Arhiva

Archive for the ‘Separatism maghiar’ Category

Acţiune ND Braşov

Anunțuri

O nouă lecție de istorie a mult stimatului Ion Coja despre inexistența Ungariei Mari

Articolul ce urmează este unul de care aveam nevoie în lipsa mea de informare și totodată naivitatea mea (ca să nu fiu mai dur cu mine, ceea ce de altfel n-ar fi o idee prea rea!). Ungaria Mare n-a existat, iar ungurii nu s-au autoguvernat vreo 400 de ani, începând cu secolului 16. Mulțumesc din nou cititoarei care mi-a trimis pe mail acest articol. Vă las să-l savurați în liniște și vă urez la mulți ani pentru noul an 2012.

 

1 Decembrie s-a împlinit prin voia Domnului, dar nu ne-a picat din cer!…

de Prof.univ.dr. ION COJA
Ungaria Mare nu a existat!
Să afle şi TOKES!!!

Da, istoric aşa este! Este scornită de minţile înfierbântate care confundă realitatea cu visurile deşarte de mărire! Ungaria aşa zis Mare a fost un artificiu administrativ, o găselniţă birocratică, a unui funcţionar oarecare, numit Buest, decizie luată în 1867, de azi pe mâine, într-un birou, în urma unor intrigi şi aranjamente de culise.
Ungaria aşa zis Mare nu a fost o realitate istorică, împlinită printr-un eveniment de anvergură.Nici vorbă să se compare cu procesul prin care s-a ajuns la constituirea României Mari, proces care are la temelia sa jertfa a zeci, sute de mii de români!Prin jertfă se consolidează tot ce este trainic în istorie.Unde este jertfa ungurească la 1867?! Unde a fost jertfa ungurească atunci când, după un veac şi jumătate de ocupaţie turcească totală, Budapesta este eliberată de armatele imperiale austriece? Să le aducem aminte celor care calomniază România cu atâta pasiune, faptul ruşinos, penibil, jenant, de care ne-am ferit să facem caz, că în armata care i-a alungat pe otomani din Budapesta şi din Ungaria, nu a existat niciun combatant ungur!Repet: când turcii, care transformaseră Ungaria în paşalâc, au fost alungaţi de armatele unei puteri europene, creştine, în acea armată nu a fost niciun ungur care să fi ridicat sabia pentru gloria, liberatea sau demnitatea maghiară! Nici unul! La fel cum, în cele aproape două secole de ocupaţie turcească, nu s-a înregistrat niciun moment de rezistenţă, de opoziţie ungurească la ocupaţia musulmană.
Nota bene: principatul medieval ungar, creaţie a Bisericii Catolice, nu a avut o omogenitate etnică comparabilă cu a principatelor româneşti, între care includ şi Transilvania. Nu întâmplător regii Ungariei de origine maghiară îi numeri pe degete, într-o jumătate de mileniu! Asta până la Mohaci, în 1527, când statul ungar dispare. Dispare Ungaria, dar nu şi Transilvania, care continuă să existe! De ce nu dispare şi principatul Transilvania odată cu Ungaria, la 1527? Simplu de ce: pentru toată lumea, pentru toate cancelariile din acea vreme, Ungaria şi Transilvania erau lucruri diferite, entităţi complet separate, care nu puteau fi gândite împreună! Dimpotrivă, în linii mari, Transilvania se afla în aceeaşi situaţie cu Moldova şi Ţara Românească, fiind toate trei părtaşe în mod firesc la aceeaşi istorie, la acelaşi model de organizare politică.
Insistenţa cu care ne atacă detractorii maghiari ne obligă la gestul cel mai firesc: comparaţia între cel calomniat şi calomniator! Foarte uşor şi la îndemâna oricui este să constate că oportunismul şi lipsa de demnitate este mult mai prezentă la liderii maghiari, decât la cei care ne-au condus şi reprezentat pe noi!
S-o spunem pe şleau şi pe înţelesul omului de rând: momentele în care să-ţi fie ruşine de tine că eşti maghiar sunt mult mai numeroase şi mai jenante decât cele care i-ar îndreptăţi cât de cât pe români să trăiască acest sentiment dureros…
Nu mai intrăm acum în detalii, dar aceste detalii de urgenţă trebuie adunate de istoricii specialişti şi puse pe tapet, căci numai aşa vom închide gura celor care şi-au făcut o meserie din a calomnia tot ce este românesc!Ţinem totuşi să punem o întrebare pentru bravii noştri detractori maghiari, mai activi ca de obicei în preajma zilei de 1 Decembrie: Câţi sunt românii care au făcut istorie pentru Budapesta, şi câţi sunt maghiarii care au marcat istoria pentru români? Câţi sunt românii al căror nume a fost maghiarizat şi se fălesc azi cu ei toţi maghiarii, şi câţi sunt maghiarii cu nume românizat?…
Să mi se ierte simplicitatea, approape penibilă, a demersului pe care îl propun! Dar nu avem încotro şi trebuie să ne coborâm la nivelul cerebral al celor care ne agresează, agasanţi şi insistenţi cu orice ocazie! Să vorbim aşadar pe înţelesul minţii lor, împuţinată de ură şi năluciri deşarte!
Avem nevoie, zic, de aceste două liste, riguros alcătuite, ca să le facem publice şi să tranşăm o dată şi pentru totdeauna disputa artificială, nefirească, la care suntem obligaţi să participăm, oricât de neserioasă ni se pare nouă, românilor. Pentru cei ce vor face această operaţiune, de listare a românilor care împodobesc Pantheonul unguresc, le recomandăm să verifice situaţia din satul Buia, unde s-au născut cei doi mari matematicieni Farkas şi Janos Bolyai. Am prieten un istoric din Sibiu, care mi-a demonstrat că tatăl, Farkas din Buia, scris Bolyai, era român, că tot satul Buia era românesc pe la 1800, iar numele de botez Farkas, adică Lupu, este un binecunoscut nume de botez tipic românesc, larg răspândit la românii din Ardeal, din Maramureş! Din păcate acel coleg se teme pentru persoana lui şi pentru familie să-şi susţină ipoteza, adevărul!… Să-l ajutăm noi, dacă nu pe domnul istoric, atunci măcar pe domnul Adevăr să iasă în lume teafăr, întreg, nemăsluit!
Acelaşi exerciţiu nu ar strica să-l facem şi cu ceilalţi vecini, întrebându-ne câţi ucrainieni, ruşi, bulgari, sârbi sau greci au scris pagini de istorie românească, şi câţi români i-au fericit pe vecinii noştri şi ar binemerita nu numai un cuvânt de recunoştinţă din partea acestora!… Dar ar merita ca în toate aceste ţări, în Grecia, în Bulgaria, în Serbia, în Ucraina, în Ungaria, să înceteze prigoana împotriva celor ce simt româneşte şi se consideră români!

