Arhiva

Archive for the ‘Psihozele maselor’ Category

Documentar despre 11 septembrie

“11 Septembrie – Marea iluzie” este un film documentar scris și regizat de George Humphrey, care abordează o temă intens dezbătută în ultimii zece ani: atacurile teroriste de la 11 septembrie 2001.

Realizatorul documentarului susține că publicul american nu a fost informat despre adevărul cu privire la ce s-a întâmplat atunci. El afirmă că Osama Ben Laden nu a fost creierul operațiunilor teroriste din 11 septembrie și că multe din aspectele prezentate atunci nu sunt decât minciuni. George Humphrey este adeptul teoriei conform căria întreaga acțiune de distrugere a turnurilor gemene a fost plănuită din interior și că investigațiile ulterioare au fost tergiversate.

El se mai întreabă cine a avut de câștigat de pe urma atacurilor teroriste. Scopul acestui film documentar este demascarea marii iluzii pe care mass media a creat-o în jurul atacurilor și informarea publicului asupra instalării a ceea ce numim Noua Ordine Mondială.

SURSA:

Cei mai sanatosi copii in viitor vor fi cei nevaccinati

– scris de Dave Mihalovic, Doctor Naturopat

Dave Mihalovic este un doctor naturopat, specializat in cercetari asupra vaccinurilor, prevenirea cancerului si cu o abordare naturala a tratamentului.

Generatia de copii nevaccinati ce se dezvolta va fi una dintre cele mai sanatoase din lume, si vor trebui sa le multumeasca parintilor lor pentru asta. Refuzul unui numar semnificativ de parinti de a-si vaccina copiii a dus la formarea unei populatii de  milioane in intreaga lume si a pus in discutie importante chestiuni de sanatate publica, de exemplu de ce mai continuam sa facem vaccinuri.

Copiii nevaccinati nu vor primi niciodata in corpul lor substante chimice cauzatoare de infertilitate, cancerigene, neurotoxice, care le inhiba sistemul imunitar. Acestea sunt toate acele substante chimice care se regasesc in aproape toate vaccinurile aprobate de Institutiile responsabile.

Dupa Dr. Buchwald, “motivul pentru care vaccinurile sunt promovate cu asa o intensitate este acela de a-i impiedica pe oameni sa realizeze ca faptul ca acestea nu ii protejeaza, si ca in eventualitatea unei epidemii cei vaccinati sunt supusi unor riscuri la fel de mari de contaminare ca si cei nevaccinati. Adevarul poate fi ascuns daca numarul celor  nevaccinati ramane necunoscut, astfel incat o comparatie dintre vaccinati si nevaccinati sa fie, practic, imposibila. Acesta este si motivul real pentru presiunea neobosita de a vaccina cat mai multi copii posibil.”

“Printre Amish nu am vazut autism,” declara Dr. Frank Noonan, medic de familie in Lancaster County, care a tratat mii de Amish timp de 25 de ani. “Gasesti toate celelalte boli, dar nu autism. Suntem chiar in centrul unei tari Amish si nu exista niciun caz, asta-i adevarul.”

Parintii cu mai multa educatie sunt mai predispusi sa renunte la vaccinare, ceea ce contrazice prejudecatile multor profesionisti din domeniul medical care sunt de parere ca parintii nu-si vaccineaza copii pentru ca nu sunt educati, sunt saraci, sau prost informati.

Mai incurajator pentru militantii anti-vaccin este sa descopere faptul ca parintii cu educatie superioara folosesc tot mai putine sau alte vaccinuri necontroversate decat cele folosite in copilarie, un semn bun ca cele mai multe dintre toxinele ascunse in vaccinuri sunt incet-incet descoperite de parinti si de public in general.

Daca ne luam dupa arhive, grafice si cele doua secole de statistici oficiale, stim ca vaccinurile nu au prevenit niciodata vreo boala si nu sunt in niciun fel responsabile pentru imbunatatirea sperantei de viata si supravietuirea in timpul unor boli in economiile din vest. In America de Nord, Europa si Pacificul de Sud, reveniri majore in epidemii de boli infectioase mortale au avut loc fie fara interventia vacinarilor fie cu mult inaintea campaniilor de vaccinare publica pentru unele boli specifice.

