Ambasadorul Franței miroase-a căcat

În cursul serii de marți 22 Noiembrie, unul din cele 3 ceasuri rele s-au nimerit pe la ora 21.00 când la cinematograful Scala a rulat documentarul poponar ”Noi Doi” regizat de Claudiu Mitcu și difuzat în cadrul festivalului Dakino.

La premiera bucureșteană a acestui film a fost prezent și ambasadorul Franței, excăcălența sa Henry Paul, care a fost primit într-o atmosferă la propriu căcăcioasă. Aerul din jurul stimabilului era insuportabil iar cei prezenți la eveniment se uitau curioși unii la alții neînțelegând de la care din ei venea mirosul. Putoarea venea de la câteva bombițe urât mirositoare uitate acolo pesemne de spectatorii unor filme precedente, inducând într-o absolută eroare pe pârțarii obișnuiți cu acest miros, dar nu chiar atât de deranjant de persistent ca la ei acasă.

După începerea filmului, moment în care erau difuzate imagini ale unei demonstrații organizate de Noua Dreaptă, un grup de cetățeni neidentificați, despre care nu avem nici cel mai mic habar ce doreau de la această cacademică adunare, au început să scandeze lozinci a căror mesaj dorea să explice nobilei audiențe că România nu-i Sodoma, că românii nu-și doresc să fie un neam de poponari sau că Noua Dreaptă nu tolerează poponarii.

Surse din interiorul adunării mi-au relatat personal și accelerat că o persoană isterică de sex feminin ar fi strigat îngrozită într-una din celelalte limbi de circulație mondială, alta decât franceza: ”neo-naziștii!!”, drept pentru care o mișcare browniană a început să se manifeste la fața locului printre participanți încercând parcă să-i identifice pe acești fals declarați ”neo”-naziști.

https://flamuraverde.wordpress.com

Remarcabil de cacofonic a fost spiritul de organizare și predicție al serviciului român de informații (SRI) care a lăsat ca pe lângă un diplomat să se strecoare o asemenea duhoare. De fapt duhoarea era ultima lor problemă; ceea ce ei trebuiau să prevină erau protestatarii care ar fi putut oricând dacă asta le-ar fi fost dorința să-i ceară și un autograf diplomatului. Poliția era și ea de față cu doi agenți înfrigurați, cu (cel puțin) două echipaje la pândă în zonă, unu-doi civili pe-afară și câțiva pe dinăuntru. Presupunerea reprezentanților ministerului condus de Igaș a fost că protestatarii vor face scandal la sfârșitul documentarului, crezând absolut eronat că aceștia vor fi capabili să-l urmărească până la sfârșit. De greață.

Greșit!

După două minute tensionate de scandări, protestatarii s-au retras liniștiți către casele lor, lăsând mirosul să li se disipe în urmă și pe milițieni așteptând în tihnă aproximativ nederanjați.

Cu această ocazie, țin să-i felicit pe organizatorii acestui festival obscur, că au organizat un eveniment atât de ratat. La cât mai multe băieți! Încurajați în continuare degenerații și veți avea din nou parte de fenomene similare.

Articol preluat de pe flamuraverde.