Oare cât vom mai tolera persecutarea şi marginalizarea românilor fără a face auzit măcar protestul nostru, al românilor din România, care nu riscăm nimic demascând neruşinarea guvernanţilor vecini, a guvernanţilor noştri, complet surzi la suferinţa românilor din ţările vecine?!
Pentru acei unguri care nu mai ostenesc blamându-i pe români în toate felurile, să le reamintim: la Trianon, în 1920, s-a decis crearea statului Ungaria!
Budapesta nu mai fusese capitala unui stat adevărat, suveran, încă din 1527, după dezastrul de la Mohaci. Abia după 400 de ani, la Trianon, a apărut din nou un stat ungar. De data asta, pentru prima oară în istoria lor, ungurii erau majoritari în propria ţară. Iar statul ungar era, pentru prima oară, un stat naţional! Comunitatea internaţională le-a făcut ungurilor acest dar, iar ei, maghiarii, consideră că atunci, la Trianon, s-a produs cel mai mare dezastru din istoria lor! Care e logica acestor resentimente? Cum puteţi deplânge la nesfârşit dispariţia graniţelor care aparţineau altora, adică habsburgilor?! Nicidecum maghiarimii! Nu vă deranjează ridicolul situaţiei?!

 

Până la Trianon, vreme de 400 de ani, ungurii au trăit sub guvernarea şi administrarea altora, ba a turcilor, ba a austriecilor. Abia după Trianon, ungurii s-au trezit fără stăpân, liberi să se guverneze cum vor! Şi ştiţi dumneavoastră, fraţi maghiari, care a fost prima iniţiativă a politicienilor dumneavoastră de atunci, a liderilor de la Budapesta? Care a fost primul lor gând de autoguvernare maghiară, suverană şi independentă pentru prima oară după 400 de ani? Nu ştiţi, căci este tare jenant ce a decis, de capul ei, clasa politică din Ungaria! Au decis să trimită şi au şi trimis la Bucureşti o delegaţie, de trei conţi maghiari, care i-au propus regelui Ferdinand şi lui Ionel Brătianu ca Ungaria să se lipească la România, într-un stat dualist, după modelul dualismului austro-ungar instituit în 1867!… Nici mai mult, nici mai puţin!
Aşadar instituirea unui dualism româno-ungar a fost proiectul politic cel mai dorit, speranţa cea mare a politicienilor maghiari!… Lipsiţi de exerciţiul guvernării, al libertăţii, fruntaşilor unguri le-a fost teamă de riscurile şi provocările la care te supune suveranitatea. S-au simţit singuri şi neajutoraţi, neasistaţi! Nu ştiau încotro s-o apuce! Cam la fel cum au reacţionat ţiganii noştri când au fost eliberaţi din aşa zisa robie: s-au trezit şi ei dintr-odată neasistaţi şi s-au întors pe capul boierului român să afle cu ce l-au supărat şi să ceară să rămână mai departe sub pulpana sa!

 

Unde era dispreţul politicienilor maghiari faţă de tot ce este românesc atunci când au venit la Bucureşti cu căciula în mână cerşindu-ne întovărăşirea?! Unde era dorul de libertate şi neatârnare care animă, se zice, întreaga istorie a cavalerilor maghiari?!…
Prin ce impuneau românii în faţa vecinilor maghiari ? Prin faptul evident că în această parte a Europei, a lumii, statul cel mai vechi şi mai stabil, cu o continuitate neîntreruptă de peste 600 de ani, era statul român. Nici în toată Europa nu găseşti multe popoare care s-au învrednicit de o asemena performanţă politică! Semn de cuminţenie şi de înţelepciune atât la nivelul domnilor, cât şi la nivelul omului de rând de la talpa Ţării! Nu întâmplător românii se numără şi printre cele numai câteva popoare din Europa care au fost în stare să elaboreze un cod juridic propriu, vestitul Jus Valachicum.
Da, oameni buni, aşa s-au petrecut lucrurile după Trianon! A fost un moment jenant pentru bieţii unguri, iar guvernanţii şi mai apoi istoricii români, ca nişte veritabili domni, ca nişte adevăraţi boieri, ca nişte buni vecini, ca nişte oameni adevăraţi, ne-am abţinut să-l popularizăm, să-l mediatizăm şi să-l comentăm! Să facem caz, ori, ferit-a Sfântul, să facem haz! Căci comentariul, oricare ar fi fost, nu putea fi decât unul complet defavorabil ne-prietenilor noştri! Şi poate că aşa ar trebui să procedăm şi în continuare! Să facem uitate asemenea momente de slăbiciune ale Celuilalt!
Din păcate, abnegaţia ungurească sistematică, instituţionalizată, de a lovi şi calomnia tot ce este românesc, ne obligă să părăsim îndătinata noastră atitudine de a-i lăsa pe neprieteni în plata Domnului. Bunătatea noastră şi bunul nostru simţ sunt considerate slăbiciune, prostie chiar! E timpul ca această impertinenţă să capete răspunsul cuvenit, iar cei fără ruşine să fie obrăzniciţi şi puşi cu nasul la perete, să nu şi-l mai ridice aşa de sus fără niciun temei! Dacă nu se găsesc maghiarii de bun simţ care să-i tragă de mânecă pe connaţionalii lor mai zănateci sau nu îndrăznesc, să ne ocupăm noi, românii, de această trebuşoară! Şi s-o facem de data asta temeinic, cu sistemă!
Avem nevoie, aşadar, de o strategie bine pusă la punct prin care să contracarăm eforturile sistematice ale celor care, cu fel şi fel de minciuni, ne calomniază şi ne sabotează cu orice ocazie! Noi nu avem nevoie de minciuni, de alte calomnii ca să le răspundem, ci avem de partea noastră adevărul şi nu mai putem întârzia cu punerea în funcţiune a acestei arme teribile: ADEVĂRUL!
Şi adevărul este de partea noastră în cele mai multe cazuri! Numai detractorii noştri au motive să se teamă de adevăr! Ceea ce înseamnă că îl avem de partea noastră şi pe bunul Dumnezeu, care este, în fapt, alt nume al adevărului. Numai că trebuie să avem grijă mare: Dumnezeu, oricât ne-ar iubi, nu ne bagă şi în traistă!… Ne-a iubit Dumnezeu atunci, laAlba Iulia, şi a vegheat Sfântul Duh la opera care se finaliza în acea zi de neuitat. Dar acel final fericit se împlinea prin fapte de vitejie şi de dăruire apostolică a cărturarilor noştri, şi datorită jertfei româneşti din acei ani teribili ai Marelui Război.

 

1 Decembrie s-a împlinit prin voia Domnului, dar nu ne-a picat din cer!…
Tuturor românilor aşadar, pentru fiecare român în parte şi pentru întreg Neamul nostru cel românesc, inima şi fruntea sus! Avem de ce! La Mulţi Ani Frumoşi!