Intr-un studiu socant recent publicat, cercetatori virologi de la Centrul Medical din Erasmus – Olanda au demonstrat ca un vaccin obisnuit de gripa pentru copii de fapt dauneaza unui aspect esential din sistemul lor imunitar in lupta cu gripa. Acest studiu nu a fost condus de oameni de stiinta care militau impotriva vacinurilor. Dimpotriva, a fost condus de cercetatori pro-vaccinare, care si-au dedicat intreaga cariera incercarii de a dezvolta vaccinuri mai bune. Principalul autor Rogier Bodewes a transmis mesajul de trezire la realitate cand a explicat ca vaccinurile impotriva gripei “au potentiale neajunsuri care au fost subapreciate pana acum si care sunt, de asemenea, subiectul unor dispute”.

Studiul a implicat o evaluare foarte avansata din punct de vedere stiintific a sistemului imunitar. Cercetatorii au colectat sange de la 27 copii sanatosi si nevaccinati in jurul varstei de 6 ani si 14 copii cu fibroza chistica care au primit anual vaccinul antigripal. Copiii nevaccinati au avut un raspuns mai bun din punctul de vedere al sistemului imunitar, dandu-le o protectie mai vasta pentru ceea ce ar putea avea de infruntat intr-un sezon de gripa, inclusiv in cazul unei pandemii.

« Am ingrijit peste 30,000 sau 35,000 de copii de-a lungul anilor si nu cred ca am avut un singur caz de autism la copiii asistati la nastere de noi si care nu au fost vaccinati… Fiecare doctor din aceasta tara a facut ceva la fel de crancen ca si nazistii, fara sa-si dea seama,” a declarat Dr. Mayer Eisenstein.

Conform “Starii sanatatii copiilor nevaccinati (aug 2011): Boli ale copiilor nevaccinati”, rezultatele arata ca cei nevaccinati sunt mai putin afectati de boli comune.

Astmul, febra fanului si neurodermatita

Un studiu recent din Germania asupra unui numar de 17461 copii cu varste cuprinse intre 0-17 ani (KIGGS) a aratat ca 4.7% din acestia sufereau de astm, 10.7% dintre ei de febra fanului si 13.2% de neurodermatita. Aceste numere difera in tari vestice, de exemplu astmul predomina in SUA la 6% dintre copii, in timp ce in Australia este vorba de un procent de 14-16% (Sanatatea Australiei 2004). Procentul de astm printre copiii nevaccinati este, conform studiului, de 0.2%, febra fanului de 1.5% si neurodermatita de 2%.

Conform studiului KIGGS peste 40% dintre copiii cu varste cuprinse intre 3 si 17 ani au dezvoltat sensibilitate la cel putin un alergen testat (s-au facut teste pentru 20 de alergeni obisnuiti) si 22,9% aveau o boala alergica. Desi s-a efectuat o analiza a sangelui, mai putin de 10% au declarat ca aveau copii cu alergii.

Sunt si cazuri de autism printre copiii nevaccinati. Cu toate acestea peste 80% au declarat ca este o forma usoara de autism sau o forma de functionare avansata. Dintre toti participantii au fost 4 cazuri de autism. Dintre acestia 4, unul a avut rezultat pozitiv la testul de metale grele (mercur, aluminiu, arsenic), iar in altul mama fusese testata pozitiv pentru mercur.

Studiul KIGGS a aratat ca 12.8% din copiii din Germania au avut herpes si 11% au suferit de otita medie (o inflamare a urechii mijlocii). Daca se compara cu copiii nevaccinati, se poate vedea ca herpesul la copiii nevaccinati este extrem de rar (mai putin de 0.5%)

La copiii cu varste sub 3 ani negii sunt foarte rari. Dupa 3 ani, insa, raspandirea acestora creste. La grupa de varsta cuprinsa intre 4 si 6 ani 5-10% dintre copii au negi, in grupa de varsta de 16-18, 15-20% au negi. (Sursa: netdoktor.at). Numai 3% dintre copiii nevaccinati din studiul aveau negi.

