiv de la facultatea de agronomie sau cea de medicină veterinară, nu mai știu exact. Sau poate de la amândouă dacă nu-i totuna.

Tatăl său, Radu Florian, profesor de marxism-leninism în perioada 1949-1989, era un teoretician al comunismului românesc. Băga cărți cam ca Voiculescu în pușcărie, doar că de data asta autorul nu era gratulat cu câte o lună redusă din pedeapsă, ci cu favoruri din partea regimului comunist.

Bârfa spune că Radu Florian ar fi scris o carte pe care a semnat-o Alexandru Florian, beizadea care pe atunci avea 21 de ani. „Cunoaşterea ştiinţifică şi apusul zeilor” este cartea pe care Alexandru Florian nu și-a scris-o în CV pentru că CV-urile sunt scrise să dea bine. N-am citit lucrarea și nici n-am de gând, pentru că sunt un om care, limitat în viața sa de muritor, prețuiește timpul.

Alexandru Florian și spaima de adevăr.

Nu vreau să vă plictisesc cu dovezi istorice din teama că veți închide pagina și veți pleca, dar de fiecare dată când canalia kominternistă, mizeria sub-umană, gunoiul băgat sub preșul României, a fost invitat la vreo emisiune cu tematica legii 217 din 2015, ori n-a venit, ori a răspuns lac de sudoare cu noduri în gât la diversele întrebări. Este un așa-zis istoric, despre care o amică de-a mea spunea cu gingășie și blândețe că este cel mult un mediocru.

Habar n-are ce spune, dar o spune cu convingere, doar-doar i-o prelungi guvernul finanțarea. Și guvernul i-o prelungește, pentru că toți președinții și premierii din ultimii 27 de ani fac temenele pe la zidul plângerii.

Institutul Wiesel este încadrat sub directa oblăduire a secretariatului general al guvernului. Suge bani de la mine și de la tine în același timp în care AFDPR (Asociația Foștilor Deținuți Politic) abia se târâie prin noroi cu bătrâni caroroa li s-a dat o pensie din milă, pentru că fiind foști condamnați n-ar avea nici un drept.

Dreptatea din România se filtrează prin ochelarii jegului comunist, urmărind îndeaproape îndrumările unui institut la fel de legitim precum UDMR, LGBT, sau altfel de organisme la fel de românești precum sunt eu papa de la Roma în timp ce vorbesc chineză!

Ellie Wiesel impostorul

În presa mainstream, cea centrala adică, a apărut un articol în care cel care poartă numele institutului condus de Florian Alexandru, n-ar fi trecut pe la Auschwitz. Se pare că individul a preluat un număr tatuat pe deținut și a scris o carte, dar n-a fost deacord niciodată să-și arate tatuajul.

Eu nu mai tac din gură!

Legea 217/2015, cea de pe urma căreia mizeriile de la Elie Wiesel își permit într-un mod ilegal să ceară schimbarea numelui străzii lui Radu Gyr (ilegal pentru că legea lor nu cere lucruri retroactive), este o lege care sfidează constituția și merge pe urmele lui Orwell din 1984. Diferența dintre utopie și distopie este că prima e imposibilă (ca și comunismul) iar cea de-a doua este impozabilă. Dacă nu taci te băgăm la închisoare.

Pentru articolul ăsta risc 3 ani de închisoare pentru că n-am tăcut, chiar dacă Constituția îmi garantează dreptul de a avea propriile opinii. M-am săturat de ipocrizie. Legea 217 este o lege care copiază cenzura comunistă sub umbrela corectitudinii politice. În perioada în care comuniștii ridicaseră cenzura la rang de artă era de înțeles că își protejau ‘investiția’, dar acum nu prea mai are sens.

Atâta timp cât această lege este în vigoare și nu servește corupților din Parlament sau Guvern, înseamnă că ea folosește unor interese străine de țara mea. Suntem vasali unor forțe străine de statul nostru care nu au nici un interes ca nația noastră să se ridice din cenușa timpului.

Îi urez lui Radu Gyr să aștepte încă puțin până când va trece și această perioadă a prigoanei bolșevice, moment în care nu va avea doar o străduță de 80 de metri, ci zeci de bulevarde și sute de statui, după cum bine merită.

 

 

Anunțuri

ZECE MEMBRI DE PARTID

Zece membri de partid

Visau viaţă nouă,

Unul a vorbit în vis.

Şi-au rămas doar nouă!

.

Nouă membri de partid

De marxism s-au copt!

Unul s-a răscopt din ei.

Şi-au rămas doar opt!

.

Opt membri de partid

Au trecut la fapte …

Unul a trecut la Tito!

… Şi-au rămas doar şapte!

.

Şapte membri de partid

Fac afaceri grase.