Prof. univ. dr. ION COJA

Apropos, ştiţi cum a chemat-o pe mama lui Matei Corvin?
– Elisabeta Sălăjan !!!

(P.S. Nu am găsit sursa oficială pentru citare.)

Noua Dreaptă nu este şi NU va fi niciodată partid politic

O serie de dezinformări au apărut în presă în ultima vreme. Nu daţi atenţie celor ce se inflamează cu paie ude. Noua Dreaptă este şi va fi în continuare ce a fost: o mişcare naţionalist-creştină care a militat pentru valorile tradiţionale româneşti, a luptat împotriva aberaţiilor economice care se aplică acestei ţări, a susţinut unirea Basarabiei şi nordului Bucovinei cu patria mamă România, a protestat împotriva uscăciunilor care promovează separatismul (în special cel maghiar), în general fiind singura organizaţie care a ţinut în permanenţă drapelul tricolor deasupra capului intervenind după propriile puteri în lucrurile ce contraveneau şi contravin în continuare interesului poporului român.

Domnilor, credeţi dumneavoastră că noi ne-am asociat cu această mişcare pentru a ne angrena în circul politic sau pentru a căpăta foloase materiale? Este interesul nostru personal mai presus de cel al ţării noastre? Partidul Naţionalist este doar un proiect politic, pornit din interesul mişcării de a legifera anumite din obiectivele Noii Drepte, preferabil toate, pe care vi le amintesc chiar acum:

 

1. Apărarea caracterului naţional, suveran, independent, unitar şi indivizibil al Statului Român. Eradicarea oricaror forme de separatism etnic sau teritorial.

 

 

 

 

 

2. Reîntregirea Patriei prin unificarea celor două state româneşti, România şi Republica Moldova. Denunţarea Tratatului cu Ucraina şi readucerea, pe cale paşnică, în graniţele Statului Român a nordului Bucovinei şi sudului Basarabiei, a ţinuturilor Herţa, Hotin şi a Insulei Şerpilor.
 

 

 

 

 

3. Stoparea declinului demografic care ameninţă viitorul Naţiunii Române şi promovarea unei politici de creştere a natalităţii.

4. Repatrierea tuturor românilor care şi-au părăsit ţara şi familiile din cauza sărăciei, prin facilităţi la recalificare, angajare şi scutirea de taxe şi impozite la deschiderea unei afaceri în Tară.

5. Alocarea unor procente mai mari din Produsul Intern Brut (PIB) pentru domeniile vitale pentru prezentul şi viitorul Neamului Românesc: Sănătate, Educaţie, Cercetare, Apărare.

6. Favorizarea legislativă a investitorilor autohtoni şi a capitalului românesc şi limitarea monopolului exercitat de companiile multinaţionale.

7. Eliminarea monopolului băncilor străine în sectorul bancar românesc.

8. Interdicţia companiilor şi cetăţenilor străini de a cumpara terenuri agricole. Evitarea riscului ca aceştia să devină în scurt timp proprietari majoritari în propria noastră ţară.

9. Lichidarea datoriei externe şi înlăturarea dictaturii Fondului Monetar Internaţional şi a Băncii Mondiale.

10. Păstrarea monedei nationale şi abandonarea trecerii la EURO, o monedă fără popor şi fără viitor.

11. Abandonarea procesului de aderare a României la spaţiul Schengen întrucât eliminarea controalelor la frontiera dintre România şi Ungaria şi securizarea frontierei de pe Prut contravine intereselor Naţiunii Române şi serveste doar intereselor strategice ale Ungariei.

12. Renegocierea Tratatului de Aderare a României la UE și promovarea unei politici externe bazată pe demnitate şi primatul INTERESULUI NAŢIONAL. Crearea unui minister pentru românii din afara graniţelor şi determinarea ţărilor vecine să asigure, pe cale de reciprocitate, conservarea şi afirmarea identităţii etnice, lingvistice, culturale şi religioase a comunităţilor autohtone româneşti din jurul granitelor (Serbia, Ucraina, Bulgaria, Ungaria) si Balcani (Croatia, Albania, Grecia, Macedonia).

13. Eradicarea politicianismului şi a corupţiei și instaurarea unui climat de moralitate în viaţa publică românească.

14. Stoparea ofensivei sectelor.

15. Reincriminarea manifestărilor publice ale homosexualilor.

16. Reincriminarea defăimării Ţării şi a Naţiunii.

17. Rezolvarea problemei ţigănesti prin consens și efort internațional si crearea unui stat al ţiganilor în Asia, după modelul statului Israel.

18. Confiscarea averilor ilicite.

19. Anularea privatizărilor frauduloase şi tragerea la răspundere a celor vinovaţi de sărăcirea României şi a românilor.

20. Garantarea siguranţei cetăţenilor prin eradicarea clanurilor interlope care au pus stăpânire pe România.

Articol defăimător la adresa naționalismului şi aşa rarefiat din România

Voi cita din articolul Ungurii ne servesc o lecţie publicat în Adevărul de către Mălin Bot. Comentariile la final:

„S-a inflamat România de trei zile, după ce maghiarii din echipa naţională de hochei au refuzat să intoneze „Deşteaptă-te române!”, în deschiderea unui meci cu naţionala Ungariei. Dincolo de excese stupide, maghiarii ne servesc lecţii de patriotism.

Istoria recentă a României este plină cu exemple de atitudine agresivă din partea unor maghiari mai mult sau mai puţin cunoscuţi, care exagerează într-un mod indecent şi necivilizat.

Obsesiile cunoscutului europarlamentar László Tőkés, care declara că 1 decembrie este zi de doliu sau gestul stupid al anonimul Csibi Barna, din Miercurea Ciuc, care l-a spânzurat simbolic pe Avram Iancu, sunt derapaje aberante comise în numele minorităţii maghiare. Jucătorii români de etnie maghiară au refuzat să cânte „Deşteaptă-te române”, după ce au cântat imnul Ungariei, şi au expus acelaşi tip de atitudine şovină.

Astfel de gesturi extreme dau apă la moară celor care doresc să profite politic de pe urma presupusului pericol pe care l-ar reprezenta moniritatea maghiară. Personaje care trăiesc tembel din inflamarea inutilă a publicului. Sunt copie „la indigo” a celor care exagerează de partea maghiară. Scopul lor este doar să agite spiritele, pentru a-şi justifica apoi existenţa şi mai ales ideile fixe.

Există însă o diferenţă fundamentală între românii şi ungurii cărora se adresează extremiştii din ambele tabere.

Europa FM a realizat luni o emisiune excelentă pe această temă, în care au intervenit şi maghiari. „Sunt unguri, nu poţi să-i obligi să se simtă români”, a spus un ascultător care a intrat în direct.