“Am observat copiii nevaccinati ca sunt mai sanatosi, mai puternici si mai vigurosi decat cei vaccinati. Alergiile, astmul, afectiuni ale comportamentului, probleme cu atentia si paloare erau in mod clar mai comune la tinerii mei pacienti vaccinati. Pacientii mei nevaccinati, pe de alta parte, nu au suferit de vreo boala infectioasa cu vreo freceventa sau severitate mai mari decat a celor vaccinati: sistemul lor imunitar de regula s-a descurcat foarte bine cu acestea..” Philip Incao MD

Copiii nevaccinati sunt de 5 ori mai putin predispusi riscului de a avea astm decat cei vaccianti, de 2.5 ori mai putin predispusi sa aibe probleme de piele si de 8 ori mai putin predispusi sa fie hiperactivi.

Copiii vaccinati sunt de 14 ori mai predispusi sa aiba astm decat cei nevaccinati si de 9 ori mai predispusi la probleme de piele

Intrebarea pe termen lung pe care sustinatorii vaccinurilor continua sa o puna este cum va arata sanatatea generala a acestei populatii nevaccinate? Ei bine, din ce putem deduce din datele de pana acum, exista o indicatie puternica ca acesti copii nevaccinati vor forma intr-o buna zi populatiile cele mai sanatoase. Multumesc, mama, tata, si fiecarui cercetator si jurnalist care au aratat vaccinurile asa cum sunt ele de fapt.

Surse :

http://therefusers.com/refusers-newsroom/the-healthiest-children-in-the-future-will-be-unvaccinated-by-dave-mihalovic-naturopathic-doctor/

http://preventdisease.com/news/11/020211_more_educated_less_likely_to_vaccine.shtml

http://preventdisease.com/news/10/102510_vaccines_did_not_save_us.shtml

http://preventdisease.com/news/09/111009_infectious_disease_decline_vs_vaccinations.shtml

http://www.whale.to/v/state_of_health_of_unvaccinated.html

http://www.whale.to/m/incao.html

Articol defăimător la adresa naționalismului şi aşa rarefiat din România

Voi cita din articolul Ungurii ne servesc o lecţie publicat în Adevărul de către Mălin Bot. Comentariile la final:

„S-a inflamat România de trei zile, după ce maghiarii din echipa naţională de hochei au refuzat să intoneze „Deşteaptă-te române!”, în deschiderea unui meci cu naţionala Ungariei. Dincolo de excese stupide, maghiarii ne servesc lecţii de patriotism.

Istoria recentă a României este plină cu exemple de atitudine agresivă din partea unor maghiari mai mult sau mai puţin cunoscuţi, care exagerează într-un mod indecent şi necivilizat.

Obsesiile cunoscutului europarlamentar László Tőkés, care declara că 1 decembrie este zi de doliu sau gestul stupid al anonimul Csibi Barna, din Miercurea Ciuc, care l-a spânzurat simbolic pe Avram Iancu, sunt derapaje aberante comise în numele minorităţii maghiare. Jucătorii români de etnie maghiară au refuzat să cânte „Deşteaptă-te române”, după ce au cântat imnul Ungariei, şi au expus acelaşi tip de atitudine şovină.

Astfel de gesturi extreme dau apă la moară celor care doresc să profite politic de pe urma presupusului pericol pe care l-ar reprezenta moniritatea maghiară. Personaje care trăiesc tembel din inflamarea inutilă a publicului. Sunt copie „la indigo” a celor care exagerează de partea maghiară. Scopul lor este doar să agite spiritele, pentru a-şi justifica apoi existenţa şi mai ales ideile fixe.

Există însă o diferenţă fundamentală între românii şi ungurii cărora se adresează extremiştii din ambele tabere.

Europa FM a realizat luni o emisiune excelentă pe această temă, în care au intervenit şi maghiari. „Sunt unguri, nu poţi să-i obligi să se simtă români”, a spus un ascultător care a intrat în direct.

Tokes, Barna şi toţi surescitaţii care înjură România suferă de forma extremă a unui fenomen pentru care minoritatea maghiară merită respect. Sunt peste 1,4 milioane de unguri în România şi veţi găsi foarte greu unul singur care să spună că maghiarii sunt un popor demn de disperţ sau că Ungaria este o ţară mizerabilă. Câţi români spun asta despre poporul lor în fiecare zi? Câţi sunt cei care, români fiind, declară zi de zi, cu toată convingerea, că România o ţară de nimic?