Unul a intrat la zdup

Şi-au rămas doar şase!

.

Şase membri de partid

Au strigat lozinci.

Unul a strigat greşit

Şi-au rămas doar cinci!

Păstorel Teodoreanu

Cinci membri de partid

Când au fost la teatru.

Unul n-a aplaudat

... Şi-au rămas doar patru!

.

Patru membri de partid

Şi cam toţi ovrei,

Unul a plecat în Eretz

Şi-au rămas doar trei!

.

Trei membri de partid

Vorbeau de război!

Unul a vorbit cam mult,

Şi-au rămas doar doi!

.

Doi membri de partid

Mândri ca păunul.

Unul a înnebunit,

Şi-a rămas doar unul!

.

Un membru de partid,

Cel mai lămurit.

A plecat cu Onete-ul

Şi n-a mai venit!

.

Zero membri de partid,

Luptă pentru pace.

Că partidul nostru drag

Ştie el ce face!

Păstorel Teodoreanu

Categorii:Poezie Etichete:, , , ,

Poezie în stil eminescian

A fost odată ca-n povesti,
A fost , de-ar mai fi iară ,
Din neamuri tracice , regeşti,
O prea frumoasă ţară.

Şi era una pe pământ
Şi mândră-n toate cele
Cum e icoana unui sfânt
Şi Luna între stele.

Mă doare-n suflet când privesc
La tot ce se întamplă ,
Şi in mormant mă răsucesc
Şi cuie-mi intră-n tâmplă .

Eu nu mai simt miros de tei
În viata mea postumă ,
Nu văd nici vajnici pui de lei ,
Doar mucegai şi humă .

Luceferi nu mai strălucesc
Cand ţara e o rană ,
Copiii mamele-şi bocesc ,
Ca n-au în blide hrană .

Cântat-am graiul românesc ,
Această dulce limbă .
Dar astăzi , cei ce-o mai vorbesc
Prin alte ţări o schimbă .
Degeaba le-am lăsat cu dor
O „Doină”, să tresară !
Trecutul nu e viitor
Şi viaţa li-i amară .

Nici harta nu-i ca-n alte dăţi ,
Din Nistru până-n Tisa .
Moldova-i astăzi jumătăţi .
Cât rău făcutu-ni-s-a !

Degeaba scris-am eu scrisori
Din vremuri de urgie ,
Şi m-am rugat de-atâtea ori
Mai bine să vă fie .

Avut-am piatră la hotar
Şi-n ţara noastră singuri
Cules-am holde din brăzdar .
Acum n-aveţi nici linguri …

O , biet popor român sărac
Cu-o ţară prea bogată !
Tu vino-i răului de hac
Să nu ţi-o vândă toată !

Şi dă-i afară pe străini
Cu toţi îmburgheziţii ,
Să nu-ţi mai fie-n alte mâini
Guverne şi poliţii !
Cu trupe de comedianţi
Numindu-le partide ,
Sunteţi românii emigranţi
Din Rai în ţări aride .

Pierdut-aţi banii ţării-n vânt
Şi-i goală visteria .
Mai daţi şi ape şi pământ
Şi vindeţi România .

Mihai Viteazu v-a lăsat
O ţară mai rotundă .
Voi azi aţi scoc-o la mezat,
Străinii vă inundă .

Aveţi întinsul Bărăgan ,
Şi nu aveţi o pâine .
Aveţi şi turme şi ciobani ,
Dar duceţi vieţi de câine .

Aveţi bogaţii munţi Carpaţi
Şi dulcea Mioriţă ,
Păduri de brazi ce vă sunt fraţi ,
Şi flori în poieniţă .

Aveţi o deltă ca-n poveşti ,
Vedeţi să nu v-o fure ,
Atâtea ape , atâţia peşti
Şi nu mâncaţi nici mure …
Nici vii pe deal nu mai zăresti ,
Livezile se-uscară ,
Când mărul Ţarii Româneşti
Se-aduce de afară .

Nu vine Mircea cel Batrân ,
Nici Ştefan de la Putna ,
Să vi-l alunge pe păgân
Cand voi lăsat-aţi lupta !

Albastrul cerului senin
Se-ntunecă mai tare
De-atâţia nouri de venin ,
De-atâta delăsare .

Nu voi a vă-nvăţa de rău
Ci-ncerc a vă-nţelege .
De ani şi ani cădeţi în hău ,
Nimic nu vă mai merge .

Ruşine să vă fie-n veac
Că v-aţi trădat străbunii
De parcă n-aţi fi pui de dac
Ci rude-aţi fi cu hunii !

Lasaţi pe-ai voştri guvernanţi
Să vă înece-n smoală ,
Să fiţi doar simpli figuranţi
În ţara voastră goală ..