Tokes, Barna şi toţi surescitaţii care înjură România suferă de forma extremă a unui fenomen pentru care minoritatea maghiară merită respect. Sunt peste 1,4 milioane de unguri în România şi veţi găsi foarte greu unul singur care să spună că maghiarii sunt un popor demn de disperţ sau că Ungaria este o ţară mizerabilă. Câţi români spun asta despre poporul lor în fiecare zi? Câţi sunt cei care, români fiind, declară zi de zi, cu toată convingerea, că România o ţară de nimic?

Putem spune despre noi că ne respectăm ca naţiune? Dacă nu ne respectăm, cum putem avea pretenţia să ne respecte alţii? Mai ales aceia care trăiesc cu frustrări istorice şi cu impresia stupidă că în Europa anului 2011 se mai poate reface ordinea impusă de imperii decedate.

Adevărul trebuie spus, oricât este de dureros pentru români. Adevărul e că maghiarii ne servesc, de 22 de ani, lecţii de patriotism şi demnitate naţională. Dacă lăsăsm la o parte extremismul patologic al câtorva indivizi, vedem în spatele circului inutil un popor mândru de istoria lui, de neamul lui, de ţara lui. Dacă mergem în Ungaria, vedem atitudinea aceasta la fiecare colţ de stradă. În curăţenia din oraşe, în modul cum au construit infrastructura, în felul în care îşi respectă istoria conservând monumentele naţionale. Până şi în refuzul de a se lăsa înghiţiţi de monstrul culturii de masă mondiale. Aveţi idee cât e de greu să găseşti, în Ungaria, în faţa unui liceu, un singur elev cu care să te poţi înţelege în engleză?

Înainte de a ne flamba atunci când vreun exaltat maghiar intră în convulsii şi de a face jocurile exremiştilor care vor scandal cu orice preţ, trebuie să ne privim critic în oglindă. Dacă ne uităm atent, găsim motive mult mai serioase să ne alarmăm. Faptul că nu ne place imaginea din oglindă şi că nu facem nimic pentru a schimba situaţia este mult mai grav.

Ne foloseşte mai mult să servim o lecţie de patriotism de la unguri, decât să dăm curs unor isterici din ambele tabere, care se hrănesc cu conflicte.

PS Lăsând retorica a la Vadim deoparte, chiar se aşteapta vreun om normal ca opt unguri să cânte „Deşteaptă-te române” la Miercurea Ciuc? Era o ştire doar dacă se întâmpla aşa ceva.

Mălin Bot este redactor-şef adevarul.ro”

Cu toate că în câteva privinţe sunt deacord cu autorul articolului există câteva adevăruri trunchiate la mijloc.

1. Gesturile extreme, nesimţite sau doar urâte ale ungurilor la adresa valorilor noastre nu trebuie privite ca pretexte ale naţionaliştilor de a-şi consolida capitalul politic. Chiar din comentariile articolului se citeşte indignarea făţişă a românilor în privinţa măgăriilor suferite de români din cauza câtorva unguri mai speciali. Pe modelul că opinia publică n-ar mai trebui informată asupra unor asemenea evenimente din teama nejustificată de a nu le da apă la moară naţionaliştilor ar trebui desfiinţată toată presa în general!

2. În Europa anului 2011, începând de acum mai bine de 20 de ani, ungurimea a câştigat puţin câte puţin mai multe drepturi decât şi-ar putea dori orice minoritate din lume, iar separaţionismul de care dau dovadă nu are măsură pe plan concret decât în limita imaginaţiei şi răbdării politicienilor lor. Pericolul maghiar este la fel de real precum globulele roşii prezente, contrar tuturor aşteptărilor, în sângele redactorului de la Adevărul. Acestea îl apără pe editorialist de boli, nu îl scarpină pe burtă zicându-i că totul e bine chiar dacă a fost infectat cu un virus. Îi dau reacţii, vărsături, tuse, febră. Aşa fac şi românii când simt că trupul patriei lor s-a umplut de putregaiuri. Oamenii se agită, se frământă, se întreabă ce ar trebui făcut, se revoltă, vor să elimine cauza! Nu vor să pretindă că problema nu există şi să o ducă în ridicol.

3. Ungurii nu se auto-preţuiesc chiar atât de mult precum pretinde domnul Bot. Este cutumiar faptul că ungurii din Ungaria îi consideră ţigani pe ungurii din România. Tot în Ungaria, mai precis în Budapesta, unde ungurii „se stimează” atât prin protejarea monumentelor lor naţionale, castelul Vajdahunyad este o copie mai mică a castelului din Hunedoara. Aşadar, respectul pe care-l au este îndreptat către valori din România noastră. Este acesta un motiv bun pentru dumneavoastră domnule Bot ca sportivii de la Miercurea-Ciuc să cânte imnul României?

4. Vadim este un exemplu bun de dat într-adevăr pentru isterie şi conflict, în nici un caz pentru patriotism adevărat. Vadim nu a făcut altceva decât să ducă în derizoriu ideea de naţionalism prin aberantele lui declaraţii cu execuţiile pe stadioane, comportamentul agresiv şi discursul nihilist. Vadim este cel mai probabil pus de securiştii pe care-i citează la fiecare apariţie, să conducă naţionalismul pe cărări greşite, pentru ca omului de rând să i se facă lehamite de orice activitate reactivă la nedreptăţile care i se aplică zi de zi.

Arad: NOUA DREAPTA impotriva separatismului maghiar

Joi, 6 octombrie 2011, Noua Dreapta a protestat impotriva comemorarii publice la Arad a celor 13 generali ai armatei imperiale austriece, executati in 1849. Tinerii nationalisti au dorit sa arate ca celebrarea memoriei unor ofiteri care se fac vinovati de uciderea a mii de romani transilvaneni (unele surse vehiculand cifra de 40.000), este nu numai un act sovin ci si o jignire adusa majoritatii romanesti a orasului.

Cei 13 au fost ofiteri ai armatei imperiale, avand taberele militare pe teritoriul Ungariei in momentul izbucnirii Revolutiei pasoptiste la data de 15 martie 1848. Ei au fost executati pentru ca s-au alaturat miscarii revolutionare a lui Lajos Kossuth, sustinand pretentiile maghiare de independenta fata de Austria, incalcandu-si astfel juramantul de fidelitate fata de Casa de Habsburg. O parte dintre ei au fost maghiari, trei au fost austrieci, iar cate unul dintre executati a fost de nationalitate germana, sarba si croata.

 

Ofensiva celor 13, aflati sub comanda generalului polonez Jozef Bem, s-a soldat cu ocuparea temporara a Transilvaniei, intre lunile ianuarie-martie 1849, de catre revolutionarii maghiari. In aceasta perioada au avut loc asasinate si masacre coordonate impotriva romanilor. In plus, mai multe sate au fost distruse prin incediere (intre cateva zeci si pana la 300, dupa unele surse).