Putem spune despre noi că ne respectăm ca naţiune? Dacă nu ne respectăm, cum putem avea pretenţia să ne respecte alţii? Mai ales aceia care trăiesc cu frustrări istorice şi cu impresia stupidă că în Europa anului 2011 se mai poate reface ordinea impusă de imperii decedate.

Adevărul trebuie spus, oricât este de dureros pentru români. Adevărul e că maghiarii ne servesc, de 22 de ani, lecţii de patriotism şi demnitate naţională. Dacă lăsăsm la o parte extremismul patologic al câtorva indivizi, vedem în spatele circului inutil un popor mândru de istoria lui, de neamul lui, de ţara lui. Dacă mergem în Ungaria, vedem atitudinea aceasta la fiecare colţ de stradă. În curăţenia din oraşe, în modul cum au construit infrastructura, în felul în care îşi respectă istoria conservând monumentele naţionale. Până şi în refuzul de a se lăsa înghiţiţi de monstrul culturii de masă mondiale. Aveţi idee cât e de greu să găseşti, în Ungaria, în faţa unui liceu, un singur elev cu care să te poţi înţelege în engleză?

Înainte de a ne flamba atunci când vreun exaltat maghiar intră în convulsii şi de a face jocurile exremiştilor care vor scandal cu orice preţ, trebuie să ne privim critic în oglindă. Dacă ne uităm atent, găsim motive mult mai serioase să ne alarmăm. Faptul că nu ne place imaginea din oglindă şi că nu facem nimic pentru a schimba situaţia este mult mai grav.

Ne foloseşte mai mult să servim o lecţie de patriotism de la unguri, decât să dăm curs unor isterici din ambele tabere, care se hrănesc cu conflicte.

PS Lăsând retorica a la Vadim deoparte, chiar se aşteapta vreun om normal ca opt unguri să cânte „Deşteaptă-te române” la Miercurea Ciuc? Era o ştire doar dacă se întâmpla aşa ceva.

Mălin Bot este redactor-şef adevarul.ro”

Cu toate că în câteva privinţe sunt deacord cu autorul articolului există câteva adevăruri trunchiate la mijloc.

1. Gesturile extreme, nesimţite sau doar urâte ale ungurilor la adresa valorilor noastre nu trebuie privite ca pretexte ale naţionaliştilor de a-şi consolida capitalul politic. Chiar din comentariile articolului se citeşte indignarea făţişă a românilor în privinţa măgăriilor suferite de români din cauza câtorva unguri mai speciali. Pe modelul că opinia publică n-ar mai trebui informată asupra unor asemenea evenimente din teama nejustificată de a nu le da apă la moară naţionaliştilor ar trebui desfiinţată toată presa în general!

2. În Europa anului 2011, începând de acum mai bine de 20 de ani, ungurimea a câştigat puţin câte puţin mai multe drepturi decât şi-ar putea dori orice minoritate din lume, iar separaţionismul de care dau dovadă nu are măsură pe plan concret decât în limita imaginaţiei şi răbdării politicienilor lor. Pericolul maghiar este la fel de real precum globulele roşii prezente, contrar tuturor aşteptărilor, în sângele redactorului de la Adevărul. Acestea îl apără pe editorialist de boli, nu îl scarpină pe burtă zicându-i că totul e bine chiar dacă a fost infectat cu un virus. Îi dau reacţii, vărsături, tuse, febră. Aşa fac şi românii când simt că trupul patriei lor s-a umplut de putregaiuri. Oamenii se agită, se frământă, se întreabă ce ar trebui făcut, se revoltă, vor să elimine cauza! Nu vor să pretindă că problema nu există şi să o ducă în ridicol.