 

Ar mai fi de mentionat ca atrocitatile antiromanesti, punerea greoaie in practica a legii privitoare la desfiintarea iobagiei in Transilvania, refuzul guvernului revolutionar ungar de a acorda libertati nationale romanilor si votarea unirii Transilvaniei cu Ungaria la Dieta din Cluj, au dus la dezbinarea fortelor revolutionare romane si ungare si la ridicarea taranimii la lupta pentru rezolvarea problemei sociale si a celei nationale. Avram Iancu, la numai 25 de ani, a devenit conducatorul ostii taranesti antirevolutionare. In fruntea acestei osti si in colaborare cu autoritatile militare austriece a organizat apararea in Muntii Apuseni si a respins numeroasele atacuri ale trupelor revolutionare maghiare, superioare ca numar si ca armament, castigandu-si renumele de “craiul muntilor”.

 

Nationalistii romani si-au facut simtita prezenta la adunarea la care au participat cateva sute de maghiari afisand unul dintre cele mai mari drapele tricolor, lung de 20 de metri si lat de 14 metri, dar si un mesaj pe care era scris “In memoria celor 40.000 de romani ucisi in 1848 de armata ungara sub comanda lui Josef Bem”. De asemenea, s-au scandat mai multe lozinci precum “Noi suntem romani, noi suntem aici pe veci stapani”, “Limba romana, unica stapana” si s-a si intonat imnul lui Avram Iancu.

 

La acest miting au fost prezenti membri si simpatizanti ai Noii Dreapte din Arad, Timisoara, Lipova si Alba-Iulia.

 

La fel ca in anii trecuti, in prim planul comemorarii celor 13 generali au fost reprezentantii UDMR, in frunte cu presedintele Kelemen Hunor, dar si autoritati locale. Nu au lipsit nici inalti diplomati veniti tocmai de la Budapesta pentru acest eveniment, precum si cativa membri rataciti ai partidului sovin si antiromanesc Jobbik. 

Sursa: FrontPress.ro

Ghimpele din inima Romaniei – TINUTUL SECUIESC

* Pentru romanii din Harghita si din Covasna, soarele nu mai rasare la Bucuresti *

Romania tine in brate o bomba cu ceas: Tinutul Secuiesc. La fabricarea ei a lucrat din rasputeri, in ultimii 20 de ani, UDMR, beneficiind de sprijinul tacit si de neinteles al intregii clase politice romanesti. In judetele Harghita si Covasna, situatia romanilor este dramatica, si nici macar acum, in cel de-al doisprezecelea ceas, politicienii nu dau vreun semn ca le-ar pasa, fiind mult prea ocupati cu impartirea si pastrarea puterii. Am ales un caz concret, emblematic, pentru a intelege problema Tinutului Secuiesc: orasul Sfantu Gheorghe din judetul Covasna.

Confiscarea memoriei

Va amintiti, probabil, mitul despre acest oras, in care daca cereai o paine in limba romana nu erai servit. Ei bine, e un mit. Am cumparat un rucsac intreg de paini, si de fiecare data, am fost servit cu amabilitate. Banii in capitalism nu au nici miros, dar nici etnie. Regulile jocului s-au schimbat. Aveam sa inteleg asta mergand pe strazile orasului Sfantu Gheorghe, cu sacul meu de paine in spate. O buna bucata de vreme, am ratacit fara sa stiu exact unde sunt: nu recunosteam numele niciunei strazi din cele pe care le stiam din urma cu cativa ani. Toate, dar absolut toate strazile din oras sunt in limba maghiara. Probabil toate personalitatile maghiare care au trait vreodata au devenit nume de strazi. Sunt si placute bilingve. Ca roman, ti se permite sa intelegi. Orasul e impanzit de astfel de insemne, unde au locuit tot felul de unguri celebri, unde au dormit, inainte de a fi ucisi, eroii maghiari, sau unde trecatorului i se aminteste de o fapta mareata a inaintasilor din acelasi neam. La fel de multe sunt statuile mai mari sau mai mici ale unor pictori, muzicieni si alti bravi maghiari.

O imagine cu care premierul Emil Boc si presedintele Basescu ar trebui sa doarma sub perna

 

Mi-am zis ca nu este cazul sa trag vreo concluzie pripita, si sa merg mai bine sa cer informatii, la centrul Infotur al orasului. Am primit o brosura in limba romana! Insa bucuria mea nu a durat prea mult: in toata carticica nu erau prezentate decat alte si alte obiective culturale sau istorice maghiare! Oare eram intr-un oras romanesc? Am admirat lacul cu nuferi si am ascultat fanfara ce canta in foisor, mai risipind parca din raceala de inceput. Dar pana si aici, chiar la locul de joaca al copiilor, am descoperit un husar, in marime naturala, facut din plastic, ce parca la mine scosese amenintator sabia. La iesirea din parc, pe o cladire oficiala, fluturau trei steaguri: al Uniunii Europene, al Romaniei si inca unul, necunoscut. O doamna mi-a explicat amabil: „Acela e steagul Tinutului Secuiesc. Si sub el, stema aceea mare, este simbolul secuilor de pe vremea Imperiului Austro-Ungar. Vad ca nu sunteti de aici si imi permit sa va explic. Se spune ca inima aceea in care este infipta sabia ar fi inima Romaniei. Noi, romanii de aici, ne-am invatat sa mai privim si in pamant, nu doar pe cladiri. Daca veneati acu’ doua saptamani, era sisteagul Ungariei, au zis ei ca au uitat sa-l dea jos de la 15 martie, marea lor sarbatoare istorica”. Un pic mai sus de aceasta cladire, am vazut, in sfarsit, ceva romanesc: statuia lui Mihai Viteazul. Din pacate, in jurul ei este un santier: se reamenajeaza piateta. Constructiile dureaza de prin ’95 si nici acum nu sunt terminate. Voievodul roman pare ca inainteaza cu greu prin valuri de moloz. Imi urmez plimbarea, pe-acelasi ton. Afisele teatrelor si spectacolelor sunt toate in maghiara, chiar si tichetele de parcare au inscrisuri mai intai unguresti, la fel ca si biletele de autobuz. Pana la urma, am gasit cateva monumente romanesti: Catedrala Ortodoxa, superba, inghesuita intre blocuri, ca sa nu se vada, o placuta comemorativa pentru eliberarea de sub fascism, pusa aproape alb pe alb, sa nu se distinga, si o alta placuta, unde a functionat Astra (asociatia romanilor din Transilvania), acoperita de un boschet plantat chiar in fata monumentului.

Tinutul secuiesc nu e Romania

 

Toate acestea s-au dovedit a nu fi coincidente, dovada suprema: mesajul primarului Antal Arpad, facut public chiar in acea zi, la finalul unei competitii sportive: „Galopiada demonstreaza inca o data ca Tinutul Secuiesc exista”. Am inteles ca totul, de la numele strazilor altadata romanesti, la monumentele si statuile puse obsesiv prin oras si pana la excesul de comemorari, festivaluri si defilari maghiare, totul este facut programatic, cu un singur scop: pentru a sterge o istorie si a o inlocui cu alta. In drum spre hotel, mi-a venit in minte celebra fraza a lui George Orwell: „Cine controleaza prezentul controleaza trecutul, si cine controleaza trecutul controleaza viitorul”. La receptia hotelului, un perete intreg era acoperit cu harta Tinutului Secuiesc, cu toate denumirile localitatilor in limba maghiara. Receptionera mi-a zambit amabil: „Bune seare!”. „Buna sa-ti fie inima”, i-am raspuns.

Maghiarii, mai presus de lege

Sfantu Gheorghe are 14.000 de locuitori de etnie romana, adica un sfert din populatie. Pentru a afla in mod obiectiv daca situatia lor este atat de dramatica pe cat pare la o simpla plimbare, am stat de vorba cu cativa dintre oamenii bine informati ai locului. Ioan Lacatusu este directorul „Centrului de Studii Europene Covasna-Harghita”, unul dintre cei mai activi reprezentanti ai societatii civile. Dupa un oftat greu, mi-a spus: „Nu doar romanii o duc greu aici. Limba romana o duce greu, valorile si simbolurile romanesti o duc greu. Daca legea spune ca la biroul de relatii cu publicul trebuie sa se vorbeasca si in limba minoritatii, astazi s-a ajuns la urmatorul fapt: nu exista nici un angajat roman in toata primaria! Nici unul! La consiliul local avem doar 5 consilieri din 20, iar la cel judetean 4 din 30.

Statuia unui husar, ridicata in memoria honvezilor care au luptat in revolutia din 1848

 

Romanii sunt minoritari in aceasta zona, nu au nici un cuvant de spus, in timp ce maghiarii controleaza practic toata administratia, si nici vorba sa ne dea macar jumatate din drepturile pe care le au ei, ca minoritate nationala. Toate drepturile lor de minoritari le-au transformat aici in privilegii. Este un permanent dispret fata de insemnele statului roman. Nu vin niciodata la sarbatorile romanesti, nici macar la ziua nationala. La intalnirile si taberele lor se intoneaza la inceput imnul Ungariei, si niciodata cel romanesc. Considera ca sunt atat de aproape de autonomie, incat in urma cu putin timp, Consiliul Judetean a declarat ca Tinutul Secuiesc este tara lor din interiorul Romaniei si au aprobat fonduri pentru „diaspora”, adica pentru maghiarii din judetele limitrofe – Hunedoara, Brasov, Buzau etc. Asta, desi monumentul lui Mihai Viteazul din centrul orasului sta in santier de aproape 20 de ani!” Domnul Lacatusu este si coordonatorul „Forumului Civic Roman”, o asociatie-umbrela pentru mai multe ONG-uri romanesti. Impreuna au facut proiecte si se zbat sa obtina drepturi pentru romanii din zona. De fiecare data ajung sa dea in judecata autoritatile si, dupa lungi procese, incepe hartuirea respectarii sentintelor. Asa s-a intamplat cu schimbarea abuziva a numelor strazilor in limba maghiara, de exemplu. Desi romanii au castigat procesul la Brasov, primaria, condusa de Antal Arpad, pur si simplu refuza sa o puna in aplicare. Strada 1 Decembrie a ramas Sandor Petofi, iar strada Horia, Closca si Crisan a ramas strada Fundaturii. Nici cladirea in care a functionat Banca Nationala nu i se da Centrului Ecleziastic Romanesc, desi exista si in acel caz o hotarare judecatoreasca definitiva. Nici cele aproape 10.000 de hectare de pamant ale armatei nu au fost pastrate, ci retrocedate, desi exista acte pentru pastrarea lor.

Ioachim Grigorescu

Cu mainile tremurand de furie si umilinta, domnul Ioachim Grigorescu, presedintele veteranilor de razboi, imi spune: „Cele zece mii de hectare ale armatei au fost platite banut cu banut de catre Regele Ferdinand. Avem actele, le-am prezentat. Pur si simplu, maghiarii din Consiliul Judetean nu au vrut sa tina cont de ele. Au retrocedat toate aceste terenuri. Acum au dat aprobare pentru constructia de case in apropierea poligonului militar si ne-au anuntat ca, de fapt, poligonul este prea aproape de cladirile civile si vor sa il desfiinteze. Urmeaza sa se desfiinteze si Casa Armatei. Ne sfideaza in fata, in vreme ce guvernul se preface ca-i orb si surd. De altfel, ei asa ne si considera, „armata de ocupatie”. Am facut petitii la toate nivelurile puterii ca sa ne strigam durerea si umilinta. Pana la urma, ne-a primit Ministrul Apararii, care la final a balbait ceva de genul „suntem cu ei la guvernare… trebuie sa ne intelegeti si pe noi aici la Bucuresti”. Suntem ai nimanui. O rusine fata de memoria celor care au murit si au suferit pentru fiecare palma de pamant transilvanean. Daca nu se iau masuri urgente, Ardealul este pierdut!”
Din pacate, cei care ar trebui sa controleze corectitudinea acestor „tranzactii”, fie sunt maghiari si inchid ochii, servind „cauza” autonomiei, fie sunt politicieni de la Bucuresti care gandesc „strategic”, adica cu gandul la putere si pastrarea majoritatii guvernamentale. Intrebarea fireasca este: cat de mult resimte populatia toate aceste jocuri politicianiste? Fie ca sunt maghiari sau romani.

Eliminarea romanilor

„I-am spus fiicei mele: vorbeste in maghiara, daca vrei sa te angajeze! Fiica mea a luat zece la examenul pentru angajare la BCR. La interviu, au respins-o. M-am enervat, stiam ca directorul e ungur, insa dupa aceea, mi-am dat seama ca fata facuse bine, pana la urma suntem in Romania, macar o urma de demnitate sa pastram. M-am dus la ei si i-am acuzat de discriminare, dar nimic nu s-a schimbat. Aici, daca nu vorbesti ungureste, foarte greu te angajeaza cineva, asta este adevarul”. Domnul cu care vorbesc doreste sa isi pastreze anonimatul. De altfel, nu este primul intervievat ce nu vrea sa isi dea numele. Romani care in propria tara nu au curajul sa isi ceara drepturile, de frica sa nu isi piarda slujbele la patroni maghiari, sa nu fie marginalizati!

D-l. G. Agrigoroaie, consilier judetean

 

Domnul G. Agrigoroaie, consilier judetean, imi explica: „Daca indraznesti sa spui ca iti iubesti pamantul asta sfant, sau ca romanii au si ei dreptul la ceva, esti imediat taxat de nationalist, de radical sau extremist. Romanii nu au drepturi, au doar obligatii, printre care principala este sa plece de aici. Daca indraznesti sa sustii romanismul, te trezesti marginalizat si devii un paria. Din pacate, majoritatea firmelor private au patroni maghiari si nu te angajeaza daca nu vorbesti ungureste. In general, infiintarea si functionarea firmelor cu patroni care nu sunt maghiari este descurajata: nu li se dau spatii, terenuri sau aprobari. Este o politica facuta publica, de mai multi ani, de catre UDMR: nu vor sa accepte investitii, ca sa nu schimbe componenta etnica a zonei. Sa nu cumva sa vina romani sa se stabileasca aici, unde considera ei ca e tara secuilor”. Si romanii? Fie au invatat maghiara, ca sa se poata descurca, fie, cei mai norocosi, lucreaza in institutiile statului – jandarmerie, politie, armata.