3. Ungurii nu se auto-preţuiesc chiar atât de mult precum pretinde domnul Bot. Este cutumiar faptul că ungurii din Ungaria îi consideră ţigani pe ungurii din România. Tot în Ungaria, mai precis în Budapesta, unde ungurii „se stimează” atât prin protejarea monumentelor lor naţionale, castelul Vajdahunyad este o copie mai mică a castelului din Hunedoara. Aşadar, respectul pe care-l au este îndreptat către valori din România noastră. Este acesta un motiv bun pentru dumneavoastră domnule Bot ca sportivii de la Miercurea-Ciuc să cânte imnul României?

4. Vadim este un exemplu bun de dat într-adevăr pentru isterie şi conflict, în nici un caz pentru patriotism adevărat. Vadim nu a făcut altceva decât să ducă în derizoriu ideea de naţionalism prin aberantele lui declaraţii cu execuţiile pe stadioane, comportamentul agresiv şi discursul nihilist. Vadim este cel mai probabil pus de securiştii pe care-i citează la fiecare apariţie, să conducă naţionalismul pe cărări greşite, pentru ca omului de rând să i se facă lehamite de orice activitate reactivă la nedreptăţile care i se aplică zi de zi.

Cutremurul din Japonia

După ce am citit o serie interminabilă de presupuneri puerile despre motivul pentru care s-ar fi declanșat cutremurătorul în Japonia, am dat și peste un articol de bun simț semnat de Mihnea Boștină aici

–––––––

In anul 2001 aparea intr-o revista de profil un articol despre un cutremur din Japonia anului 869.

Evenimentul – relatat in documentele vremii – este considerat unul dintre cele mai puternice cutremure petrecute in decursul istoriei. Mai mult de 1000 de persoane (cifra impresionanta pentru acea vreme) au murit inecate de tsunamiul care a urmat.

Locul: zona Sendai.

Articolul nu este insa unul de istorie, ci unul de geologie – urmele puternicului val a creat un strat subtire de sedimente care sta marturie a dimensiunilor seismului. Magnitudinea sa a fost estimata la 8.3 pe scara Richter, impingind apele pe o distanta de 4 kilometri in interiorul continentului. Autorii argumenteaza ca tsunamiul asociat cutremurului este mult mai mare decit cele generate in mod normal in zonele de subductie.

In plus, ei estimeaza ca astfel de catastrofe au o recurenta de 1000 de ani, prezicind, cu amara luciditate, ca probabilitatea unui alt cutremur de aceleasi proportii, este extrem de mare

Sa ajugem acum in zilele noastre si sa facem citeva observatii pe marginea evenimentelor asociate recentului cutremur din Sendai.

Intreaga Japonie este rezultatul unei miscari geologice. Initial atasata de continentul asiatic, placa japoneza si-a inceput acum aproximativ 15 milioane de ani deriva spre est, lasind in urma paminturile Coreei si Chinei.

Tectonica in zona insulelor Japoniei este extrem de complicata: placi tectonice de diferite tipuri se incaleca in diferite varitatii. Avem pe de o parte doua placi oceanice: placa Filipinelor si placa Pacificului si doua continentale Eurasiei si Americii de Nord.

Mecanica miscarilor este dictata de consistenta acestora: crusta oceanica este subtire, doar citivca km; pe cind ccea continentala este mult mai groasa, masurindu-se in zeci de km. Intreaga miscare este condusa de curentii de convectie din astenosfera (o zona fluida pe care plutesc placile tectonice. (puteti gasi detalii aici); viteza este de ordinul centrimetrilor pe an (asemanator vitezei cu care cresc unghiile).

Placa Pacificului se subduce sub cea a Americii de Nord in zona Kurilelor si sub cea a Filipinelor in zona Izu-Bonin (cum se poate vedea pe aceata harta), intr-o miscare foarte rapida la scara geologica: aproximativ 9 cm/an.

De-a lungul timpului peste 15 km de fund oceanic au trecut pe sub insulele japoneze.

La rindul ei, placa Filipinelor coboara sub cea Eurasiatica in zona Suruga-Nankai si Ryukyu. Singura zona linistita este la contactul placilor Americii de Nord si Eurasiei. Cum subductia unei placi oceanice sub una continentala (sau oceanica), in afara de deformarile scoartei, este asociata cu vulcanism – intreaga arhitectura poate fi usor vizulizata urmarind amplasamentul vulcanilor.

Intreaga geometrie a acestui proces mai vine insa cu o alta consecinta: puternice seisme de adincime.

Si astfel ajungem la cutremurul din 11 martie. Acesta a avut epicentrul la 130 km de Sendai.

A fost, de fapt, vorba de o serie de cutremure, incepind cu 7 martie si continuind multe zile dupa aceea:  au fost zeci de cutremure pre-soc si sute de replici.

O animatie incredibil de graitoare, in care se pot urmari dimensiunile intregii activitati seismice, puteti vedea mai jos:

Este urmarita perioada intre 9 si 14 martie: fiecare cutremur este semnalat cu momentul, amplasare geografica si magnitudinea corespunzatoare (cel principal apare la minutul 1:17).

Ruptura initiala a avut loc la 25 de km adincime, in zona in care placa oceanica patrunde sub cea Nord Americana, miscarea avind o componenta vericala importanta ce dus la o brusca miscare a fundului oceanic, miscare responsabila pentru tsunami.

Deplasarile au fost impresionante, ajungind pina la aproape 4.5 metri. (din nou, abuzez de trimiteri, si va indemn spre o excelenta harta interactiva)

In final o ultima precizare tehnica: in primele zile, ne-au fost oferite diferite numere pentru magnitudinea seismului, pentru ca dupa un rasptimp sa fie stabilita magnitudinea de 8.9.

Motivul este chiar aceasta valoare extrem de ridicata. Cum stiti, este vorba depsre o harta logaritmica, adica fiecare grad insemnind o multiplicare de 1000 de ori a energiei degajate. Pentru astfel de estimari se urmareste amplitudinea undelor seismice generate: cu cit mai mari, cu atit mai mare magnitudinea cutremurului. Relatia nu este insa atit de simpla: in cazuri cutremurelor foarte mari are un soi de ‘saturare’ a undelor, astfel incit amplitudinea undelor considerate in mod curent in calcule nu mai creste, chiar daca energia degajata de seism creste. Energia este disipata de unde cu frecvente mai joasa, mai putin afecate de acest proces – de aici timpul suplimentar necesar pentru o estimare corecta.