Strada Petofi Sandor, fosta 1 Decembrie 1918

 

Restul sunt obligati sa faca naveta zilnic la Brasov sau Cristian. Marius, de exemplu, este casatorit si are doua fetite. S-a mutat in Sfantu Gheorghe de doi ani si spune ca inca nu s-a adaptat: „Nu stiu maghiara si nu ma angajeaza nimeni. Am fost nevoit sa ma mut aici, unde apartamentele sunt mai ieftine decat la Brasov. Din pacate, si eu, si sotia, facem naveta la Cristian, cam 80 de kilometri zilnic. E foarte greu… Fetita a venit de la gradinita si mi-a cerut paine in ungureste, ca asa i-a spus ei doamna educatoare ca trebuie sa faca, daca vrea sa primeasca. Asta e traiul nostru, ne simtim ca intr-un viespar”. Cea mai grava problema este insa conditionarea angajarii de cunoasterea limbii maghiare. Angela a lucrat la o ferma de pui de langa oras: „Patronul era maghiar si mi-a zis ca ori invat maghiara, ori o sa imi pierd locul de munca. Pana la urma, m-a dat afara, si pe mine, si pe ceilalti care nu s-au conformat. Sigur ca nu ne-a spus ca asta este motivul concedierii, insa noi stiam. Eu nu am posibilitatea sa merg in tribunale cu ei. Mi-am gasit de munca la Brasov si fac naveta”.

Asemenea cazuri de discriminare pe criterii etnice, din partea maghiarilor, nu se intampla doar in patura de jos a societatii. De mai mult timp, postul de director al Bibliotecii Judetene Covasna este vacant. Initial, a fost scos la concurs si s-a pus conditie pentru angajare cunoasterea limbii maghiare. In urma unui proces impotriva discriminarii romanilor, s-a revenit asupra deciziei: directorul ar trebui sa stie trei limbi vorbite in Uniunea Europeana!
Tinutul Secuiesc este, dupa Vaslui, una dintre cele mai sarace zone din Romania. Nu doar infrastructura este slab dezvoltata, dar investitiile sunt putine si somajul mare. Cu toate astea, liderii UDMR au declarat public, in repetate randuri, ca nu vor sa accepte investitii, pentru a nu schimba componenta etnica a zonei. De dragul principiului autonomist, i-au condamnat la saracie deopotriva pe romani si pe maghiari. Mai multi investitori au fost refuzati sa deschida afaceri in zona, desi unele erau investitii de milioane de euro, asa cum a fost cazul unui centru de reconversie a fortei de munca (care venea cu un capital de 3 milioane de euro) sau a unei fabrici de piese pentru masini (in oras existand forta de munca calificata pentru asa ceva). La lipsa locurilor de munca pentru romani se adauga si discriminarea pe criterii etnice la angajare. Din aceasta cauza, multi au parasit zona sau se gandesc sa se mute. Fara ca cineva sa protesteze, epurarea romanilor pe criterii etnice se desfasoara la Sfantu Gheorghe la lumina zilei. Inlocuiti roman cu tigan sau negru, si veti intelege ca acest tip de discriminare ne-ar fi urcat in cap, pana acum, intreaga Europa. In cazul romanilor, nu se intampla insa nimic. Nici macar autoritatile romanesti nu se sesizeaza, desi serviciile de informatii locale si societatea civila isi fac datoria, si politicienii de la Bucuresti sunt la curent cu eforturile revizioniste si separatiste, atat ale UDMR, cat si ale oficialilor de la Budapesta, care vin pe teritoriul Romaniei, abuzand de democratie, pentru a-i instiga pe maghiari. Iar acest tip de discriminare a minoritatii romanesti este mult mai dramatic in Odorheiul Secuiesc, in Targul Secuiesc, Baraolt, si lista ar putea continua. In toate aceste locuri, romanii nu traiesc, ci supravietuiesc, obligati sa invete maghiara si sa acopere imnul Ungariei, intonat pe strazi, cu murmurul rugaciunilor.

 

Separatismul

Bomba pe care Romania o tine in brate este, de fapt, ceea ce se degaja din toate aceste detalii ale vietii de zi cu zi: separatismul. Separarea maghiarilor de romani si lipsa de dialog dintre cele doua etnii, incurajata de politicieni ce pun, in mod absurd, ideologia mai presus de oameni.

Ziua Maghiarilor de pretutindeni, la Sfantu Gheorghe / Foto Mediafax (2)

Doamna M., membra a unei importante fundatii romanesti locale, nu a vrut sa isi dea numele adevarat, ca sa nu fie data afara din sediul acordat de primarie. Mi-a declarat: „Acest lant al segregarii pe criterii etnice a inceput odata cu decizia data de Petre Roman, in anii ’90, de a separa scolile. A fost o mare greseala. Gradinitele sunt separate, scolile si liceele sunt separate pentru romani si pentru maghiari. De aici au venit de la sine alte probleme. Tinerii isi fac prieteni doar in grupul lor, au cafenelele lor, unde merg separat, casatoriile mixte aproape au disparut. Incetul cu incetul, in ultimii 20 de ani, politicienii au sapat o prapastie intre cele doua etnii si, mai devreme sau mai tarziu, vom culege roadele otravite ale acestei separari. Pana la urma, din lupta politicienilor pentru putere, tot oamenii simpli vor avea cel mai mult de suferit. In loc sa incurajeze dialogul, este incurajata separarea pe criterii etnice. In plus, banii pe care si noi, romanii, ii platim la impozite, politicienii maghiari ni-i intorc sub forma de jigniri si dispret fata de tara”. Dar daca romanii aflati in minoritate in aceasta zona sesizeaza pericolul, nu acelasi lucru se intampla cu maghiarii. Pana acum, nu si-au sanctionat in nici un fel politicienii, iar in ziarele locale, nici urma de pozitie critica fata de telul autonomist urmarit cu orice pret, fie chiar si cel de ghetoizare a populatiei de etnie maghiara.