Aria minciunilor bine temperate

Niciodata ca azi, marile minciuni oficiale nu au fost mai bine aparate de media. Cartelul media atlantiste niciodata mai mult decat azi nu a fost promotorul marilor inselatorii care se difuzeaza glo­bal. In fata acestui front imbatabil si impenetrabil, orice opinie de bun simt se sufoca. Bombardata cu stiri 24/7, planeta respira greu, lipsita de aer, iar consumatorii de media, hraniti cu magiunul minciunilor, isi mai pot mentine cu greu integritatea psihica. A nu digera minciuna si a nu o transmite mai departe a de­venit un gest hazardat, daca nu de curaj, cel putin de ciudatenie. Iar argumentul suprem pentru mestecarea nedigerata a minciunilor este de acum faimoasa certitudine: “am vazut cu ochii mei la televizor!”. Lansarea minciunilor oficiale savant temperate nu ar fi eficienta daca acelasi cartel al media atlantiste nu ar lansa aproape concomitent, tot la nivel global, si sondajele de opinie. Mereu de o simplitate dezarmanta, mereu pentru a obtine reactia scontata. Mereu de genul “sunteti de acord cu…” si niciodata de genul “credeti ca aceasta informatie este mincinoasa?”. Este cel mai simplu mod de a diviza o societate, oricare ar fi ea. Si, ca niste caini dresati de celebrul savant sovietic Pavlov, oamenii asteapta marile minciuni oficiale doar pentru a avea bucuria de a saliva!
Presa de pretutindeni lucreaza deseori cu minciuni, e in caracterul ei capitalist, dar de cele mai multe ori este vorba despre minciunele locale, care au darul sa impresioneze mai mult femeile cu copii in brate. Marile minciuni planetare sunt rodul unor orhestrari savante si intotdeauna, mai ales in ultimul deceniu, propagate de cartelul media atlantiste. Sa luam atacurile din 11 septembrie 2001, de pilda. De atunci, si pana azi, se vorbeste despre Al-Qaida si nu e om de pe planeta sa nu fi citit in viata lui despre teroristii care ameninta lumea. Cartelul media atlantiste a avut rolul ei in aceasta evolutie, iar minciunile bine orhestrate au ajuns repede si in cartile de istorie, ba chiar si in marile enciclopedii ale lumii. Devenite oficiale, minciunile nu mai pot fi puse la indoiala decat in discutii de cafenea si acolo cu destula reticenta pentru ca au de infruntat opiniile “avizate” si ferme ale consumatorilor frenetici de media.
Din 2001, cartelul media atlantiste a mai produs o schimbare radicala: informatia dintr-o singura sursa! Aceasta unica sursa fiind cea raspandita global chiar de cartel. Cum s-a vazut, a existat o versiune oficiala a atacurilor de la 11 septembrie 2001, aceasta este si azi versiunea oficiala a planetei! Versiunea oficiala vorbeste despre prabusirea la New York a turnurilor gemene, cauzate de impactul cu cele doua avioane conduse de teroristi, toata planeta este convinsa de asta. Versiunea oficiala nu vorbeste nimic despre prabusirea Cladirii 7 de langa turnurile gemene, nimeni de pe planeta nu vorbeste despre Cladirea 7! Versiunea oficiala spune ca Pentagonul a fost lovit de un avion, toata lumea de pe planeta stie ca Pentagonul a fost lovit de un avion! Aici, se cuvine sa ne oprim putin. Tribunalele, dar si ziaristii de pretutindeni, sunt obligati sa lucreze cu dovezi. Chiar si politicienii de pe Dambovita s-au obisnuit sa ceara dovezi, atunci cand ziaristii fac afirmatii deranjante, ceea ce este corect. Ziaristica fara probe si documente valabile nu exista. Pana si presa de scandal, mult mai laxa atunci cand e vorba despre reguli, isi insoteste materialele cu probe foto sau video. Sigur, uneori probele pot fi si respinse de cate un avocat mai destept, asa cum s-a intamplat in cazul flagrant de proba video cu copilul palmuit de Basescu, proba calificata drept contrafacere. Revenind la cazul 11 septembrie 2001 si atacarea Pentagonului, el, acest caz, a constituit o alta premiera in presa mondiala controlata de media atlantiste: lansarea informatiei fara suportul vreunei probe foto sau video! Din 2001, minciunile oficiale pot fi propagate global chiar si in lipsa probelor! Toata lumea stie din presa ca Pentagonul a fost izbit de un avion, dar Pentagonul nu a prezentat planetei, nici pana in ziua de azi, nicio dovada fotografica sau video a acestei intamplari. Si totusi sunt mii de analisti si ziaristi in lume care discuta despre acest subiect numai din prisma informatiei oficiale nedovedite. Daca in cazul unui analist mai poate fi trecuta cu vederea aceasta scapare, de la ziaristi ne-am astepta la ceva mai mult decat repetarea unor informatii neverificate sau nedovedite. Si totusi, asemenea cainilor lui Pavlov, ziaristii saliveaza incantati ca sunt bagati in seama, propagand minciunile oficiale, abandonand definitiv si vinovat, menirea principala a meseriei. Intamplarea cea mai recenta vine sa demonstreze ca testul din 2001 a devenit o buna regula pentru media mondiala. Toata lumea a aflat, iar ziaristii, chiar si cei de pe malul Dambovitei mesteca de atunci aceeasi gogoasa oficiala, despre asasinarea lui Osama Bin Laden intr-o cladire din Pakistan. Vorbim despre uciderea lui Bin Laden, dar pana una alta nu avem decat discursul lui Obama care a lansat o informatie! Cum poate comenta cineva o informatie cand nu exista nicio dovada ca aceasta e reala, probata, asa cum cere orice om rational de pe Pamant, fie ca este politician, analist sau ziarist. Iar pana la probarea cu dovezi, orice informatie este prezumata a fi falsa! Asa ne-a obisnuit chiar presa americana a anilor ’60 – ’70, asasinarea lui Che Guevara este un exemplu in acest sens. Chiar si o crima, pana nu este probata cu dovezi irefutabile este doar “prezumata”. Dupa experimentul din 2001, si incepand cu 2011, informatia oficiala nu mai trebuie dovedita! Este suficient ca este lansata de cea mai inalta tribuna a Planetei! Case closed, cum a auzit Soric ca se spune prin filmele de la Hol­lywood.

Articol de George Cusnarencu

Avaria, rocadă între „mi s-a stricat maşina” cu „revin în 3 minute”

Termenul de rocadă este preluat din şah, un sport pe care nu l-ai mai jucat de multă vreme, dacă l-ai jucat vreodată.

Ajuns într-o zi pe la intersecţia „Hala Traian” am observat o situaţie amuzantă. La semafor aşteptau 3-4 maşini. Prima din ele era un taxi – cu portiera deschisă şi piciorul (stâng) coborât pe asfalt – condus de un burduhănos zburlit şi cârlionţat trecut de a doua tinereţe.

Când primiră unda verde am observat că taxiul avea avariile pornite. Clica-clica, clica-clica… şoferii din coadă încep să claxoneze nervos.

„Leneşul de taximetrist stă şi-o freacă aiurea în mijlocul intersecţiei aşteptând ca nesimţitul clienţi pe linia de tramvai de-ncurcă pe toată lumea”, gândeam eu.

Stupoare! Omul se dă jos din maşină, ridică mâinile deasupra capului ca şi cum ar fi dat vina pe providenţă şi începe să-şi împingă cu greu taxiul ţinând mâna dreaptă pe volan. Norii negri ce ameninţau intersecţia se transformară direct în panseluţe, toporaşi şi lăcrămioare. Nu ştiu dacă există, dar mă scuz din principiu pentru noua mea „şişi”-fonie. Toţi trecătorii care observaseră situaţia îşi făceau griji pentru nenea Miţu Taximetristu, ce-a fost claxonat că i-a căzut motorul, iar şoferii din spate îşi făceau (sper eu) procese de conştiinţă pentru nefericit, întrebându-se dacă să nu coboare să-l ajute, riscându-se în acest fel să-şi cârpească singuri peste bot câteva claxoane de la alţi participanţi la trafic, similar de nervoşi ca şi ei cu câteva secunde înainte.

Avariile activate la o maşină înseamnă mai nou că ţi-ai lăsat căruţa vreo 5 (25 sau 55) minute cât îţi cumperi ţigări în pauza pe care ţi-ai luat-o de la coada la care stăteai la circa financiară ca să depui bilanţul la 7 firme de care ai grijă, concomitent pasionat fiind de un joc la telefon de la care te tot întrerupe cineva care nu ştie de ce nu-i merge netul chiar dacă n-are wireless pentru că a şters-o la mai mult de 50 de metri de casă cu ghiejetu’. „5 minute am stat nene şi s-au şi ofuscat ăştia pe mine!”, când cele 5 minute se transformaseră într-o zi de muncă!

Pune avariile, că stăm doar 5 minute! Toţi interpretăm avariile ca pe un semn de „nu te enerva prea tare, nu-mi zgâria maşina şi  nu chema pe nimeni să mă ridice, că plec imediat”.

Avariile, după cum le spune şi numele, erau inițial folosite în cazul în care ţi s-a stricat tărăboanţa şi nu mai puteai continua locomoţia. Tot şoferu’, ca să nu-i zic altfel, s-a folosit de tertipul „mi s-a stricat maşina” deci „nu te supăra pe mine c-am parcat ca ţopârlanu” de atât de multe ori încât faza nu mai ţine. Vezi o maşină „avariată” şi exclami din prima: „Ce rrOM!” (cu „r” de la „ţigan”)

Faza s-a terminat paşnic cu maşina de-adevăratelea avariată, împinsă din centrul intersecţiei de un singur nene, cât timp celelalte colege de trafic treceau nepăsătoare mai departe spre obiectivele lor preaimportante.

„Taximetriştii ăştia-şi omoară permanent maşinile, mama lor de vitezomani!” gândeam eu mai departe, presupunând încontinuare – din burtă – stereotipuri.

Un citat interesant

„Mintile ilustre discuta idei,

inteligentele medii discuta evenimente,

iar mintile reduse ii discuta pe altii.”

Cine zicea că se informează despre Oana Columbeanu sau despre Pepe Gabor?

Categorii:Psihozele maselor