Ioan Lăcătușu

Pentru cei aproape 300 de mii de romani din Tinutul Secuiesc, este de neinteles atitudinea autoritatilor romanesti de la Bucuresti. Oficialitati de rang inalt venite de la Budapesta (vicepresedintele Parlamentului, primul ministru), ambasadorul si sotia acestuia, cat si membri si ministrii maghiari ai Guvernului de la Bucuresti au declarat public, in repetate randuri, ca vor autonomia si ca se straduiesc sa desfiinteze prevederea constitutionala conform careia Romania este stat unitar si indivizibil. Tineri si veterani de etnie maghiara sunt mobilizati si instruiti in acest sens, in intalniri finantate chiar de statul roman. Singura reactie oficiala a fost cea a ministrului Baconschi, care la discursurile revizioniste si anti-romanesti ale demnitarilor maghiari a cerut… „lamuriri”. Pana se vor lamuri politicienii, romanii din secuime vor trai umiliti, discriminati, marginalizati, privind cu ochii in lacrimi cum simbolurile tarii lor sunt terfelite, cum limba si valorile lor sunt sterse cu dispret. Vor lasa privirea in pamant la arborarea steagului Ungariei pe cladirile oficiale si vor merge in cimitirele eroilor romani cand pe strazi se va canta imnul Ungariei. Asta primesc romanii inapoi, pentru bunatatea si toleranta lor.

 

Sursa: formula as

Politicienii unguri pregatesc moneda tinutului secuiesc in timp ce politicienii romani freaca menta

Extremiştii maghiari pregătesc emiterea unei monede pentru aşa-zisul Ţinut Secuiesc

Olguţa Vasilescu susţine că „foarte mulţi oficiali maghiari” recunosc că au în vedere înfiinţarea băncii Siculorum Bes-Bank ce ar urma să emită moneda şi ale cărei baze se vor pune, „probabil”, sâmbătă, 27 august, la Tuşnad, unde se vor întâlni mai mulţi investitori şi politicieni maghiari la invitaţia primarului acestei localităţi.

„În judeţele Harghita, Covasna, Mureş, extremiştii maghiari se pregătesc să emită o monedă care să ruleze strict în acest aşa-zis Ţinut Secuiesc. Din păcate, nici presa nu a dat prea mare atenţie acestui subiect pe care eu l-am lansat de aproape o săptămână şi care i-a părut probabil incredibil. Asta până ieri, când foarte mulţi oficiali maghiari au început să recunoască faptul că au în vedere înfiinţarea unei bănci care ar urma să se numească Siculorum Bes-Bank, denumire ce vine de la Ţinutul Secuiesc, care ar urma să emită un SIC, un fel de filă CEC care să fie folosită de investitorii maghiari în tranzacţii, urmând ca apoi să se bată moneda care să se numească tot SIC şi care să circule în cele trei judeţe, în paralel cu leul românesc”, a spus Olguţa Vasilescu, într-o conferinţă de presă.

Senatorul PSD a apreciat că emiterea altei monede care să circule în paralel cu leul românesc reprezintă un atac direct la adresa suveranităţii statului român şi a criticat dur Guvernul Boc pentru lipsa de atitudine în acest caz.

„Este un atac direct la adresa suveranităţii statului român, pentru că moneda naţională este unul dintre elementele de suveranitate ale unui stat (…). Din păcate, nu avem niciun fel de reacţie din partea Guvernului României, nu ştiu ce aşteaptă Guvernul. (…) Atrag atenţia asupra unui fapt foarte grav şi deocamdată domnul Boc acceptă postura de preş şi nu are niciun fel de reacţie şi aşteaptă, probabil, să se întâmple acest eveniment ca să nu mai poată face nimic”, a mai spus Vasilescu.

Olguţa Vasilescu susţine că Executivul ar fi dorit să existe un document oficial prin care să se stipuleze existenţa Ţinutului Secuiesc, motiv pentru care într-o hotărâre de guvern era menţionată această denumire.

„Am fost tot prima care a sesizat faptul că Guvernul României a recunoscut, printr-o hotărâre de guvern, este vorba de Hotărârea 402/2011, (…) existenţa Ţinutului Secuiesc. (…) Sigur că am atacat această hotărâre de guvern în instanţă, iar la vremea respectivă Guvernul a făcut recurs, ceea ce înseamnă că voia neapărat un act oficial prin care să se stipuleze existenţa acestui aşa-zis Ţinut Secuiesc şi, până când nu s-a declanşat un scandal naţional, nu au abrogat această hotărâre de guvern”, a afirmat Lia Olguţa Vasilescu.

Potrivit acesteia, primarul localităţii Tuşnad a lansat, pentru sâmbătă, 3.000 de invitaţii pentru a pune bazele băncii Siculorum Bes-Bank.

‘Probabil că mâine (sâmbătă – n.r.) se vor întâlni la Tuşnad, la invitaţia primarului acestei localităţi, care a lansat circa 3.000 de invitaţii către investitori maghiari, către politicieni maghiari care urmează să pună bazele acestei bănci. Este vorba şi de Eltes Zoltan Imre, preşedintele organizaţiei Erdelyi Ero, pe care au vrut să o transforme în partid politic, dar nu s-a putut din cauza lipsei de adepţi, dar s-au aliat repede la Partidul Civic Maghiar. După cum ştiţi, partidul respectiv are legătură cu Laszlo Tokes”, a afirmat senatorul PSD.

Primarul din Băile Tuşnad, Albert Tibor, a respins categoric, vineri, orice legătură cu Eltes Zoltan Imre, bărbatul din localitatea Tuşnad Sat, care intenţionează să înfiinţeze o bancă locală şi să emită o bancnotă.

Albert Tibor a declarat pentru AGERPRES că Eltes Zoltan Imre l-a contactat pentru a închiria o sală la un han din Băile Tuşnad, deţinut de primar, şi, chiar dacă iniţial i-a dat acceptul, ulterior a decis să anuleze rezervarea, susţinând că bărbatul se foloseşte de numele său.

‘Eu nu am nicio legătură cu banca sau ce vor ei să facă. Acest om se foloseşte de numele meu (…) Iniţial am fost de acord să-i închiriez o sală pentru o conferinţă, dar apoi i-am retras rezervarea şi l-am alungat după ce am văzut că numele meu este asociat cu această iniţiativă (…) Vă rog să specificaţi clar că se foloseşte de mine şi că nu am legătură cu el’, a declarat, pentru AGERPRES, Albert Tibor.

La rândul său, Eltes Zoltan Imre a declarat pentru AGERPRES că înfiinţarea băncii locale ar urma să aibă loc în a doua jumătate a lunii septembrie şi nu în data de 27 august, aşa cum s-a vehiculat în presă.

În ultimele săptămâni, în presa locală de limba maghiară, dar şi în presa centrală au apărut informaţii potrivit cărora Eltes Zoltan Imre ar intenţiona să înfiinţeze o bancă locală, care ar urma să emită şi o bancnotă, intitulată SIC, ce va fi bătută la o bancă din Elveţia. Eltes Zoltan Imre spune că a studiat sistemul bancar din Ungaria, unde există bănci locale şi că a înfiinţat şi un partid care să lupte pentru viitorul Transilvaniei.

sursa: